Povestea poveștilor cu CJ Arad

Când lucrezi în breasla asta de 20 de ani, te lauzi că le știi pe toate, că ai văzut tot și că nimic nu te poate lăsa mască. Dar de fiecare dată apare câte un eveniment, o situație, care îți demonstrează că nu e așa și că lumea politică locală te poate lăsa cu gura căscată. Scandalul momentului este fără îndoială ascensiunea lui Ando și ungerea sa în funcție de mare director al CJ Arad. Un subiect despre care am scris printre primii, dacă nu chiar primul. Astăzi am să îi dau o pauză ucenicului vrăjitor și am să vă vorbesc despre instituția la care dorește dânsul să se afirme, nu înainte de a mai sublinia încă o dată că, în ceea ce privește situația lui Andrei, rămân mut de fiecare dată când îi mai citesc câte o elucubrație de clasa a patra.

Au trecut ceva luni bune de la investirea echipei Cionca la conducerea CJ Arad. Am avut ocazia să discut cu actualul președinte și înaintea campaniei electorale și în timpul acesteia. Mai puțin după alegeri. Pot să vă spun că, în epocă, Cionca mi-a făcut o impresie pozitivă și mi-am zis că, pentru județ, un om ca el este un câștig. Cu jumătate de gură, mai mult confidențial decât oficial, Cionca lăsa să se înțeleagă faptul că printre primele lucruri pe care le va face în calitate de președinte de județ va fi să reorganizeze funcționărimea veselă de pe holurile instituției. Omul se plângea de lipsa de implicare a multor funcționari și de profesionalismul scăzut al acestora. Mă așteptam, așadar, ca în primele luni pe holurile CJ să zboare hârtii cu demisii sau demiteri. Am realizat însă că sunt un prost notoriu și că nu merită să investesc încredere în promisiunile făcute înaintea sau în timpul campaniei electorale. În ziua de azi CJ Arad mustește de neprofesionalism, de oameni numiți în funcții pe orice alte criterii decât cele profesionale. Nu m-am interesat care este fondul de salarii al instituției, pentru că sunt convins că mi-aș fi stricat ziua. Dar știu sigur că vorbim de o sumă frumușică plătită lună de lună din taxele și impozitele noastre.

Văd acum că la CJ Arad se pregătește un departament gigantic care să se ocupe, printre altele, de relația cu presa, de turism sau de relații internaționale. Că nici una nu are legătură cu alta, e evident. Evident e și faptul că e plin Aradul de purtători de cuvânt sau specialiști în comunicare de mare clasă. Că la noi cresc comunicatori pe toate gardurile. Indiferent cât de mult va încerca Cionca să mă convingă de necesitatea acestui mamut administrativ, rămân la părerea mea că, de fapt, se pregătește o primenire pentru un număr de oameni. Privind situația de ansamblu realizez că mă aflu într-un banc cu Radio Erevan. Nu s-a luat, ci s-a dat. Nu s-a restructurat, ci s-a angajat.

Cam atât am reținut eu din primele luni de mandat a noului președinte de județ. Am citit acum câteva luni o știre care m-a amuzat. Cică la granița dintre fostul RDG și fostul RFG a fost observată o situație ciudată. Turmele de căprioare nu trec de pe un teritoriu pe altul, deși granița a fost desființată iar gardurile de sârmă ghimpată au fost aruncate la gunoi. Din generație în generație căprioarele și-au lăsat moștenire reacția pavloviană de a evita zona. Ei bine, cam așa reacționez și eu când vine vorba de drumul Arad-Șiria. Îl evit, ocolesc pe la Ghioroc, fac orice numai să nu îl parcurg. Cine știe… la fel ca în cazul căprioarelor nemțești, mi-am dezvoltat această reacție pavloviană fără să știu că, în realitate, drumul Arad-Șiria, precum și alte zone de bombardament din județ au fost în fapt refăcute. Iată o veste pe care aștept să mi-o împărtășească viitorul departament de comunicare, relații cu presa, turism și colonizare a planetei Marte de la CJ Arad.