N-CAZURI

„112: Descurcă-te FĂRĂ NOI!” – CONCLUZIA unui arădean față cu SISTEMUL PUTRED al „sănătății publice”

 

N-am șters, nici adăugat vreun cuvânt din scrisoarea venită prin mediul electronic de la un arădean cu activitate suficient de credibilă în spațiul public încât să-și merite inclusiv anonimatul – deși el n-a avut nimic împotriva acestui „amănunt”, noi suntem cei care l-au sfătuit „mai bine nu”… pentru că, după cum ne învață  anticii „dacă-i arăți unui imbecil luna cu degetul, el se va uita la deget” – și nu degetul e important în acest subiect, ci întreg sistemul: anatomo-fiziologic vobind, administrativ vorbind și, desigur, politic vorbind!
Îi dăm curs exact așa cum am primit-o, tot din rațiuni editoriale, fără să ne intereseze „părerea părții adverse” – din simplul motiv că nici pe „partea adversă” n-o interesează părerea noastră.
Dintre fotografiile primite, am ales să publicăm doar una… cât mai general-valabilă. (N.RED.)

 

«Știați că în Arad, dacă ți se externează din spital vreo rudă care nu se poate deplasa, ți se lasă în fața scării?

Nici eu nu am știut, asta până aseară.
Ambulanțele vin cu UN șofer, nu au brancardier, deci e pe sistem: ,,E bolnavul tău, cară-ți-l tu!”
Asta în timp ce salariile personalului medical le depășesc cu mult pe cele a polițiștilor de la operațiuni speciale.

Pățania:

Soacra mea și-a fracturat șoldul. Ca să scurtez: internare, condiții relativ ok, despre domnul doctor aveam și înainte o părere bună (momentan îmi mențin părerea și respectul față de domnia sa), tot el fiind și cel care a venit personal să lămurească situația și să ajute la punerea pacientului pe targă, DAR ca în vorba: „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții!” – exact așa e în Spitalul Județean Arad.
După vizita de ieri, aflăm că „azi o externăm! Primiți actele luni, dar o trimitem acasă.”
Am zis că e ok, am luat toate bagajele, inclusiv telefonul soacrei, am pornit acasă pt a face curat și a o aștepta acolo.
Soției i s-a spus: „Mai am unul , apoi urmează mama dumneavoastră!”
Asta pe la 16:30.
Mergem acasă la socrii, așteptăm cât așteptăm, dar pe la orele 20 a trebuit să mergem acasă, să ne hrănim animalele.
Seara tot sunăm, ni se spune că SIGUR în seara asta se duce bolnavul acasă, chiar dacă se face ora 23. Ca apoi, să ne spună că pe salvare e o doar șoferul, nu are cum să ducă sus bolnavul.
Suntem o țară îmbătrânită, cei în putere sunt plecați pe afară, cei bătrâni au rămas.
La socrii în scară, chiar dacă mă rugam să ajute cineva, nu aveam pe cine să găsesc.
Așa că ne-a rămas varianta să fugim noi acasă (30 km) să ne cărăm bolnavul până la etajul 4.

Acum avem acasă un pacient ce bănuiesc că figurează ca internat in spital,

căci doamnele de la externari au plecat vineri acasă, noi nefiind anuntați că urmează să fie externată, iar pentru externare le trebuie cuponul de pensie.
Cupon pe care am să-l aduc, dar îl las în FAȚA SPITALULUI, nu urc cu el la etaj, căci eu am de cărat bolnavii.
Deci data viitoare când vedeți vreun amărât pe stradă, gândiți-vă că poate e doar un bolnav  care nu are cum să ajungă în apartament, căci a fost lăsat pe stradă.
Mulțumim, Serviciul de Ambulanță Arad!
Mulțumim, Minestrul Sănătății!»

 

 

Critic Arad, 31 august 2019 12:34