Nu-l pot vorbi exclusiv în nume de rău, pentru că e locul unde am învățat puțin despre lume și despre ce înseamnă o comunitate – cu bune, cu rele, ca oriunde. Locul unde mi-am făcut planuri de viitor și, în iluzia mea, am pus țara la cale și mă voi întoarce întodeauna cu drag, mai mult pentru oameni decât pentru meleagul în sine.
În naivitatea mea, mă doare când văd că pentru acest petec de pământ se luptă atâta suflet, adesea în căutare de bani și putere (includ aici și procesul pentru acceptarea extragerii gazelor de șist), cât și în domeniul politic – dar asta e altă mâncare de pește.
Ca simplu observator, drept de apel nu am așa că folosesc drept ustensilă „penița”, metaforic vorbind, pentru a expune ceea ce mă doare, ce mă deranjează și ce aș schimba ca tânăr în orașul acesta. Un oraș care orchestrează cu măiestrie arta nepăsării.
Un exemplu de nepăsare
este Ștrandul Termal – fost Aqua Magic (o altă poveste interesantă despre cum a trecut de la privat la public- dar nu am de gând să vă relatez, așa că dacă sunteți curioși, făceți-vă singuri temele), spațiu cu un grozav potențial turistic, din pricina proprietăților curative pe care apa termală le are – pe care nu o găsești pretutindeni și de care Curticiul beneficiază din abundență. Partea tristă este că acest potențial nu este exploatat, deoarece condițiile de pe ștrand în momentul de față lasă mult de dorit. Nu știu să vă spun cauza, însă efectul se resimte pe întreg spațiul ștrandului.
În primul rând, mocheta din jurul bazinelor nu a mai fost schimbată de ani de zile, așa că cel mai probabil poartă cele mai variate culturi de bacterii care se pot transmite cu ușurință oricui umblă desculț în perimetrul ștrandului.
Condițiile din bazine – un fapt trist
Ștrandul din Curtici dispune de trei bazine. Primul este bazinul cu apă termală despre care n-aș putea spune cu certitudine cât de des este curățat. Cert este că atunci când te ridici de pe bordura din interior, poți resimți o mâzgă vâscoasă pe piele – pe care probabil eu am interpretat-o greșit, când defapt ea are tot felul de efecte benefice… Și nu, nu se datorează compoziției apei termale – ci este, simplu spus, jeg.
Când vă hotărâți să veniți la ștrandul din Curtici, să vă lecuiți de o boală, luați în calcul posibilitatea de a pleca cu încă două
Nu dau vina pe nimeni pentru condițiile de la ștrand, ce încerc eu să fac aici e o relatare fidelă a realității, un soi de manifest cu ajutorul căruia, cândva, cineva, probabil… va lua aminte și va fi parte a schimbării. Pentru că potențial turistic există. Păcat să nu fie exploatat.
De bazinul de copii nu sunt multe de zis. Ca orice bazin de copii abundă de substanțe chimice cât mai variate, precum CO(NH₂)₂ (aka pipi) – îmi place să cred că doar în bazinul pentru copii.
Cu acest prilej, recomand administrației ștrandului să înceapă să utilizeze substanța aia care se colorează în contact cu urina, făcându-se mov sau albastră și care promite să umilească fiecare leneș pentru care vizita la WC-urile publice este un tabu. Achiziția acestei substanțe e imposibil să creeze daune iremediabile la buget și vă asigur că o să merite. Deși părerile sunt împărțite, cum că, defapt nu ar exista o asemenea substanță care să reacționeze în contact cu Ph-ul, eu zic că un panou care să atenționeze lumea în legătură cu existența lui în bazine ar face minuni pentru igiena generală a bazinelor.
Partea cea mai bună abia acum urmează. Anul acesta am apucat doar de două ori să vizitez ștrandul. Și de fiecare dată bazinul cel mai mare din dotare, adesea umplut cu apă rece făcea deliciul broaștelor. Și eu care nu știam ce alt spațiu de agrement cu animăluțe există în Curticiul ăsta… Culoarea galben-verzuie a apei mă îmbia la inot și mă ducea cu gândul la cele mai exotice locații de pe Terra. Drept pentru care, de ceva vreme, umblu în minte cu o întrebare retorică „cine are nevoie de mare când are Ștrandul Termal Curtici?”
Și totuși, data viitoare când cauți ceva de făcut, ia in considerare să vizitezi acest ștrand
(că doar nu mă aflu aici să fac anti-reclamă). Poți oricând să închiriezi un șezlong, să cumperi o limonadă de la barul din incinta ștrandului, să te bucuri de o sesiune de masaj și chiar să intri în apă, dar obligatoriu să faci un duș la plecare.
Concluzia aduce cumva a perspectiva pe care o au bătrânii despre perioada comunistă, respectiv postdecembristă adaptată la context – perioada privată a ștrandului- perioada actuală în care e deținut de primărie: „Nu că a fost mai bine, dar nici mai rău” – vorbele unei bătrâne din Curtici.
Foto: benga-creative @ primariacurtici.ro
Video: radiantglass @ Youtube
