DE CARTIER

[RUBRICI] HATER DE BUCALE: Da-v-aș la mure de pișcotari! (18+)

 

 

În general viața în București e mișto. Nu te freacă nimeni la icre să-și bage nasu-n treburile tale, anonimatul este garantat pe stradă, în cartier, în bloc. Asta dacă nu vrei invers. Problema apare când plouă și când treci în online. Când plouă ies toți proștii cu umbrelele pe patru roți la plimbare, șoferii pizdii. Și în online toți sunt vedete și formatori de opinie. Și toți cretinii au bloguri acum. D-alea cu domeniu personalizat zic, nu așa, oricum, pe blogspot sau wordpress. Fiecare cârnățar are impresia că părerea lui contează și, la fel ca mine, fiecare și-o aruncă într-un colț de internet. Nu mă deranjează cu nimic. Până la un punct…
Dă-i cârnățarului impresia că e relevant, că face într-adevăr ceva lucrativ și nu-i mai ajungi la nas, să moară mă-sa! Cum prinde prostu’ două-trei advertoriale începe să nu-și mai miroasă bășinile. Și ține-te, tată, ploaie de articole de la prententiosi analfabeți și cu juma de creier extirpat despre orice. Pentru un pișcot, o măslină, o atenție cât de mică. Asta în timp ce pretind că o fac din pasiune, proștii dracului. Pornesc la drum mânați de pasiune, nu aș putea să neg asta și nu vreau să presupun că sunt atât de căzuți în cap încât să creadă că se vor îmbogăți din internet, că doar nu-s toți genii. Dacă ar fi genii s-ar îmbogăți altfel, mult mai rapid. Apoi dau cu nasul în cloacele de infecție ale blogosferei românești: alde SuperBlog, zelist, blogawards, căcat în ploaie etc. Și încep inițial să scrie advertoriale pentru concursuri. Că astea-s singurele concursuri pentru „bloggeri”. Și-i vezi pe cretini cum se dau de ceasul morții pe considerente estetice, literare și morale scriind despre cel mai nou model de tigaie de la teleshoping. Apoi unii prind avânt și nu mai sunt nevoiți să stea la firimiturile de pe la concursuri, devin așa-ziși A-listeri. Ăștia sunt piscotari cu moț, ăștia sunt invitați să scrie despre chestii. Ca atunci când s-a deschis un ștrand pentru corporatiști obosiți în București și toți fomistii s-au înghesuit să scrie despre „grand opening” și cât de mișto e să te piși în ape termale și să nu fie țigani care să spargă semințe lângă bazin. Vai de pula lor, au dat de high-life chipurile. Da’ tot pentru un scuipat de ban scriu.

Faci calculul și îți dai seama că sunt demni de milă. Păi dacă prinzi câte o lansare de ștrand, ceainărie, cofetărie, restaurant chinezesc sau salon erotic în fiecare lună și tot câștigi undeva la maxim 200 de lei/lună în servicii. Și voi vă numiți formatori de opinie, bă căcaților? Păi cum morții mamii să vă pun în aceeași oală cu un Mircea Badea sau Banciu, mă pule belite? Câștigați într-un an cât dau ăștia pe taxi într-o săptămână, sărăciile dracului. Dar deh, vă mai bagă din când în când în seamă câte un Mîndruță, câte un moderator obosit în lipsă de invitați, mai faceți trafic pe fondul unor teorii fanteziste când explodează câte-un club din centru și e bine. Că-i mai mișto să dormi cu burta goală și egoul gâdilat decât să dormi și cu burta goală și fără să ai 5000 de unici pe articol.

Da-v-aș la mure! Voiam doar să vă zic că plouă în București. Și că mi-a venit plata pentru primul articol, săracii pulii…

Dan Suhai, 11 aprilie 2016 11:08