REPORTAJE

O cină pe întuneric… și aproape că-nțelegi: nevăzătorii sunt semenii noștri care își cultivă, suferind, lumina interioară [FOTO]

 

Luni, 17 octombrie, la Hotel Leon a avut loc  „Cina pe întuneric” –  eveniment caritabil organizat de CLUB LIONS ARAD 2007. „ Cina pe întuneric” a avut drept scop strângerea de fonduri pentru  Asociația Nevăzătorilor, filiala Arad, pentru achizitionarea unei imprimante Braille.

Din fericire la eveniment a participat un număr impresionant de persoane care, pentru 2 ore, au fost solidare cu nevăzătorii. Participanții au dialogat și au luat cina stând în întuneric deplin, legați la ochi, experimentând astfel modul de viață al semenilor noștri care sunt nevoiți în fiecare zi, în lipsa vederii, să facă față unor adevărate provocări pentru a duce o viață normală. A fost un prilej de introspecție și chiar de reevaluare a propriei vieți. Un prilej de a învăța să apreciezi frumusețile pe care le vezi, culorile, fețele celor dragi ție, privirea jucăușă a cățelului, păsările pe care le vezi cum zboară… Legat la ochi, îți dai seama că de fapt, legat la ochi te face ignoranța în ciuda celor pe care le poți vedea.

De câte ori nu ni se întâmplă pe  stradă sau în trafic să reacționăm nervos  pentru că  nu  trece mai repede la semafor, de exemplu? De câte ori se gândesc edilii că o groapă din asfalt le poate fi fatală?  De câte ori, noi părinții înzestrați cu copii sănătoși, i-am educat să nu-i marginalizeze pe cei de vârsta lor cu deficiențe de văz? Sau ce am făcut pentru integrarea în programele școlare a copiiilor nevăzători?  Câte fonduri a alocat statul  pentru tipărirea de manuale în limbaj Braille pentru copiii nevăzători? Câte semafoare cu avertizare sonoră avem în orașe? Câte meniuri în limbaj Braille avem în restaurante? Câte rețete medicale se emit în limbaj Braille? De câtă birocrație sunt scutiți și de câte drumuri pe la instituții?

Dacă e să răspundem sincer la toate aceste întrebări, despre ce facem pentru ei, răspunsul este evident, Nimic.

Nu am făcut nimic din ignoranță. Din incapacitatea noastră de a empatiza cu ei, din siguranța că nouă nu ni se poate întâmpla. Personal, cina pe întuneric mi-a deschis ochii… Această experiență inedită poate schimba percepții și poate declanșa conștiința încât să acționeze în direcții nebănuite. Nu putem schimba lumea în integralitatea ei dar ne putem schimba pe noi înșine.

 Problemele cu care se confruntă nevăzătorii în România

Sunt dependenţi de familiile lor, care trebuie să îi ajute în cele mai elementare situaţii de viaţă, mulţi nevăzători nereușind  să se deplaseze independent şi să-şi găsească un loc de muncă. Lipsa independenţei de deplasare şi absenţa unui loc de muncă, ce i-ar ajuta să trăiască o viaţă mai demnă şi mai apropiată de normalitate, sunt cele două probleme majore invocate de cei care se confruntă cu dizabilităţi de vedere. Desigur, nu sunt singurele probleme ale nevăzătorilor. Dacă este ceva cu adevărat dureros în existența lor, cu siguranță  acest ceva este atitudinea „semenilor” îngroșată de nepăsarea autorităților și a sistemelor sociale care ar trebui să le asigure protecție și sprijin.

Nevăzătorii din naştere nu se consideră bolnavi şi nu consideră lipsa vederii drept un impediment. În multe cazuri se bucură de o viaţă normală, cu bucuriile şi tristeţile ei. Percepţia faptului că sunt deosebiți de ceilalţi derivă mai degrabă din modul în care cei care văd se raportează faţă de ei. Protecţia exagerată faţă de nevăzători, pentru o lungă perioadă de timp, îi va pune în situaţia de a se descurca mai greu în anumite situaţii. Vor avea nevoie de consiliere psihologică pentru a depăşi teama de a ieşi fără însoţitor în spaţii deschise. Nu trebuie să vedem ceea ce nevăzătorii nu pot să facă, ci mai degrabă ceea ce pot să realizeze în condiţiile date.

Gradul de dependenţă/independenţă al nevăzătorului depinde de cei din jurul lui, de felul în care aceştia îl tratează, de încrederea în sine pe care reuşesc sau nu să i-o insufle. Ajutat să înveţe să se descurce singur, nevăzătorul poate fi un om care să nu depindă prea mult de familie sau de prieteni. „Una dintre concepţiile despre orbire, acceptată de aproape toţi oamenii şi chiar de mulţi nevăzători, afirmă că orbirea este un dezastru, o catastrofă. (…) Dacă vei considera orbirea un dezastru, aşa va fi ea pentru tine. Această idee te va domina şi îţi va distruge viaţa. Îţi va domina gândirea, relaţiile cu oamenii şi toate realizările tale”, spunea Thomas Bickford, autorul cărţii La drum cu bastonul alb şi angajat al Bibliotecii Congresului (Washington D.C.), în cadrul Serviciului Naţional pentru nevăzători şi persoane cu handicap fizic.

Să nu-i subestimăm pe orbi! Sunt la fel ca noi de inteligenți, de talentați, de iubitori de viață, de însetați de cunoaștere. Sunt întruparea mistică a îndurării și cei care-și cultivă lumina pe interior

Lipsa parţială sau totală a vederii nu înseamnă lipsă de inteligenţă. Familiile în care există nevăzători sunt reticente de multe ori vizavi de nevoia de educaţie şi de capacitatea de a învăţa a nevăzătorului. Handicapul de vedere nu trebuie considerat un motiv pentru a-i lipsi pe nevăzători de cunoaştere. Dovadă în acest sens sunt profesorii, avocaţii, specialiştii IT, tipografii, scriitorii sau chiar muzicienii care au reuşit în viaţă, în ciuda deficienţelor de vedere. Există suficiente exemple, chiar și în România, de oameni  excepționali care au reușit să se afirme în ciuda faptului că sunt nevăzători.

De exemplu,  Radu Sergiu Ruba (licenţiat în filologie al Universităţii din Bucureşti, profesor de limbile franceză şi engleză, scriitor şi membru al Uniunii Scriitorilor, traducător, jurnalist, preşedinte ANR) , Mihai Dima (absolvent la Facultăţii de Litere, responsabil pentru serviciul cultural al ANR şi, din 2006, redactor-şef al revistei Litera noastră, singura publicaţie tipărită în Braille, în România), Florian D. Soporan, nevăzător şi doctor în istorie medievală  sau chiar Dacian Pribeanu,  multiplu campion naţional la şah pentru nevăzători şi câştigător al mai multor concursuri internaţionale de şah. Deşi este nevăzător, Dacian Pribeanu  este clasat între primii 20-30 de şahişti români.

Din păcate, aceste exemple sunt doar excepții și asta nu din vina lor ci din faptul că  potenţialul creativ al nevăzătorilor continuă să nu fie valorificat de nimeni.  Noi suntem cei care uităm că nevăzătorii pot să aibă preocupări intelectuale la fel ca orice om normal.

Este în derulare o altă acțiune a Clubului Lions 2007 –  Concursul Național „Afișe pentru Pace” 

„ Cina pe întuneric” este doar unul dintre evenimentele de acest tip pe care Clubul Lions 2007 Arad le organizează.  Sâmbătă, 12 Noiembrie 2016  va avea loc, în cadrul Convenției Naționale de Toamnă de la Arad, Concursul National „ Afișe pentru Pace” District 124 România. Atunci va avea loc jurizarea Concursului Național „ Afișe pentru Pace” și  alegerea eseului câștigător al Marelui Premiu care va participa la selecția Înternațională de la Oak Brook  ( SUA) în perioada 21.11.2016 – 27.11.2016.  În competiție vor fi  eseele câștigătoare transmise de toate cluburile Lions din țară.

15 Octombrie este declarată Ziua Bastonului Alb. Semnificație

Bastonul alb este un simbol care îi reprezintă pe semenii noștri nevăzători. Bastonul alb a fost folosit pentru prima dată între cele două războaie mondiale, în Europa. James Biggs, originar din Bristol, a inventat bastonul alb în anul 1921. În urma unui accident și-a pierdut vederea și a fost nevoit  să se adapteze noilor condiții. Simțindu-se amenințat de creșterea traficului din jurul casei sale, Biggs a hotărât să-și vopsească bastonul în alb pentru a fi observat mai ușor de către șoferi. Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional Lion. In 1930 un membru al clubului privea un nevăzător care încerca să traverseze o intersecție foarte aglomerată având în mână un baston de culoare neagră. Realizând că bastonul negru nu este observat de șoferi, Clubul Lion a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto. În acea perioadă în SUA a început o campanie de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. Aceștia țineau bastonul diagonal în fața lor într-o poziție fixă.

 

În legătură cu strângerea de fonduri pentru achiziția unei imprimante Braille, se pot face în continuare Donații/sponsorizări , de către orice persoană interesată și inimoasă în contul:

RO 37BTRL00201205F6434601 deschis la Banca Transilvania Arad pe numele Asociația Lions Club Arad 2007.

Sasha Romanov, 18 octombrie 2016 1:36

intuneric-18intuneric-17intuneric-16intuneric-15intuneric-13intuneric-12intuneric-11intuneric-10intuneric-9intuneric-8intuneric-7intuneric-6intuneric-5intuneric-4intuneric-3intuneric-2intuneric-1