REPORTAJE

Noiembrie – „cătă căși!”


Reportaj pe ploaie din mașină... că outdoor nu te ține. Nimeni nu iubește poezia, jurnalistica și nici natura într-atât încât să facă un reportaj sincer în ploaie. 

 

Cerul supărat a coborât încât mai un pic și dai cu capul. Între negru deschis și gri închis se prezintă Întunecimea-Sa, din norii gri închis pe fond negru cad bile grele de apă care se sparg de asfaltul noroios sau îți intră după gât dacă ești prost și nu-ți pui gluga.
Numa` defecți pe stradă.
De 3 zile plouă aproape ne-ntrerupt… și pare că plouă de 10 ani… ca-n Marquez.
Dacă ai proasta inspirație să fumezi o țigară afară, în 24 de secunde ești un burete de mocirlă. Dacă fugi de la un colț la altul să ceva, îți rupi fâșu-n garduri și dai cu capul de stâlpi, împiedicându-te de toate gropile care nici nu erau acolo când nu era noiembriele ăsta de gheață în devenire.
O anticipare a iadului. O antecameră a „iminentului accident” e acest noiembrie – zis și „cătă căși!”
O climă nordică plantată, ca o apocalipsă, peste capetele sudice ale unui popor de leneși. Zici că ai intrat într-un reportaj de pe BBC Earth, din Alaska.
Și dacă n-ar fi orbitoarele jocuri de lumini confuze ce fac din parbrizul mașinii un tablou de Miși Takacs care sucombă-n Picasso din „perioada absint” (foto neprelucrate în galerie – dacă nu mă crezi) în cadrul căruia dacă mai conduci cinci secunde mori… într-un fel sau altul… dar mori! Dacă faci imprudența să privești un bec de stâlp, caleidoscopul acelui bec reflectat în parbrizul întretăiat de ștergătoare va fi ultima imagine pe care o va reține retina ta în această viață.
Prin ganguri trec maxim hoți, tâlhari și asasini plătiți și câte un cățel scump fugit de-acasă. Sub second-handul de la gară, doar două curve au mai rezistat (pentru că se îmbrățișau reciproc). În stația de tramvai de la Podgoria spre Micălaca se bat doi îndrăgostiți beți și doi aurolaci abia așteaptă să-i facă. Între autogara veche și UTA nu-i nici dracu. Toate roletele sunt trase: oamenii se roagă, beau sau fac dragoste – după cum le e felul – „la ei în căși”.

Treci pe lângă 100 de subiecte într-un kilometru și n-ai curaj „să-l faci” pe niciunul.
Și nu-i nimic spectaculos din cale-afară, în fond: e doar Aradul lui sâmbătă, 12 noiembrie, 2016, seara, târziu.

O seară extremă – una pe care doar cei cu adevărat îmbibați cu de toate o pot iubi așa cum e: cu tot cu ploaia ei apocaliptică.

 

 

Lucian Valeriu, 13 noiembrie 2016 10:33

noiembrie-9noiembrie-7noiembrie-8noiembrie-6noiembrie-5-1noiembrie-4noiembrie-2noiembrie-3noiembrie-1