Artistul inadaptat și societatea de consum

daniel stanus
Distribuie:

 

Despre ce și despre când vorbim? Nu vorbim despre istorie, nici  despre viitor. Vorbim despre contextul social in care trăim în România zilelor noastre. Vorbim despre prezent și depre  cum se raportează artistul român la spațiul și la timpul în care își trăiește viața. Vorbim despre condiția artistului într-o societate bazată pe un materialism feroce, societate în care artistul este un inadaptat și în care nu își găsește rostul în aceeași măsură în care societatea de acest fel nu găsește rostul și utilitatea artistului, atâta timp cât existența și inclinațiile omului de artă nu prezintă interes în această societate de consum a cărui singur scop este producția. Extins, aceasta ar fi condiția artistului din toate timpurile.

Adică? Ce înseamnă „producție”  în contextul în care vorbim? Producția înseamnă ceea ce se cere și ceea ce trebuie îndeplinit  sub orice formă posibilă astfel  încât fiecare individ să fie capabil să își câștige existența, integrându-se și contribuind pragmatic și real în dezvoltarea societății.

Ce înseamnă și în ce constau inclinațiile omului de artă în societatea pur materialistă?  Cu ce contribuie omul de artă la dezvoltarea societății în care trăiește, în ce mod o influențează și cât valorează un astfel de individ?

În momentul în care își consumă existența,  omul de artă poate contribui la societatea în care trăiește și anume: prin capacitatea artei sale de a oglindi o anumită stare de fapt actuală, de a pătrunde în sufletele oamenilor astfel încât aceștia să își pună semne de întrebare care să adapteze  viziunea despre viață și comportament. În această măsură omul poate contribui la  schimbarea  pozitivă a semenilor săi, dar acest lucru înseamnă prea puțin atâta timp cât interesul impus masei de oameni este de ordin strict financiar. Omul zilelor noastre nu are timp să trăiască un spectacol de teatru, să pătrundă tablourile dintr-o galerie de artă, să se dilueze  într-un concert simfonic, să citească. Omului zilelor noastre i se impune să aibe griji strict pragmatice.

În măsura în care omului i se impune o astfel de conduită, existența umană devine absurdă și lipsită de orice sens… și cu atât mai mult pentru artist, în conditțile în care el este pe deplin conștient de această stare de fapt. Astfel, personalitatea umană, iubirea, adevărul sunt toate surclasate de necesitățile actuale de ordin economic iar valorile umane sunt reduse la zero.

Drama artistului într-o lume de acest gen constă în faptul că nu are la ce să se raporteze in contextul în care vorbim depsre subzistența umană în care fiecare individ este supus (mai mult sau mai puțin, elegant sau brutal) la necesitățile impuse de un sistem pur materialist.

Cum se poate rezolva această dramă a individului care este obligat să se adapteze unui sistem de acest gen? Rămâne etern retorică. Răspunsul gravitează în jurul fiecărei generații de artiști. Singura certitudine e aceea că, Artistul, față de el însuși  si față de ceilalți indivizi, are datoria să existe,  să-și facă arta cunoscută, să-și propage ideile… Să-și aducă aportul estetic la pragmatismul societății în care trăiește.

(text de Daniel Ghib Stanus)

Categorie: Opinii
Etichete: condiția artistului, daniel ghib stanus, opinii, pledoarii, societatea de consum
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE] Impresionant de multă lume a participat sâmbătă la „Marșul Roz”! [FOTOGALERIE]
Articolul următor
[VERNISAJ] 36 de puncte de vedere de la Bekescsaba, într-o expoziție foto la Sala „Clio”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…