PLEDOARII

O lecţie valoroasă

 

Zilele care tocmai au trecut au fost foarte interesante. Aradul a marcat o vizită deosebit de importantă. Cea a ambasadorului Chinei, Excelenţa Sa – Xu Feihun. Iniţiativa, dar şi reuşita acestei intreprinderi de anvergură îi aparţine Casei Româno-Chineze. O să o amintesc aici, cu precădere, pe Lizica Mihut, care a fost motorul acestui maraton diplomatic. Au fost trei zile pline, am fost şi eu prezent la trei dintre evenimentele publice ale acestei vizite. Şi am fost extraordinar de plăcut surprins, de fiecare dată. Însă ceea ce m-a dat gata a fost întâlnirea dintre Excelenţa Sa şi oamenii de afaceri şi cultură. Deoarece, sincer, am primit o lecţie importantă. Nu numai eu, ci toţi cei prezenţi. Vreau să o împărtăşesc, pentru că a mişcat coarda mea emoţională. Mai exact, în 44 de ani, din care douăzeci jertfiţi pe altarul relaţiilor publice, nu am văzut aşa ceva. Pe scurt, s-au întâmplat următoarele: uzanţele tipice, la astfel de întâlniri, sunt asemănătoare cu cele ale întâlnirilor dintre oameni de afaceri locali şi politicieni. Primii îşi prezintă marfa, spun ce vor să facă pe viitor, ce vor să dezvolte, diplomaţii spun da, vom vedea, vom elabora, va fi, va păţi, alea alea. Nu a fost cazul aici. În cazul acesta, ambasadorul celei mai putenice economii din lume a ţinut să răspundă, personal, fiecărei persoane care a luat cuvântul. Detaliat. Calm şi fără aroganţă, cu toate că poziţia îi permitea uşor acest lucru. Nu, a fost o intervenţie cu o anume notă de familiariatte caldă, a unui unchi generos, dar serios. Şi mi-am dat seama, din nou, ce departe ne aflăm de realitate, noi, ca popor. Excelenţa Sa ne-a dat, mi-a dat, o lecţie foarte importantă de diplomaţie, de comunicare. Multă lume din spectrul cvasi democratic blamează socialismul pentru o lipsă de transparenţă şi de dialog. Iată că un reprezentant al unui stat socialist ne arată ce înseamnă un dialog real, nu o ipocrită înşiruire de monologuri, fapt pe care îl numim acum comunicare de tip democratic, de fapt aceeaşi formă fără fond, acelaşi discurs unilateral al surzilor. Şi nu pot să nu remarc importanţa şi mai mare a acestei vizite, în contextul în care se adună nori negri, în condiţiile în care America se închide în ea şi ne lasă şi mai de izbelişte, când Uniunea Europeană se dezintegrează, când stăm între tancul rusesc şi iataganul fundamentalist, avem nevoie, mai mult ca oricând, de un prieten. Unul care nu ne-a uitat, chiar dacă noi am făcut-o.

Basil Muresan, 10 noiembrie 2016 10:00

ambasador-10ambasador-9ambasador-8ambasador-7ambasador-6ambasador-5ambasador-4ambasador-3ambasador-2ambasador-1