COPILĂRII

Taina Munților

 

Și-i liniște, o liniște sfântă care bagă fiorii în cei doi călători. Sidric și Marcus explorează munții de spumă… Poate că nu v-am spus despre Marcus și Sidric. Marcus e un om scund și slab, cu o imaginație debordantă și un intelect inimaginabil. Sidric e un om inalt, masiv și insensibil. Ei se plimbau pe culmile munților. Dintr-o dată Sidric se împiedică de o manetă de cupru și căzu în fața unei peșteri. Marcus studie maneta și o împinse. Se auzi un scârțâit de ușă din peșteră. Sidric se ridicase și intrase în peșteră. El studie puțin zona și intră prin gaura ușii. Marcus alergă și încercă să-l oprească, dar Sidric spuse:

– Îmbărbătează-te! Mă ai pe mine. Ești matematician și fizician. Unu plus unu fac doi, nu?

– Da, dar avem cincizeci la sută șanse de supraviețuire. Și chiar atunci arătă cu degetul spre un schelet de viking. În acel moment Sidric l-a ridicat pe Marcus și a sărit pe stâncile care erau gata să cadă. Aud un râset malefic:

– Ha, ha, ha, ha, ha! Trezește-te, trezește-te!

– Poftim?

– Trezește-te! Marcus îi trase o palmă lui Sidric. Pleosc!

– Poftim?

– Te-ai lovit la cap foarte tare și ai adormit.

– Serios?

– Cam da.

– Păcat. Am avut o mare aventură în vis.

– Hai să plecam de aici, locul acesta mă sperie.

 

Ștefan Babuțău este elev în clasa a V-a la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad. Textul pe care l-am ales pentru publicare este primul dintr-o serie și a fost scris anul trecut, când tânărul  nostru colaborator era în clasa a IV-a. Îl puteți vedea și în fotocopie, atașat.

Stefan Babutau, 5 iunie 2016 12:45

copilarii