-
Monument, incident sau accident?
Monumentul Marii Uniri preconizat la Arad este o aberație estetică. Este părerea mea, oarecum avizată, pe care voi încerca să o justific aici. Nu îl socotesc „kitsch,” fiindcă acela este definit ca „arta urâtului.” Acesta e însă doar un derizoriu obiect artizanal, conceput fără pic de ingeniozitate artistică. Nu știu dacă e incidental sau
-
De astăzi, beau sânge
Profitând de eclipsa totală de lună şi cu largul concurs al democraţilor pitiţi prin posturile cheie ale statului, preşedintele tuturor românilor a pornit războiul sfânt cu corupţia, votul, justiţia, maşinile franţuzeşti, incompetenţa, parlamentarii, petrolul, în fine, cu tot ce mişcă, râul, ramul. Mai exact, cu tot ce mişcă aşa cum nu-i place lui. Şi,
-
Pentru cei puțini (amărăciuni post-factum după Adunarea Generală a Baroului Arad)
În „Mici Poeme în Proză”, Charles Baudelaire evocă un tablou în care poetul îi oferă câinelui său drag să adulmece un minunat parfum, făurit de către cel mai mare parfumier al orașului. După ce își duce nasul umed deasupra flaconului desfăcut, câinele se retrage cu frică și începe a-și lătra stăpânul cu reproș. Poetul
-
Totul e simplu: Asistăm la o partidă de șah între mafioții care conduc țara la sfârșitul căreia mafioții vor câștiga
Președintele Iohannis a ținut ieri un discurs în fața Parlamentului. Departe de a face din acest moment un prilej pentru apel la mediere, ambele părți implicate în scandalul politic au dovedit un temperament copilăresc. Dincolo de propaganda pesedistă sau cea liberală, președintele a avut o reprezentație de l-a făcut pe Băsescu să suspine jenat.
-
Vesela slujbă de îngropăciune a democraţiei
Câteodată – ba nu, întotdeauna – avem tendinţa de a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Pe de altă parte, o privire în ansamblu, la rece, ar putea să dăuneze imaginii noastre despre noi înşine, şi să ne arate o realitate diferită de ceea ce credem. Sau suntem făcuţi să credem. A sta strâmb
-
Bunicul: „Puiuț, strigă și tu: HOȚII, HOȚII!” La care micuța: „TOȚII, TOȚII!”… (lecție despre „tu cu cine ții?”)
Fie vorba-ntre noi, nu-i miting la care să fi participat și la care să fi știut, cu adevărat și cu mâna pe suflet mărturisind-o, cu cine țin și împotriva cui sunt – și am participat la aproape toate, loco și nu doar, în ultima jumătate de secol. La cele obligatorii, de pe timpul lui
-
Manifestul unui dac
Disoluția evidentă a societății mă împinge, mânat de grozăvia care se prefigurează, să mă amăgesc și eu că iau atitudine și să-mi spun mie însumi ceea ce cred… Să mă afirm înlăuntrul și în afara mea, căutând o scăpare pentru cei pe care-i am în responsabilitate și, dacă se va putea, pentru mine însumi.
-
Hai s-o punem de un mic război civil
Rămân un mare fan al lui Caragiale, cred că e actual întotdeauna, trebuie doar să treci la o altă pagină, cred că acum suntem în zona schiţelor lui despre proteste şi cum erau ele văzute în presă. Pentru că of, presa mea. E atât de actual, că mă doare hipotalamusul. Şi aş fi vrut
-
Analiză la rece a 3 cazuri concrete de abuzuri judiciare. Un sistem bolnav incurabil, promovat prin oameni animați exclusiv de reaua-credință
Abordez, pentru a nu știu câta oară, modul în care unii magistrați înțeleg să aplice această instituție fundamentală a dreptului penal. Sunt puse în discuție atât reglementările în acest domeniu din codurile penale cât mai ales aplcarea total neunitară a textelor de lege așa cum au fost ele formulate de legiuitor. Iau cu titlu
-
Aceste branduri care ne ștampilează viața…
Ce cumpărăm, mai exact? Efectul pe care branding-ul îl poate avea asupra individului poate fi confuz pentru că adesea întelegerea sa este superficială, rezumându-ne doar la câteva elemente precum logo, slogan, culori, mesaj și reputație. Secolul XXI este un secol al consumerismului și al imaginii. Putem observa chiar și în social media că fiecare
-
Secrete
În fiecare an, cel puţin o dată, serviciile secrete româneşti sunt protagoniste, sau parte a unui scandal. De la Măgureanu la Truţulescu, de la căpitanul Soare la Talpeş, din Berevoieşti şi până la Deva, serviciile secrete şi scandalurile s-au intersectat, atât de post-revoluţionar şi original, încât toate iconiţele de internet cu omuleţi uimiţi nu
-
O altfel de pledoarie
Nu am nimic cu nimeni, şi chiar aş fi vrut să încep anul printr-o scriitură mai bucuroasă sau mai optimistă, cum stă bine românului în ajun de Bobotează. Ceva cu cât de bine o să fie, cu faze gen „o să trecem noi şi peste asta”. Dar uite că nu-mi dă pace internetul ăsta,
-
Marin Bucur: Despre grațiere, din experiența unui conducător de penitenciare
Ceea ce se întamplă la această oră – oameni în stradă împotriva Guvernului – mă obligă să fac câteva considerații pe marginea proiectului de Ordonanță de Urgență pentru grațierea unor pedepse. Mă abțin să comentez proiectul privitor la modificarea și completarea Codul Penal și de Procedură. Reamintesc cititorilor că în cariera mea de ofițer
-
Patriotism local
Aveam un amic, acum ceva ani, contabil de meserie. Genul clasic, liniştit, calm, analitic, fără prea mult umor sau căldură umană, tipul vedea cifre, şi le vedea bine. Emoţiile lui se exprimau în limbaj binar. Dar, ca întotdeauna, exista o supapă de refulare. La el, era combinaţia de fotbal şi patriotism local. Un utist
-
Vin rușii!
De când mi-am ales meseria asta, m-am ferit cât am putut de teoria conspirației. Am încercat de fiecare dată să văd lucrurile doar în lumina documentelor oficiale sau a informațiilor confirmate și verificate. Dar când vine vorba de servicii secrete, nu ai altă șansă de interpretare decât apelând la scenarii. Venit din străfundurile istoriei,
-
Pentru un decret de amnistie și grațiere bine structurat și fundamentat
Intervenția domnului Președinte Iohannis la ultima ședință a CSM – am înțeles, o ședință în care s-a instalat noul CSM, deci un început de drum -, m-a lăsat fără replică. Nu știu dacă, în afara celor spuse în fața ziariștilor, domnul Presedinte a avut și alte lucruri de comunicat înalților funcționari ai Consiliului Superior
-
No, hai să visăm subiecte inexistente! Astăzi „Avem un spital nou, născut peste noapte”
Mai nou – zi tu cum îi zice la sindromul ăsta nativ-dobândit, că mie-mi dă pe-afară – visez subiecte inexistente. Știri imposibile. Documentez evenimente improbabile. Joc șah pe nivelul 10 – Oniric – cu calculatorul (și-o iau în freză cu grație). Redactez în starea aia dintre somn obosit și luciditate involuntar indusă texte lungi
-
Penibil şi abject
Adică, e şocant ce văd zilele astea. Mi se strepezeşte creierul subţire. Pot înţelege luptă politică, pot înţelege înjunghieri rituale şi dat la gioale, am făcut şi eu de astea, am făcut parte din găşti ciudate, însă nivelul acesta de… nici nu-i pot spune ură, sau ranchiună, sau ipocrizie, le adun pe toate trei
-
Ultima soluție
Ca orice vicecampion la ruletă rusească, adică şi român, şi arădean, adică încălecat fără şa şi siluit atât de Mitică, cât şi de Ghiţă, nu te-aştept deseară la portiţă, mă trezesc cu greu, e luni dimineaţa şi e mult prea devreme, oricum, dar şi prea târziu să mai schimb ceva. Eu n-o să mai
-
10 lucruri pe care le-am învățat în 2016
– Că nu contează absolut deloc cum îți începi (să zicem) anul… cu ce planuri… nu contează nici dacă „gânduri frumoase, pozitive la adresa tuturor celor din jur”. Atât celor din jur, cât și destinului, le pasă puțin spre deloc de planurile tale și de gândurile pozitive la adresa lor. – Că traversăm o
PLEDOARII
PLEDOARII – nu editoriale și nici opinii
Când avem o opinie despre ceva, se cheamă că susținem o pledoarie – nefixând neapărat ideea într-o ramă pe care o batem pe perete într-un cui… și acolo rămâne. Editorialul – „articol de ziar exprimând poziția întregii redacții asupra unei probleme importante” (cf. DEX) – este, după părerea noastră, o specie depășită și arogantă: nu există doi oameni a căror opinie să coincidă în totalitate „asupra unei probleme”… chiar dacă – sau cu atât mai mult! – fac parte din aceeași redacție. Opiniile sunt diverse pe o problemă contemporană… problemele lumii în care trăim sunt de o complexitate uriașă… și există tot atâtea interpretări ale sale, câte creiere o analizaeză. A-ți manifesta una dintre ele se numește că susții o pledoarie – termen „confiscat” cumva de avocații pledanți… dar suntem siguri că aceștia nu se vor supăra că îl împrumutăm pentru a-i îmbogăți sensurile… la o adică, toți urmașii lui Cicero fiind bine primiți aici, cu pledoariile lor… De asemenea, am evitat termenul de „comentarii” întrucât ni s-a părut prea „moale” pentru un articol de presă și prea bine fixat în ce privește locul său: aparținând, de regulă, cititorului, publicat în completarea articolului și făcând, practic, parte integrantă din el (conform noilor norme elaborate de presa internațională).
Ultimele comentarii