Cine m-a pus?! – sau Gheorghe din teflon atribuindu-și orașul

basil muresan
Distribuie:

 

Azi dimineaţă, după ce, ca în fiecare dimineaţă, am făcut cafeaua şi m-am mirat, din nou, cum se face că o frumuseţe cum e soţia mea doarme în pat cu subsemnatul, deci după toate astea, plus un mic dejun, am purces către primărie, unde se pregătea să înceapă şedinţa de constituire a Consiliului Local Municipal. Ideea era să merg cu Luci Valeriu, pentru că aveam aşa, un feeling, că va fi greu, şi unde-s doi, puterea creşte. Doar că Luci s-a eschivat, şi m-am trezit că merg acolo fără backup, să văd nevăzutele.

Nu e prima oară când văd o investire de CLM. Doar că asta a fost diferită. Foarte diferită. În primul rând, pentru că a început în linişte. Genul ăla prea sobru, semănând mai mult cu o exhumare a victimelor holocaustului. Nu prea am văzut figuri fericite, bine, exceptându-l pe Adi Barbeş, care dacă nu ar fi avut urechi, râdea cu tot capul, ca Ion Iliescu în vremurile bune. În rest, am remarcat o anume crispare, mai ales în zona liberală. Cucuveaua neîncrederii şi-a făcut loc în sânul mult prea abundent al struţo- cămilei numită PNL.

Sigur că au fost şi momente minunat de pline de un hilar involuntar. Cum ar fi apariţia, aproape simultană, a consilierilor Buruc şi Bognar, unul accidentat la picior, celălalt la mână. Urmată de renumirea lui Beni Vărcuş, ca Pârvuş. Lucru care a trecut aproape neobservat. Cu clasicele excepţii ale oamenilor răi de la presă. Absolut delicios.

Dar, pentru că vremurile fericite trebui să înceteze, au apărut ei. Popii. Opt la număr, de la opt culte diferite. I-am mulţumit dumnezeului ateilor pentru că nu au ajuns şi refugiaţii sirieni, că aveam şi un muftiu. Deci au vorbit o oră şi patru minute. După ce ne-au trecut prin toate epistolele lui Pavel, prin cartea lui Ieremia, pe lângă cei trei stâlpi iniţiatici ai credinţei, după ce am auzit clasicele sfaturi despre cum şi ce ar trebui să facă aleşii, cu biserica, cu familia, cu credincioşii, cu vremurile, în fine, un fel de potpuriu de slujbe pe mai multe voci, mi s-a făcut brusc dor de secte. Şi mă gândeam la o liturghie MISA, mai ales că la balcon era cam gol. În fine, păcătosul de mine a vorbit, puteam să tac, dar de ce, când pot să-mi fac „prieteni” noi, din ăştia, născuţi gata jigniţi.

A urmat jurământul, cu mâna pe Constituţie şi pe Biblie (văzându-l pe Bibarţ acolo, zic că ar fi trebuit să se jure şi pe Codul Silvic). A apărut fosta doamnă Falcă, am înţeles de la colegii din presă că a avut şi un moment de apostrofare a unei tinere angajate a primăriei, în fine, mie mi-a scăpat. Şi faza, şi Ela. Şi, după toate astea, a apărut el. Omul. Legenda. Gheorghe din teflon, aşa îi spun eu de-acum, că nimic nu se prinde de el, e ca John Gotti, dar fără carisma bossului mafiot. Deşi se îmbracă în trend… dar despre ţoale, papucei şi botox, vorba cântecului, într-o ediţie viitoare.

După o încercare nereuşită a Geaninei de a-l diagonaliza cu drapelul, adică cu eşarfa aia în trei culori, Gheorghe Falcă şi-a pus-o singur. Diagonala. După care ne-a vorbit despre deja clasicele realizări, despre locuri de muncă, despre faptele vorbeşte, nu vorbele, despre fericirea familiei (pe bune). Parcă auzeam acelaşi disc, ştiţi, cel de demult, la care îi ştii şi păcăniturile. Şi mă gândeam, aşa, stând între doi colegi de breaslă, ca o corabie între Scyla şi Caribda, ca un călător între Sodoma şi Govora (pentru că ape minerale), deci, mă gândeam că nu ar fi o idee rea ca viitorul secretar al primăriei să meargă la un notar şi să îi dea lui Don Teflon oraşul. Cu totul. Pentru totdeauna. Iar atunci când face majoratul, tânăra Falcă să ia mai departe oraşul. S-ar economisi o grămadă de bani, şi o grămadă de nervi, şi o grămadă de popi n-ar mai trebui să intervină pentru a păstra aceeaşi situaţie la primărie. Şi, în mod sigur, n-ar mai trebui să văd genul ăsta de penibilitate provincială, în care se aduc felicitări otrăvite, exact înaintea înjunghierilor.

Cine m-a pus să mă duc?

 

Categorie: Opinii
Etichete: Don Teflon, Gheorghe din teflon, Gheorghe Falca, investire, primaria arad
Distribuie:
Articolul anterior
Dacă te întrebai cum se mai pescuiește pe Mureș: „cu japca, ostia, sulița, țepoaica, gafa metalică și grebla” și, mai rar, cu undița
Articolul următor
[ACTUALIZARE 3] ȘOC ISTORIC: Britanicii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană! Premierul David Cameron a demisionat

4 comentarii. Leave new

  • avatar of ady nedelcu
    Ady Nedelcu
    23 iunie 2016 19:32

    E frumos Barbes asta zic io din Viena …
    Are un ras aproape la fel de frumos ca si cand era Shaf la tineretul PDL din Parneava Ville …
    Frumoase momente erau acelea cand il trimitea unchiu-so Iotcu Trandafir dupa tigari sau ii dadea instructiuni sa il filmeze doar din partea fotogenica …
    Dupa care Tinerii PNL se prezinta. Wow.
    Dupa care acuzatiile de pedofilie ale lui Michael Jackson. Cata suparare pe Barbie. Sau poate doar o idee buna ce ar imbunatati viata intima ? Si consilierii au voie sa molesteze copii, nu ? Nu doar sa fie molestati …
    Barbie stie insa ca funia se apropie de par 😉

    Răspunde
  • Domnule Muresan, superb! parca as fi fost acolo, cu avantajul ca am putut sa rad in hohote fara sa fiu data afara din sala :)))))))))

    Răspunde
  • avatar of cetăţeanul
    Cetăţeanul
    23 iunie 2016 20:15

    Toate bune şi frumoase în articol. Un condei remarcabil. Dar… Dacă te-ai fi abţinut de la comentariile despre „popi” ar fi fost ok. Mă întreb adesea de ce se dau aşa mari „independenţi de religie” unii care obişnuiesc, totuşi, să se cunune religios, să boteze prunci, să… Crăciun, Paşte etc? În fond, unde e cu adevărat făţărnicia?

    Răspunde
  • avatar of simonca george
    simonca george
    23 iunie 2016 23:15

    no offence…..popii nu au ce cauta acolo, nici la sfintiri de jeepane si de coca cola si de curvasaraiuri. treaba lor e in za church, unde e cam plictiseala. fara suparare cetatene

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…