O dimineață cu Luca

E dimineaţa zilei de vineri, 7 iunie 2019, iar Ciprian Luca se trezeşte. E fix ora şapte, chiar dacă în Arad nu mai există ceasuri. Ciprian ştie exact cât e ora, şi asta e de ajuns pentru cel mai dezvoltat oraş din România. De altfel, nu mai există nici meteorologi, pentru că Ciprian ştie din ce parte bate vântul. Întotdeauna.

Ciprian se ridică din pat, de fapt de pe rogojina unde şi-a dormit somnul. E o încăpere spartană, după învăţăturile sfântului Dionisie Pseudo Aeropagitul, care spune clar, carnea trebuie să sufere, sufletul să tânguie, credinţa să se întărească. Trei îngeri bucălaţi aduc în zbor, ligheanul aurit în care Ciprian îşi va spăla faţa. După un mic dejun frugal, Ciprian pleacă spre primărie. Astăzi se împlinesc trei ani de la momentul investirii lui Ciprian Florin Luca în funcţia de edil al Aradului. După cumplita furtună din 3 iunie 2016, când trăznetele venite direct de la providenţă i-au făcut scrum pe ceilalţi candidaţi la fotoliul de primar, Ciprian a rămas singurul candidat. În urma alegerilor, a ieşit, e adevărat, al doilea, însă redistribuirea i-a făcut dreptate.

Din acel moment, primarul Luca a schimbat radical faţa oraşului. A eficientizat cheltuielile, renunţând la toate aşezămintele inutile. Aradul are o singură biserică, care înglobează toate confesiunile. E denumită după contracandidatul dispărut, Catedrala Caba. De fapt, Cipri a onorat numele tuturor dispăruţilor. Avem spitalul Adi Wiener, stadionul Marin Lupaş, zona industrială Bulumac, Grădiştea a devenit Ciupea, strada Poetului e strada Filip. Parcul copiilor a devenit Parcul Elvira. Singurul club rămas în oraş e Discoteca C’o stea, vechiul cartier evreiesc se numeşte Bognar. Într-o mică demonstrţie de maliţiozitate, Strada Mărului a devenit Bulevardul Gheorghe Falcă.

Dar primarul Luca nu s-a oprit la a schimba numele străzilor şi a eficientiza cheltuielile cu clădirile. Sub deviza „A doua oară ordine”, Centrul Cultural Municipal a încorporat toate televiziunile, posturile de radio şi presa scrisă şi online sub o singură baghetă, cea a maestrului Bruno Biringer. Ca urmare, în fiecare zi, între două slujbe televizate, Ciprian are un concert. Fiind vară, astăzi va cânta melodii vechi de pe vremea PD-ului. Dacă ar fi iarnă, ar fi colinzi.

Ciprian Luca intră în primărie. Nu urcă scările, deoarece Cipri pluteşte. Înainte de a intra în birou, se salută cu Adi Mureşan, care îl pune la curent cu activităţile culturale din faşa primăriei, care vor avea loc după amiază. E vorba de un auto da fe, adică o penitenţă urmată de un drum al ruşinii până în piaţa Avram Iancu, numită acum, din motive evidente, Piaţa Rugului Aprins. Astăzi, trei foşti pesedişti vor fi purificaţi prin foc. Înainte de a intra în birou, Luca priveşte spre curte. Sub un clopot de sticlă, într-un spaţiu bine ventilat, se află Doru Căprar. „Acum, nu mă mai poţi ataca energetic”, murmură Ciprian pentru el însuşi, şi intră în birou.

Aşezat comod, dar nu prea comod, pe canapeaua de piele, Ciprian îşi acordă timp pentru o rugăciune. Scoate din buzunarul de la piept relicvariul mic şi atât de şic pe care îl posedă. În cutia de fildeş se află trei lucruri, de o importanţă capitală: un fir de mustaţă dec la Ioţcu, o scamă de pe costumul lui Matula şi o unghie de-a lui Geoană. Primarul Aradului se cufundă în meditaţie, cu un zâmbet reţinut pe buze.

E fericit.