RUSALIILE – semnificație, tradiții, ritualuri

rusaliile
Distribuie:

La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub denumirea de Cincizecime.

Sărbătoarea Rusaliilor coboară până în veacul apostolic

În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători s-au despărțit. Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiască și omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vieții lui Hristos în noi.

Rusaliile – momentul în care Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute

Au descoperit învățătura Mântuitorului și altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul.

Pelerinii neputând să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi „plini de must”, adică beți (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos.

El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul. Se obișnuiește să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos.

În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărțit de Hristos.

Rugăciunile care se rostesc de Rusalii

De Rusalii se rostește rugăciunea sufletului, acea rugă către Duhul Sfânt cunoscută sub denumirea „Împărate ceresc”, una dintre cele mai puternice rugăciuni ale ortodoxiei.

Duminica, imediat după Sfânta Liturghie, se oficiază și Vecernia Rusaliilor, în cadrul căreia se rostesc șapte rugăciuni speciale de cerere a harului Duhului Sfânt.

Începând cu această zi, se rostește rugăciunea „Împărate Ceresc”, rugăciune care nu se spune în perioada de la Paști până la Rusalii:
Prima Rugăciune:
„ Doamne, Cel ce ești preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate; Care singur ai nemurire, locuind în lumina cea neapropiată; Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele zidite în ele; Care plinești cererile, mai înainte de cerere;
Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Părintele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S‑a pogorât din ceruri şi S‑a întrupat de la Duhul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Preamărita Născătoare de Dumnezeu; Care, mai întâi în cuvinte învăţând, iar mai pe urmă şi cu fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne‑a dat pildă nouă, smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, ca să‑Ţi aducem rugăciuni, cu capetele şi cu genunchii plecaţi, pentru păcatele noastre şi pentru greşalele cele din neştiinţă ale credincioşilor.
Însuţi, mult‑Milostive şi Iubitorule de oameni, auzi‑ne pe noi în orice zi Te vom chema, dar mai ales în ziua aceasta a Cincizecimii, în care Domnul nostru Iisus Hristos, după ce S‑a înălţat la ceruri şi a şezut de‑a dreapta Ta, Dumnezeule şi Părinte, a trimis pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli, Care a şezut peste fiecare dintr‑înşii, şi s‑au umplut toţi de harul Lui cel neîmpuţinat şi au grăit într‑alte limbi măreţiile Tale şi au proorocit. Deci, auzi‑ne pe noi, care acum ne rugăm Ţie, şi adu‑Ţi aminte de noi, smeriţii şi osândiţii, şi alungă robia sufletelor noastre. Cel ce cu milostivirea Ta mijloceşti pentru noi.

Primeşte‑ne pe noi care cădem înaintea Ta şi strigăm: Am greşit! Înaintea Ta suntem puşi din pântecele maicii noastre; Tu eşti Dumnezeul nostru. Dar, pentru că s‑au scurs întru deşertăciune zilele noastre, am pierdut ajutorul Tău şi ne aflăm lipsiţi de toată apărarea.

Totuşi, nădăjduind în îndurările Tale, strigăm: Păcatele tinereţilor noastre şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre, curăţeşte‑ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte‑ne să ne întoarcem la Tine, şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre. Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează‑ne pe noi cu bunătatea Ta.

Izbăveşte‑ne pe noi de tirania diavolului. Întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale cele sfinte şi sfinţitoare. Înger credincios păzitor pune poporului Tău şi pe toţi ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc în Tine. Iartă‑le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte‑ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meşteşugirile vrăjmaşului cele împotriva noastră.”

Rugăciunea a doua:

„Binecuvântat eşti, Doamne, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut‑o să lucească cu raze ca de foc; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi să trecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începutul nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a întregului Tău popor şi ne iartă nouă, tuturor, păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie.

Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte‑ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează‑ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte‑ne pe noi cu adevărul Tău; păzeşte‑ne pe noi cu puterea Ta; mântuieşte‑ne pe noi de toată primejdia şi de tot vicleşugul celui potrivnic; şi ne dăruieşte nouă şi această seară, cu noaptea ce vine (şi toate zilele vieţii noastre), desăvârşită, sfântă, paşnică, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie.”

Rugăciunea a treia:

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care încă întru această viaţă şi cu noi fiind, ai dat oamenilor pacea Ta şi harul Preasfântului Duh îl dăruieşti pururea celor credincioşi, spre moştenire nestricată, iar astăzi, mai arătat, ai trimis acest har ucenicilor şi Apostolilor Tăi, şi ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, primind cunoştinţa de Dumnezeu în a sa limbă şi în auzul urechilor, ne‑am luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca dintr‑un întuneric; şi prin împărţirea limbilor de foc celor văzute, cu lucrarea cea mai presus din fire, ne‑am învăţat a crede în Tine şi ne‑am luminat a Te cuvânta pe Tine Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: o Dumnezeire, o Putere şi o Stăpânire.

Tu dar, Cel ce eşti raza Tatălui şi chipul neschimbat şi nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorul înţelepciunii şi al harului, deschide‑mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuie să mă rog. Căci Tu eşti Cel ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor mele, dar milostivirea Ta va birui noianul acestora; căci, iată, cu frică stau înaintea Ta, punând deznădăjduirea sufletului meu în faţa adâncului milei Tale.

Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi arată‑mi calea pe care să merg. Dă gândurilor mele duhul înţelepciunii Tale; dăruieşte nepriceperii mele duhul înţelegerii; adumbreşte faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu duh stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu.

Ca în toate zilele, fiind îndreptat, prin Duhul Tău cel bun, spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale şi pururea să‑mi aduc aminte de venirea Ta cea slăvită, care va cerceta faptele noastre; şi să nu mă laşi ca să mă amăgesc cu plăcerile cele stricăcioase ale lumii acesteia, ci întăreşte‑mă să doresc câştigarea bunătăţilor celor viitoare, căci Tu ai zis, Stăpâne: Oricâte va cere cineva în numele Tău, fără împiedicare va lua de la Dumnezeu, Părintele cel împreună veşnic cu Tine.

Pentru aceasta, şi eu păcătosul, la Pogorârea Sfântului Tău Duh, mă rog bunătăţii Tale: Câte am cerut, dă‑mi‑le, spre mântuire. Aşa, Doamne, Cel ce eşti dăruitor bun şi bogat, dătător de toată facerea de bine, împlineşte rugăciunea mea, căci Tu eşti îndurător, miluitor, părtaş fără de păcat al trupului nostru şi Te pleci cu iubire şi milostivire spre cei care‑şi pleacă către Tine genunchii, curăţind păcatele noastre.

Pentru aceasta, dă, Doamne, poporului Tău, îndurările Tale; auzi‑ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfinţeşte‑ne pe noi cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă‑ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; nu trece cu vederea făptura mâinilor Tale. Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia şi slujim.

Nu ştim să ne închinăm la dumnezeu străin, nici să întindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu. Iartă‑ne nouă greşealele, primeşte rugăciunile noastre, cele cu plecare de genunchi, tinde‑ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunile tuturor ca o tămâie bineprimită, care se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei preabune.”

Rugăciunea a patra:

„Doamne, Doamne, Care ne‑ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară ziua, izbăveşte‑ne pe noi şi de tot lucrul ce umblă în întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară ridicarea mâinilor noastre. Învredniceşte‑ne să trecem şi vremea nopţii fără prihană, neispitiţi de rele; şi ne izbăveşte pe noi de toată tulburarea şi îngrozirea ce ne vine de la diavolul.

Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă, şi cugetelor noastre, grijă de întrebarea ce ni se va face la judecata Ta cea înfricoşătoare şi dreaptă. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară păcatul din mădularele noastre cele pământeşti; pentru ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm prin cugetarea la judecăţile Tale.

Depărtează de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne scoală pe noi la vremea rugăciunii, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Izvorule cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină, Putere creatoare, împreună‑veşnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor, Hristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului, zdrobind mulţimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te‑ai adus pe Tine pentru noi jertfă nevinovată, dându‑Ţi spre junghiere trupul cel preacurat şi neatins şi neîntinat de nici un păcat, şi prin această înfricoşătoare şi de negrăit jertfire ne‑ai dăruit nouă viaţă de veci;

Cel ce Te‑ai pogorât în iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric le‑ai arătat ieşire; iar pe şarpele cel din adânc, începătorul răutăţii, l‑ai vânat cu înţeleapta Ta meşteşugire dumnezeiască şi l‑ai legat cu lanţurile întunericului în iad şi l‑ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai din afară; înţelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare, Tu, Cel ce Te‑ai arătat mare ajutător al celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii, Tu, Doamne al slavei celei veşnice, Fiule iubit al Părintelui celui Preaînalt, Lumină veşnică din Lumină veşnică, Soare al dreptăţii, auzi‑ne pe noi care ne rugăm Ţie: Odihneşte sufletele robilor Tăi, ale părinţilor şi fraţilor noştri, care au adormit mai înainte, şi ale celorlalte rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenire, căci stăpânirea Ta este peste tot şi în mâna Ta ţii toate marginile pământului.”

Rugăciunea a cincea:

„Stăpâne, Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Făcătorule al neamului celui muritor şi al celui nemuritor şi a toată firea omenească, care se zideşte şi iarăşi se strică; Ziditorule al vieţii şi al morţii, al trăirii celei de aici şi al mutării celei de acolo; Cel ce măsori anii celor vii şi rânduieşti ceasul morţii; Care duci şi scoţi din iad; Cel ce legi întru neputinţă şi dezlegi întru putere; Care tocmeşti cele de aici spre trebuinţă şi orânduieşti cu folos cele viitoare; Cel ce ai însufleţit cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi cu boldul morţii, Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, Care şi în această mai de pe urmă, mare şi mântuitoare zi a Cinci‑zecimii ai arătat nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă şi pururea veşnice, nedespărţitei şi neamestecatei Treimi, şi ai vărsat pogorârea şi venirea Sfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Tăi Apostoli; şi punându‑i pe ei vestitori ai credinţei noastre celei creştineşti i‑ai arătat mărturisitori şi propovăduitori ai învăţăturii celei adevărate despre Dumnezeu; Care şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându‑ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare, auzi‑ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi fă‑i vrednici de pace şi de iertare. Căci nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, şi nici cei care sunt în iad îndrăznesc a‑Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi, cei vii, Te binecuvântăm, Te rugăm, şi aducem Ţie rugăciuni de milostivire şi jertfe pentru sufletele lor.”

Rugăciunea a șasea:

„Dumnezeule, Cel mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne‑ai învrednicit pe noi să stăm şi în acest ceas înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură‑Te de noi, nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă har, ca să‑Ţi aducem Ţie, cu inimă înfrântă şi smerită, slăvirea cea întreit sfântă şi mulţumire pentru darurile Tale cele mari, pe care le‑ai făcut şi le faci totdeauna cu noi.

Adu‑Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi pentru fărădelegile noastre, ci fă milă mare cu noi smeriţii, ca, scăpând de noaptea păcatului, să umblăm în lumina dreptăţii şi, îmbrăcându‑ne cu armele luminii, să vieţuim nebiruiţi de toată uneltirea celui viclean, şi cu îndrăznire să Te preaslăvim pentru toate pe Tine, Unul Dumnezeu cel adevărat şi iubitor de oameni. Căci într‑adevăr şi cu dreptate este o mare taină, Stăpâne şi Făcătorul tuturor, risipirea cea vremelnică a făpturilor Tale, şi după aceea alcătuirea din nou şi odihna cea de veci.

Ţie îţi mulţumim pentru toate; pentru intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea din ea, care, după făgăduinţa Ta cea adevărată, ne arvunesc nouă de mai înainte nădejdea învierii şi a vieţii celei nestricăcioase, pe care fă ca să o dobândim la a doua venire a Ta, ce va să fie.

Că Tu eşti şi începătorul învierii noastre, şi Judecătorul nemitarnic şi iubitor de oameni, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii, Care Te‑ai făcut asemenea nouă, părtaş trupului şi sângelui, prin smerirea cea mai adâncă, şi ai avut inimă plină de milostivire pentru pătimirile noastre cele fără de osândă, prin aceea că Însuţi fiind cercat, prin cele pătimite, Te‑ai făcut ajutor de bunăvoie nouă, celor supuşi la încercări; pentru care ne‑ai şi adus pe noi la a Ta nepătimire.

Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi odihneşte pe toţi părinţii fiecăruia, pe mame, pe fraţi, pe surori, pe fii, pe cei dintr‑o rudenie şi dintr‑o seminţie, şi toate sufletele care au adormit mai înainte întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci; şi aşază sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor, în raiul desfătării, ducându‑i pe toţi, prin îngerii Tăi cei de lumină, în sfintele Tale locaşuri, ridicând împreună şi trupurile noastre în ziua în care ai hotărât, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi adevărate. Căci nu este, Doamne, moarte pentru robii Tăi, când ieşim din trup şi venim la Tine, Dumnezeule, ci mutare de la cele triste la cele bune şi vesele; este odihnă şi bucurie.

Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv şi nouă, şi acelora, pentru că înaintea Ta nimeni nu este curat de întinăciune, măcar de ar fi viaţa lui numai o zi. Pentru că numai Tu singur Te‑ai arătat pe pământ fără păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate.

Pentru aceasta, ca un  Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, dezleagă, lasă şi ne iartă nouă şi acelora căderile în păcate, cele cu voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele din toate umbletele şi mişcările noastre.

Şi celor care s‑au mutat de aici mai înainte, dăruieşte‑le izbăvire şi iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, dăruindu‑ne sfârşit bun şi paşnic şi nouă şi întregului Tău popor şi, revărsând asupra noastră îndurările milei şi ale iubirii de oameni la venirea Ta cea înfricoşătoare şi de temut, fă‑ne vrednici de împărăţia Ta.”

Rugăciunea a șaptea:

„Dumnezeule cel mare şi preaînalt, Care singur ai nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată; Cel ce ai făcut toată făptura cu înţelepciune; Cel ce ai despărţit lumina de întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele, spre stăpânirea nopţii; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi, păcătoşii, ca şi în ziua de astăzi să întâmpinăm faţa Ta întru mărturisire şi să‑Ţi aducem slujbă de seară, însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca pe o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă nouă această seară de acum şi noaptea ce vine, cu pace.

Înarmează‑ne cu armele luminii. Izbăveşte‑ne pe noi de frica de noapte şi de tot lucrul ce se petrece în întuneric; şi ne dăruieşte nouă somnul, ce ni l‑ai dat spre odihnă pentru neputinţa noastră, ferit de toată nălucirea diavolească.

Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule de bunătăţi, dă‑ne ca şi în aşternuturile noastre, umilindu‑ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău; şi cu gândirea la poruncile Tale fiind luminaţi, să ne sculăm cu bucurie sufletească spre a lăuda bunătatea Ta, aducând milostivirii Tale cereri şi rugăciuni pentru păcatele noastre şi ale întregului Tău popor drept‑credincios, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu milă îl cercetează.”

Rusaliile abundă în tradiții creștinești, dar și în superstiții și credințe din popor
Tradiții și superstiții

RUSALII – personaje feminine (cvasi)malefice care trăiesc în văzduh şi în pădure. Rusalcele sunt sufletele fetelor moarte de tinere. Similar Ielelor, cu care uneori sunt confundate, una dintre calităţile lor principale este dansul deosebit de frumos. Dansează în aer sau pe pamânt, noaptea, aşezate în cerc, dar dacă sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnaveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Ele umblă în cete formate din spirite fără soţ (3-5-7-9). Dacă se întâmplă să fie văzute, sau auzite de cineva, acela nu trebuie să se mişte sau să le vorbească. Pe unde jocă, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba se înegreşte sau încetează să mai crească.

RUSALII – Zâne rele ce pedepsesc oamenii care fac rele, pe cei care nu le respectă zilele de sărbătoare, care dorm sub pomi sau aduc noaptea apă de la fântană; îi ridică pe sus în vârtejuri, îi pocesc sau sluţesc. Diferite forme de reumatism şi maladii neuro-psihice se numesc “luat de Rusalii” sau “ologit de Rusalii. De aceste boli se putea scăpa prin descântec de Rusalii, citind din cărţi la mânastire, intrând în Hora Căluşului, sau sărind peste bolovanul pe care Căluşarii îl pun pe pămant.

RUSALII – după ce părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştele cu cei vii, Rusaliile refuză întoarcearea în lăcaşurile lor. Pentru a le determina să plece, li se împart pomeni abundente la Moşii de Vară. La marile lor praznice, (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, prima zi din postul lui Sf. Petru), când aceste spirite ale morţilor deveneau extrem de periculoase, oamenii purtatu usturoi sau pelin la brâu sau intrau în hora Căluşului în ziua de Rusalii.

Remediul magic-ritual impotriva bolilor provocate de rusalce, erau in sudul tarii şi în Moldova,Caluşarii. Tot Căluşarii erau cei care le determinau să plece din lumea celor vii.

RUSALII – Căluşarii – „Dansul căluşarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede că acest dans ritual poate să vindece relele făcute de Rusalii. Se adună cei mai buni dansatori ai satului şi formează o ceată de 13 căluşari. Timp de o lună, ei se leagă cu jurământ că vor juca „Căluşul”. În acest timp, bolnavii caută să se vindece. Cel bolnav se întinde pe pământ, iar căluşarii încep dansul şi săriturile. La un anumit timp, fiecare căluşar sare peste cel bolnav, iar la sfârşit, celui bolnav i se şopteşte la ureche o urare de sănătate

RUSALII – cel mai probabil, cuvântul „Rusalii” derivă din cuvântul slav „rusalka”, rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, zânelor, demonilor de apă, care erau sărbătoriţi, pentru a fi îmbunaţi, în prima săptămână a lunii iunie. Această tradiţie păgână, pre-creştină s-a transmis şi romanilor, care au denumit rusalka „dragaică” (drăcoaică, demon). În această săptamână era interzis spălatul, scăldatul, şi în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape.

Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea şi sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată şi de către romani. Când Imperiul Roman a devenit creştin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creştinate în sensul că au primit o semnificaţie creştină, suprapusă vechii sărbători, în timp semnificaţia şi motivele iniţiale fiind date uitării.

RUSALII – pe lângă multitudinea de tradiţii şi obiceiuri, de Rusalii întâlnim şi o serie de superstiţii, dintre acestea câteva mai cunoscute, sunt următoarele:

În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde şi pedepsi;

De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe langă păduri sau fântâni fiindcă te poţi întâlni cu spiritele rele;

Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinsteşte şi preţuieşte cum se cuvine ziua;

De la Rusalii timp de 9 săptămâni nu se vor mai culege ierburi de leac;
În ziua de Rusalii nu e bine să te cerţi cu alţii fiindcă vei fi “luat din Rusalii”, etc.

RUSALII – Rusaliile creştine au o strânsă legătură cu Legământul, reprezentând o sărbătoare a încheierii launtrie a Noului Legământ al harului şi al iubirii, odată cu coborârea Sfântului Duh. Mai mult decât atât, Rusaliile sunt şi consacrarea solemnă a Bisericii pe care Mântuitorul a întemeiat-o.

RUSALII –  zâne capricioase şi răzbunătoare. Ele dansează în văzduh sau pe pământ în timpul nopţii, aşezate în cerc. Dacă un sătean calcă pe câmp, pe locul unde au dansat Rusaliile, un loc unde iarba rămâne arsă, acesta se îmbolnăveşte şi nu mai poate să meargă, fiindcă „a fost luat de Rusalii”.

RUSALII. Ceata căluşarilor îi vindecă pe cei cu minţile rătăcite de iele.

De Rusalii este specific „Dansul Căluşarilor”, ca un remediu pentru starea sufletească a celor care au văzut sau se tem de Dansul ielelor. Căluşarii merg la casele sătenilor care au probleme de sănătate sau cred că ielele le-au „pocit” minţile. Talismanele protectoare se poartă la brâu.

Tot în ziua de Rusalii, în multe zone ale ţării, oamenii se protejează de pagubă sau de necazuri „nefireşti” cu ajutorul talismanelor. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi şi tămâie şi se păstrează într-o punguţă roşie, care se poartă la brâu.

RUSALII – În prezent, prima şi a doua zi de Rusalii se numără printre liberele legale incluse în Codul muncii – singurul act normativ în vigoare ce prevede în ce zile de sărbătoare legală nu se lucrează.

RUSALII- în videoclipurile de mai jos, tradiții din județul Cluj – „Împăiatul boului” și „Descântecul penei”

https://www.facebook.com/HoratiuPaul1/videos/1927632883943267/

https://www.facebook.com/HoratiuPaul1/videos/1927657570607465/

Sursa video: Horațiu Paul- facebook

Sursa:creștinortodox.ro

 

Categorie: Religie
Etichete: Cincizecime, obiceiuri, ortodocsi, pogorarea sfantului duh, rusalii, RUSALIILE, superstitii, traditii
Distribuie:
Articolul anterior
Un bărbat de 60 de ani și-a găsit sfârșitul sub roțile unei locomotive, pe peronul Gării din Arad
Articolul următor
„Sunt elev în clasa a 12-a și susțin greva profesorilor. Profesorii trebuie să știe că suntem alături de ei”

1 comentariu. Leave new

  • avatar of virgil florea
    Virgil Florea
    10 mai 2018 10:59

    Pentru rigurozitate.
    Vorbim de sărbătoarea „Cincizecimii” a evreilor, cunoscută mai târziu ca „Rusalii”. Deci, puțin invers.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

liga 3 frf

LIGA 3 | Cinci Doamne și toate cinci!

LIGA 3 – Rezultate etapa 17: Phoenix Buziaş – CS Socodor 6-3 Grancea 12,  Savu 13, 37, Românu 56, 83, Chistrugă 60 – Nicolescu 44/autogol, Ciornei 52, Mercioiu 70/penalty CSC Peciu…
razvan boita 1

Polițist arădean, vicecampion la Karate Kyokushin

La sfârșitul săptămânii trecute, în Oșorhei, jud. Bihor, s-a desfășurat Campionatul Național de Karate Kyokushin, pentru juniori și seniori. Răzvan Boita, agent de siguranță publică care își desfășoară activitatea la…