PUBLICITATE

„Noi vindem gogoşi adevărate!” Interviu cu Paul Tămaş, omul „vinovat” pentru cele mai bune gogoşi din Arad

 

 

Crazy Donut Arad, situat pe Bulevardul Revoluției, nr. 86 este un magazin de gogoși cu un feedback foarte bun din partea clienților – s-a deschis pe 17 octombrie, 2016, și numai pe pagina de facebook a strâns până acum aproape 5000 de aprecieri.
Discutăm, în termeni conciși, de la curajul de a-ți asuma o afacere nouă și… nu ieftină, până la respectul față de client pe acest business îl impune, cu managerul primului Donut Shop din Arad, Paul Tămaș.
***

Deci…e Paul Tămaş sau Paul Tamaş?

E ceva ce se întâmplă des, deoarece diacriticele nu funcţionează întotdeauna. E Paul Tămaş.

Prima întrebare efectivă o pun în spaniolă: que demonio te poseda ca să faci ceea ce faci? Pentru că ţi-a trebuit ceva curaj.

Păi, în primul rând, pentru că îmi place să mănânc.

Vii din zona corporate. O zonă sigură.

Aşa e.

Ce s-a întâmplat?

Şi eu, şi asociatul meu, Alex, venim din corporate. Alex încă funcţionează  în zona corporatistă. Eu am lucrat şaptesprezece în bancar. Apoi, ceva s-a schimbat.

Crezi că e vorba de atitudinea faţă de clienţi şi de angajaţi?

Tu ai spus asta, nu eu. Nu pot nega în totalitate afirmaţia ta, dar cred că sunt mai multe valenţe ale problemei. Una dintre ele ţine de un specific individual. În sensul unei anume rutinări. Câteodată, chiar vrei altceva.

Aşa că ai lăsat totul în urmă şi te-ai apucat de…

De gogoşi. Gogoşi adevărate, gogoşi bune, nu din cele politicianiste.

Crazy Donut. E o franciză?

E o franciză locală, în expansiune. Noi am fost primul lor „pui”, aici, în Arad, a urmat un magazin în Oradea, acum porneşte unul în Bucureşti.

Deci, tu creezi un monstru.

Nu eu, ci ei, adică francizorii, creatorii conceptului. A propos, şi ei sunt doi foşti corporatişti.

Cum merge afacerea?

Binişor, binişor. Suntem diferiţi faţă de cei din Timişoara, ei au accesul pe malluri, pe când aici, la noi, chestia cu cafeneaua e puţin altfel. În sensul că, aici, lumea vine cu dedicaţie. Adică lumea ştie pentru ce vine. Vezi tu, la mall, oamenii merg, văd, cumpără, li se face foame, fuga la food court, şi după aceea, dacă mai e loc, hai şi ceva dulce. Cum ar fi o gogoaşă.

Gogoşile voastre sunt foarte gustoase. Şi sunt de multe feluri. Câte tipuri de gogoşi faceţi acum?

În momentul acesta, 23. Ceea ce mă interesează este faptul că folosim ingrediente du calitate, aluatul este cel tradiţional, adevărat, cu făină bună, zahăr, ou, lapte şi drojdie, iar glazurile sunt, la fel, de înaltă calitate, constând în ciocolată şi…

Şi ciocolată. Pentru că am văzut (şi gustat) o grămadă de varietăţi de ciocolată. Am observat că aveţi şi o variantă cu brânză dulce. Pentru oameni ciudaţi, care nu iubesc ciocolata

Da, pentru kinky, aşa se şi numeşte varietatea aceea.

Cum vezi dezvoltarea acestei afaceri în Arad? Pentru că Aradul e mai…special, atât ca şi număr de consumatori, cât şi ca obiceiuri ale consumatorilor.

Păi, primul lucru e că, aici, la Crazy Donut, avem un produs unic. Singura noastră concurenţă directă este raionul de gogoşi decongelate dintr-un anume lanţ de hipermarketuri. Şi asta, să fim sinceri, nici nu se încadrează la capitolul concurenţă. Deoarece vorbim de două produse esenţialmente diferite.

În sensul diferenţei dintre pizza congelată şi cea făcută pe vatră.

Exact. Bineînţeles că lupta cea mare se va da în schimbarea obiceiurilor consumatorilor. Acesta este adevăratul test.

Bine că mi-am amintit. Având în vedere toate filmele de acţiune americane; vinzi mult poliţiştilor?

Ar putea fi mai bine…

Trecem la altceva. Probleme pe zona administrativă? În sensul: cât de greu a fost să deschizi punctul de lucru?

Foarte multă birocraţie, într-adevăr. Un top de hârtie pentru autorizaţie. E mult de umblat, şi ai de-a face cu chestii care frizează incredibilul. Cum ar fi celebra negaţie de la ISU, adică o hârtie care arată că nu ai nevoie de o hârtie de la ei. Dar, în mare, a mers totul lin şi liniştit.

Ţi-ai deschis un punct de lucru şi la mall.

Da, e o insulă. Produsele sunt de aici, proaspete, doar glazurarea se face acolo. E puţin diferit faţă de cafenea, cel puţin ca şi clientelă. Nu sunt clienţi neaparat dedicaţi, sunt parte din cei 8% din clienţii food court, care „vin la dulce”. Iar acest procent se împarte între noi şi cofetăriile din mall.

Te gândeşti să mai deschizi nişte puncte de lucru?

Momentan nu. Vreau să creştem ce avem acum. Şi o facem, constant, cu paşi mici spre medii, adică normal.

Ai o echipă cool aici. Se simte că vă înţelegeţi bine.

Aşa este. Şi mai vreau să subliniez ceva interesant. Oamenii care vând direct sunt tatuaţi. În mod ciudat, din experienţă, cei cu piercinguri şi tatuaje au un nivel ridicat de solidaritate şi sunt loiali, şi au iniţiativă. Lucru greu de găsit astăzi. Oamenii buni plus ingrediente bune egal produs bun.

Întrebare tehnică: ce faci cu gogoşile rămase seara?

Păi, nu prea rămân multe. Cele care rămân, uite, am încercat să le donez. E foarte greu, din punct de vedere al metodologiei. Având în vedere că, chiar în situaţia în care rămân seara, e vorba de gogoşi proaspete, realizate în acea după amiază, iar gogoşile au un termen de valabilitate de 24 de ore, ar trebui să existe metode uşoare de a dona genul acesta de alimente. Din păcate, ajungi într-un labirint birocratic din care e greu să mai găseşti drumul spre lumină.

Faceţi şi catering?

Da, livrăm şi la domiciliu. Suntem la început, dar în expansiune, cum am mai spus.

Aveţi nişte cutii foarte haioase.

Bine c-ai adus vorba de asta. E o chestie care mă roade, şi vreau să o explic. E vorba de plata ambalajului.

E normal, tu îţi plăteşti cutiile.

Da, asta e una din valenţe. Dar nu singura. Nu sunt cutii obişnuite, sunt cutii pentru alimente, au un regim special, şi un preţ mai ridicat la achiziţie. Plus că sunt amuzante. Cutia de o gogoaşă, spre exemplu, poate fi personalizată. Eu văd asta ca un serviciu de ambalare.  Adică, nu-ţi pun gogoşile într-o pungă de plastic, nici într-o cutie produsă cine ştie unde. Noi luăm siguranţa alimentară în serios. Iar la volumul pe care îl avem, şi la preţurile pe care le avem, nu putem să suportăm şi preţul cutiei. Uite, orice hipermarket îţi cere bani pe ambalaj. Dacă am vinde o gogoaşă cu zece lei, cutia ar fi gratuită, te asigur. Clienţii noştri s-au obişnuit deja, doar că îmi stătea mie pe cap chestia asta cu ambalajele. E un aspect care necesita clarificare, după părerea mea.

Corect. Un cuvânt de sfârşit de interviu.

Dacă există respect pentru calitate şi pentru client, există piaţă pentru gogoşi adevărate. De aceea există „Crazy Donut.”

Mulţumesc. Merg să îmi iau o gogoaşă.

Perfect. Vin şi eu cu tine.

Basil Muresan, 21 februarie 2017 7:41

gogosidonutscrazy_donuts-4crazy_donuts-3crazy_donuts-2crazy_donuts-1