Scrisori către omuleți (dinlăuntrul presei). Invitație la circ

l.v.
Distribuie:
 
 
S-a observat că de când Antena 3 e în opoziție, nu mai prea cade în penibil?…
Deci, ce putem re-argumenta inclusiv de aici: că jurnalistul ori e în opoziție, ori e penibil.
 
(Doar că în opoziție fiind, n-ai bani… că n-ai cum să-i faci cinstit nici dacă ești Jesus pă uliță … asta fiind o paranteză doar așa, pentru băut cu insiderii, nu o văitătură… că nimeni nu te-a pus să te faci, nu-i așa?, jurnalist!)
 
Intră-n presă dacă altceva mai bun n-ai de făcut – adică nu știi să construiești avioane, nici vreun mare muncitor la bandă nu te-ai gândit măcar, nici să produci n-ai cum din trup și suflet așa… cât să iasă cashul, ești și un pic altruist, și puțin poet, și știi cât-de-cât să dai cu pixul în populație încât mai mult s-o mîngâie decât s-o doară (dacă ai și ceva morală, ai un bonus), și n-ai chef să te faci profesor sau, doamne-feri, să intri-n politică – nu fi fraier: fă-te jurnalist.
(Paranteză ultrasubiectivă: dacă ai sub 30 de ani, mai stai până faci 30. Freacă menta și experimentează tot. Nu irosi nici o șansă de a deveni orice altceva decât jurnalist.)
N-o să-ți placă de la început – lucrurile tari nu seduc din prima… țuica, de exemplu… așa-i că ți-o fost și rău, ai și borât și n-ai înțeles absolut nimic din primele shoturi? No, fix așa-i și cu presa. Dar după aia – din nou, fix ca și cu țuica – n-o să te mai poți opri: o să vezi presă peste tot! Fiecare tâmpenie o să ți se pară un spectacol, orice circ un subiect, orice prostie scoasă de unu – cu cât mai mare omul, cu atât mai mare prostia – un  titlu de prima, orice accident, o pleașcă. O să fii un aspirator viu de povești. Și ca la bețiv țuica o să-ți placă treaba asta. Și o să te crezi buricul pământului. Și dacă ai coaie să lucrezi la cotidian și să-ți mai și placă ce faci, cotidian o să te crezi buricul pământului!
Fii partenerul care rezistă la penibil bând și cu prietenul, și cu dușmanul și plecând de la chef cu ei de gât cântând. Fii ăla care crede în crezul că rezistă la toată tăvăleala intelectuală cu putință… și nu ne limităm la „intelectual” când ne-apucăm de presă… să nu cumva să cazi în capcana asta (că mori poet sărac și prost): la toată tăvăleala.
Categorie: Opinii
Etichete: lucian valeriu, pledoarii, presa, scrisori pentru omuleti, tuica
Distribuie:
Articolul anterior
„Ziua Porţilor Deschise” la CJA se va ține duminică și va dura 3 ore – timp în care poți face (cul)turism-viteză de la Podgoria la Boul Roșu!
Articolul următor
Bomba nucleară din grădina ardeleanului

3 comentarii. Leave new

  • Achiesez la pledoarie. Dar şi poziţia jurnalistului de azi e dezavantajată faţă de trecut.
    Iar a celui de provincie cu atât mai mult. Am citit acum 30 de ani un articol a lui Gyuri Schwartz „Condiţia scriitorului de provincie” în care arăta dezavantajele că nu eşti acolo sus, că nu te vede şi aude cine trebuie, că eşti departe de critică, de editură, de tipografie şi de ……
    Asta este valabil şi la jurnalişti.
    În dezavantaj, mass-media actuală este incomparabilă cu cea din trecut.
    Internetul, surclasează ediţiile print, informaţia chiar dacă o obţii, cu sacrificii chiar, se răspândeşte automat în masse, zboară dar nu-ţi aduce bani în pungă !
    De aceea, eu zic, că fiecare jurnalist mai trebuie să creeze şi altceva decât să culeagă informaţii şi să le comunice publicului.
    Ce să facă ? Poate literatură, poate consultanţă, poate colaborări la publicitate, etc.
    Ştiu că vă e greu !
    Acum 40 de ani, mergeam cu Mircea Micu sau cu Rusalim Mureşan, marii scriitori arădeni plecaţi la Bucureşti, nu ne ajungeau banii de votcă, Rusalim Mureşan scria un catren pe o hârtie primită de la ospătar, Gigi Daragiu sau ….. mergea la caseia ziarului Flacăra Roşi şi lua în avans 300 de lei să plătim consumaţia, iar a doua zi apărea în ziar.
    Scuze că m-am lungit !

    Răspunde
  • avatar of om cu vreme
    Om cu vreme
    19 august 2016 14:54

    In favoarea societatii deschise ( cca. 430 a.Chr. – Pericle din Atena ): ‘’Desi numai unii pot sa initieze o masura politica, toti suntem capabili sa o judecam.’’
    Impotriva societatii deschise ( cca. 80 de ani mai tarziu – Platon din Atena ): ‘’Principiul cel mai inalt din toate este ca nimeni, fie el barbat sau femeie, sa nu fie niciodata fara un conducator.Si nici sa nu fie deprins sufletul cuiva sa faca ceva din proprie initiativa, fie ca e lucru serios sau de joaca.[ … ].Intr-un cuvant, sa-si obisnuiasca sufletul, printr-un indelung exercitiu, ca nici macar sa nu i se nazara vreodata sa actioneze de unul singur si sa devina complet incapabil de asa ceva.’’
    Daca ar fi sa discutam, sa vorbim despre realismul alegerii scopurilor noastre, a fiecaruia, v-as da un sfat tuturor, in sensul ca doresc sa va spun ca trebuie sa alegeti scopuri ce pot fi realizate in timp util, rezonabil si ca ar trebui sa evitati idealurile utopice, vagi si indepartate, daca ele nu determina scopuri mai imediate demne prin ele insele de a fi urmarite.
    Principala maladie filosofica a epocii noastre este relativismul intelectual si moral, ultimul fiind, cel putin in parte, bazat pe primul.Prin relativism – sau, daca preferati, scepticism – eu, personal, inteleg teoria potrivit careia alegerea intre teorii rivale este arbitrara; pentru ca ori nu exista ceea ce se cheama adevar obiectiv, ori, admitand ca exista adevar obiectiv, nu exista teorie adevarata sau care ( desi adevarata ) sa fie cel putin mai apropiata de adevar decat o alta teorie; ori, in cazul cand exista doua sau mai multe teorii, nu exista cai sau mijloace de a decide daca vreuna din ele este mai buna decat cealalta.Ramane sa decida fiecare, asa dupa cum il duce capul.O zi frumoasa!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…