Germania Federală şi „terorismul istoric”, în actualitate

„Nici o măsură de securitate nu poate fi infailibilă” – concluzionam în analiza privind Recrudescenţa flagelului terorist, acum câteva zile după nenorocirea de la Nisa – Franţa. După care menţionam importanţa structurilor de Intelligence pentru cunoaşterea fenomenului şi a-l preveni.

Atunci îl citam pe şeful Biroul poliţiei criminale federale germane, care motivând iminenţa unor acte teroriste afirma: „In special din cauza trecutului colonial francez în Africa de Nord, implicării sale militare în Mali şi susţinerii luptei împotriva aşa-numitului Stat Islamic în Irak si Siria, Franţa este mereu în vizorul atacatorilor islamişti.” Declaraţie dată înaintea Campionatului European de fotbal.

Afirmaţiile sale păreau a fi declamate de pe un piedestal, pe care francezii nu pot urca, e ocupat de ei, germanii, care nu pot fi atinşi de flagelul terorist, iminent să se producă în Franţa. Previziunea însă, s-a adeverit, a urmat atentatul de la Nisa.

Neamţul, deşi arogant, avea un temei, el îşi baza afirmaţiile pe organizarea luptei antiteroriste în Germania Federală încă din anii post Olimpiada de la Munchen din 1972, când s-a consumat un grav atentat terorist. Sigur vă amintiţi, or aţi auzit de atentatul împotriva sportivilor statului Israel, participanţi la Olimpiadă, comis de Organizaţia teroristă Palestiniană „Septembrie Negru”, luându-i ostatici. Acţiunea forţelor de poliţie germane a fost un total eşec, fiind ucişi sportivi şi terorişti.

Din greşeli se învaţă, se zice, aşa că imediat după eşec (4 terorişti şi 11 sportivi ucişi) cancelarul Willy Brand ar fi jurat „că aşa ceva nu se va mai întâmpla niciodată în Germania”. La scurt timp, în 1973, a fost creată unitatea anti-teroristă Grenzschutgruppe 9 – GSG-9, Forţele Speciale, sub comanda (de acoperire) a Poliţiei de frontieră. În fapt era o structură autonomă formată din elite, recrutate pe bază de voluntariat, menţinute cât timp dau randament maxim.

Aşa, ca informaţie primară, exterioară temei: GSG-9 a fost modelul după care în anii 1975 – 1977, România a creat Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, cu specialişti care s-au documentat în Germania şi au implementat modelul la noi.

Dar să revenim la temă : Recrudescenţa fenomenului terorist.

Este adevărat că, în Germania Federală, nu s-au comis acţiuni teroriste cu mari pierderi de vieţi omeneşti. Chiar organizaţiile de extremă stângă, ca Rote Armee Fraktion – RAF – sau Grupul Baader-Meinhof au fost anihilate după o scurtă viaţă.   Acţiunea teroristă de răsunet, a fost răpirea industriaşului Hanns-Martin Schleyer, în toamna anului 1977 şi uciderea lui. Şi altele vizând personalităţi singulare.

De atunci e aproape linişte în Germania. Ceva inedit: teroriştii capturaţi nu au ajuns în faţa instanţelor de judecată. Ori au fugit de sub escortă şi împuşcaţi, ori au atacat gardianul care s-a apărat trăgând în agresor, ori s-au spânzurat cu nojiţele de la opinci în celulă. Terorista Gudrun Ensslin scria din închisoare cu câteva zile înainte de a se „spânzura”, citez : „Mi-e teamă că voi fi sinucisă în acelaşi fel ca şi Ulrike. Dacă nu primiţi nici o scrisoare de la mine, şi sunt găsită moartă, atunci să ştiti că a fost un asasinat.  Un sigur proces cu terorişti, a avut loc, în care Karl-Heinz Ruhland si Gerhard Müller, foşti membri ai grupării, care s-au spovedit şi pocăit, şi-au pus ţărână în cap, făcând depoziţii de regret, dictate de poliţie.

Excursul din actualitate, în istorie este menit a înţelege atentatele teroriste recente din Bavaria şi poziţia oficialităţilor germane faţă de acestea și le menţionăm, 1. Atacul unui refugiat islamist afgan de 17 ani, de luni seară 18 iulie a.c., într-un tren de călători din landul Bavaria, care cu un cuţit şi un topor, a rănit 15 persoane, multe în stare gravă, a comunicat purtătorul de cuvânt al poliției locale, Joachim Herrmann și 2. Atacul cu armă de foc letală, de vineri seara, 22 iulie a.c., a tânărului germano-iranian de 18 ani care, conform poliţiei din Munchen, s-a finalizat cu 10 morţi, printre care şi atacatorul iar 21 de persoane au fost rănite.

Deşi la percheziţiile şi investigaţiile ulterioare ale poliţiei, la ambii terorişti s-au găsit probe şi unele indicii că sunt soldaţi ai „Statului Islamic”, în deosebi teroristul din tren. Oficialii germani încearcă să minimalizeze atentatele, sau să le ascundă caracterul lor terorist, invocând motivaţii, unele rizibile, că au fost comise de bolnavi psihic, răzbunări punctuale, frustrări personale, ori persecuţii etnice sau religioase.

Cât de diletant poate fi un „dezinformator” oficial, ca să susţii că în rucsacul teroristului de la Munchen s-a găsit o carte cu atentatul comis de criminalul Anders Behring Breivik din Norvegia; să sugerezi că atentatele au aceeaşi motivaţie. Absolut penibil! Norvegianul era un extremist de dreapta, anti refugiaţi, xenofob, pe când teroristul de la Munchen era islamic iranian, născut în Germania, şi nu proba a fi  germano-iranian, chiar dacă, ucigând nemţi striga : Ich bin Deutsch ! Sunt german!

Măsurile antiteroriste luate de Germania au fost specifice în cazul acţiunilor teroriste: Guvernul german a convocat o reuniune de urgenţă şi a activat unitatea de antiterorism, forţele de poliţie sunt în alarmă de luptă în landul Bavaria, oprirea metroului în Munchen, a transportului public, îndemnul populaţiei să nu părăsească domiciliu, oameni speriaţi alergând  să se adăpostească, contrazic total aserţiunea oficială că atentatele comise de cei doi tineri islamici, sunt acţiuni individuale.

Culmea, Șeful poliției din landul Bavaria, Hubertus Andrae declară sâmbătă 23 iulie, că nu există nici cea mai mică legătură între gruparea jihadistă Statul Islamic sau refugiați și atacatorul de la centrul comercial Olympia München. Dar cu cel din tren are legătură, care la atacul asupra persoanelor a strigat Allah Akbar !

Şi, cum la nemţi, precedentul nu se dezminte, ca în cazul altor terorişti din istorie, atentatorul s-a sinucis de faţă cu poliţia iar cel din tren, a atacat poliţia şi a fost lichidat.

Care este motivaţia negării implicării ISIS sau a refugiaţilor de către nemţi?

O deconspir eu: diminuarea efectului dezastruos a erorii Cancelarului german Angela Merkel de a admite în Europa milioane de refugiaţi islamici, care au generat instabilitate, terorism, pericol terorist şi disensiuni majore între ţările UE. Vz. Brexit !

Cum relaţiile între Turcia şi Germania se deteriorează, după eşecul loviturii de stat, nu este esclus ca Erdogan să elibereze cei peste 3 milioane de refugiaţi islamici din lagărele amenajate pe teritoriul ţării sale şi să-i orienteze spre Europa.

Cu toate că Germania neagă că ar fi afectată de „valul” terorist, încercând minimalizarea sa, în viitor, sigur Europa va deveni teatrul de operaţii, mult mai periculos decât cel de la Munchen.

Măsurile antiteroriste, inclusiv în Germania, trebuie activate serios, în special componenta Intelligence.