Săptămâna scârbei

Deci, sincer v-o spun, săptămâna trecută a fost, cum să zic, revelatoare. În sensul cel mai rău cu putinţă. Adică, sunt momentele alea epifanice, care nici măcar n-au cine ştie ce importanţă reală, când te prinzi cu adevărat cum stă treaba, în cazul ăsta treaba mare, că totul e un mare căcat, şi îmi contemplu inutilitatea socială şi cetăţenească.

Pe scurt, că nici chef să scriu n-am, am fost la circul de joia trecută, aproape repetat astăzi, legat de CET, dar de fapt atât de departe de toată problema, că-mi vine sosul înapoi numai când mă gândesc. Adică, începând cu o realitate de căcat maro, cu o poveste cu un credit în franci elveţieni, sau un ajutor umanitar în aceeaşi monedă, că naiba pricepe poveştile astea fără nici o linie dreaptă, trecând prin faptul că pesedeii nu îşi plătesc toate datoriile la CET, chiar dacă eşalonează unele, ajungând şi la mommentul în care Călin Bibarţ devine surescitat şi pierde controlul locomotivei poluante numită majoritatea CLM, ei bine, toate astea au dus la un declic înfiorător, şi o înţelegere profundăa unui adevăr teribil: orice am face, orice am vota, cu ăştia rămânem aici. nu mai vorbim aici de traiectoria sinusoidală a opţiunii electorale, cu curbe excentrice şi şiruri Bollinger, vorbim de faptul că, în orice variantă, suntem vai de mama noastră. Am convingerea că suntem reprezentaţi de nişte circari penibili, care au luat-o pe numita democraţie, au dus-o în spatele coteţelor de pe unde au crescut, şi au violat-o cu rândul, spunând apoi presei cât de mult i-a plăcut ăleia.

Cel mai rău e că îi ştiu pe oamenii ăştia, şi majoritatea sunt tipi şi tipe ok, dar parcă le-a luat satana minţile, parcă în haită înebunesc, e un fel de isterie politică în masă, pe banii publici şi pe nervii mei. Cetăţeanul acela, evident deranjat, care le-a strigat că sunt nişte circari, ar trebui amendat. Pentru că a jignit circarii.

Şi, pe urmă, presa din Arad. Am văzut două materiale de aşa zisă presă,de mi s-a făcut gaură-n cer. Primul era despre un consilier cu avion. Era atât de prost scris, încât sper că ăla de-a făcut-o să aibă Sindrom Down, forma de lux. Că dacă nu, e de foarte porc. Cine dracului scrie aşa ceva? Adică, date de la Registrul Comerţului, plus nişte căcaturi auzite prin jalnicul nostru târg. Iar celălalt, cică anchetă, de fapt nişte poze de la o cafenea, un alt consilier, cu limba-n gura uneia. Cică ştire de scandal. Am întrebat şi eu, omul e divorţat de trei ani, asta-i ştire? Plus inflamările de toate părţile. Aiurea-n cucuruz. Cum e turcul, aşa e şi pistolul. La ce presă mă aştept, cu astfel de oameni în politică? La fel, mă aşteptam la altceva, cunoscând o grămadă de oameni valoroşi în presa arădeană. Super individualităţi. Bine, ştiu şi vreo trei nulităţi şi vreo doi jegoşi caracterial, dar asta e. Nu credeam că se ia.

Şi să nui uit. Pentru cei interesaţi. Am şi eu păcatele mele. Şi mi le asum. Dar nu o sug aşa de penibil ca voi. Aşa că, asumaţi-vă şi voi. Şi nu săpaţi aiurea, că jucăm în nocturnă. Na, am vorbit pe limba voastră. Nu-i bai. Nimeni nu e nevinovat aici.