La urma urmei, ce avem noi de împărțit cu UK?…

Mi-am pierdut toată noaptea de joi spre vineri butonând posturile internaționale de știri și citind presa mondială care relata, la minut, situația referendumului din UK. Aș fi butonat cu dragă inimă și pe posturile românești de știri, dar astea intră în pauză de somn la ora 24.00, indiferent că e vorba de un referendum în Marea Britanie, sau la București. Că interes pentru situația geo-politică din partea presei române nu o să găsești veci-pururea-amin! Interese politice vei găsi însă și în toaletele studiourilor de știri.

Vineri, în schimb, numai Taraf TV și GSP nu au comentat situația de rahat cu care ne-a cadorisit cel mai prost popor al Europei! Pentru că, dragi britanici, englezi în special, atunci voi vă ,,referendați” susținând că noi, restul europenilor, suntem o gașcă de hoți care vă fură vouă banul din buzunar, am și eu dreptul moral să vă numesc retardați mintal și inconștienți atunci când aflu că vă dați cu bâta în ouă. Pentru că exact asta a reușit Albionul: să își tragă un șut în cur singur! Nu numai că ne-a dat nouă dureri de cap prin crearea unui precedent periculos care, mai mult ca sigur, va fi urmat și de alți nebuni de pe continent, dar și-a săpat și groapa cu grație prin faptul că în urma acestui succes se va trezi fără Scoția și Irlanda de Nord.

Să revenim la weltanschauungul nostru.

Toată presa română se dă acum de ceasul morții să afle cum ne va afecta pe noi acest brexit. Și cum minte nu găsești prin presă, ci doar ziariști, mai toți plângeau de dorul românilor care muncesc în UK și de cursul leului. Spre seară, la unison, alimentați de declarațiile unor oficiali BNR, plus muțeala de rigoare de la Cotroceni, au concluzionat că, de fapt, pe noi nu ne  afectează mai deloc prostia britanică. Și punct.

Hai să vedem, așadar, la prima strigare, fără o prea îndelungată documentare, cam ce avem noi de împărțit cu UK.

Avem în Marea Neagră niște concesiuni acordate direct sau indirect companiei British Petroleum. Mai avem și pe uscat, de asemenea, niște zone de explorare și mai apoi exploatare gaze, inclusiv de șist. BP, firmă britanică fiind, deci implicit europeană, a primit aceste chestiuni în proprietate fiind scutită de anumite taxe, impozite și viitoare accize deoarece pe atunci UK făcea parte din piața comună! Că dacă venea o firmă din China nu pupa aia nici pantofii polițistului de frontieră fără să plătească câteva miliarde.

Mai avem în țărișoara noastră niște mii de proprietari de terenuri agricole care sunt cetățeni britanici. Oameni care au achiziționat terenuri agricole la noi în virtutea unei legislații UE care oferă egalitate de șanse la achiziție tuturor cetățenilor uniunii. Dragi idioți de peste canal, voi aveți habar câte discuții despre ,,nu ne vindem țara străinilor” am avut noi și până la urmă am cedat în spiritul solidarității europene? Păi spuneți voi unde mai cumpărați în următorul mileniu un hectar cu 5000 de euro la voi pe insulă?

Avem, de asemenea, niște acorduri semnate în domeniul militar, de inteligence și al siguranței naționale. Dacă un terorist vine din Siria pentru a pune o bombă în Londra și trece prin Bucrești, noi îl prindem și îl arestăm. Că așa ne cere nouă UE. Cheltuielile astea nu sunt plătite de contribuabilul UKIP, ci de hoțul de român. Acum, puteți să vă spălați pe cap cu aceste tratate, pentru că frecventăm cluburi diferite.

Cam astea ar fi relațiile pe care le avem, sau le-am avut, cu UK și care mi-au venit în minte în doar câteva minute. Sunt convins că în realitate avem mult mai multe colaborări în care britanicii au avut de câștigat apelând la solidaritatea europeană iar noi am pierdut având mentalitate de colonie. Poate că nu ar fi rău să reconsiderăm aceste relații cât de repede cu putință.