CULTURĂ

Adormirea Maicii Domnului. Semnificații, obiceiuri și superstiții la români

 

Creștinii ortodocși și catolici cinstesc la 15 august, Adormirea Maicii Domnului numită în popor și Uspenia (termenul slav) sau Sfanta Maria Mare. În această zi, multe biserici şi mănăstiri din ţară îşi sărbătoresc hramul.  Pentru ortodocşi este ziua Adormirii Maicii Domnului, iar pentru catolici a Înălţării Fecioarei Maria, când se celebrează „moartea” şi înălțarea ei cu trupul la cer. În calendarul popular, de Sfânta Maria Mare se marchează trecerea de la vară la toamnă, iar marinarii sărbătoresc de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei.

Când a binevoit Hristos să o ia pe Maica Sa la Sine, atunci, cu trei zile înainte, a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa de pe pământ. Arhanghelul Gavriil, venind la ea a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deși mărturii despre existența ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să ia amploare, după Sinodul IV Ecumenic care s- a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu.

Sărbătoarea bisericească a sfârșitului vieții pământești a Fecioarei a început probabil în Ierusalim, unde Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani este și astăzi un loc de pelerinaj; înca din secolul al VI-lea, sărbătoarea a fost celebrată, iar din anul 600 a fost fixată la 15 august. Două momente diferite formează praznicul: în primul rând moartea și îngroparea Maicii Domnului și, în al doilea rând, înălțarea ei la cer. In Occident, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Înălțarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat tradiția conform căreia apostolii și ucenicii au fost adunați în mod minunat din toate colțurile lumii, pentru a fi prezenți în Ierusalim la moartea Fecioarei, și că i-au îngropat trupul în Gradina Ghetsimani. Conform unei tradiții, câțiva israeliți au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenți și, când a sosit, la trei zile de la înmormântare, și a vrut să vadă trupul Maicii Domnului, s-a descoperit că mormântul era gol. Conform majorității textelor liturgice, sărbătoarea aduce cu sine un simț al interrelaționării diferitelor aspecte din istoria răscumpărării și un simț al venerării lucrării dumnezeiești înfăptuite.

In secolul al V-lea, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menționată în documentele datând din acest secol. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, orașul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului și Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.

Circumstanțele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute și păstrate de Biserica Ortodoxă încă din timpurile apostolice, mărturie fiind scrierile apocrife, opinia unanimă a Sfinților Părinți și credința poporului.

În secolul al VI-lea, sărbătoarea este menționată și în Apus, pentru prima dată la Sfântul Grigorie, episcopul de Tours († 593 sau 594), cu deosebirea că acolo Adormirea Maicii Domnului se sărbătorea la date diferite de tradiția Răsăritului, la 18 ianuarie, iar în unele părți la 15 ianuarie.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioșilor ortodocși, având rânduită o perioadă de două săptpămâni de postire, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viața Maicii Domnului.

În seara dinaintea sărbătorii se săvârșesc în toate bisericile Vecernia cu Litie și chiar Privegherea întreagă, adică și slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului.

Prohodul Maicii Domnului  a fost alcătuit de către Manuil Corinteanul în sec. XVI și este o prelungire a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos după modelul imnelor preafrumoase, profunde, în care creștinătatea, în evlavia Bisericii, îl conduce pe Mântuitorul spre mormânt, în Vinerea Patimilor.

Foarte multe mănăstiri din țară adună cu prilejul acestui praznic sute și mii de pelerini în jurul zidurilor lor, pentru o întreagă noapte de rugăciune, cântare și priveghere.

Rugăciune către Sfânta Maria despre care se spune că îndeplineşte orice dorinţă:

„Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu.

Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac cunoscută și altora această rugăciune. Te rog, cu umilință, să îmi aduci liniște în tristețea și durerile mele.

În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ți-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te implor, roagă-te pentru mine și familia mea ca să-l păstrăm pe Dumnezeu în inimă astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).

Te implor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele tale”.

După aceste cuvinte se spune rugăciunea Tatăl Nostru, iar apoi:

„Bucură-te Marie, cea plină de Dar, Domnul este cu Tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău care a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre Iisus Hristos.

Sfântă Marie, Maica de Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre. Amin!”.

Tradiții, obiceiuri și superstiții

În dimineața acestei zile, femeile mergeau la biserică și împărțeau struguri, prune, faguri de miere și mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Țăranii care aveau vii mari obișnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile. Tot acum, bărbații schimbau pălăria cu căciula, cei care mai erau văzuți cu pălărie după 15 august fiind ironizați. Se in­terzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă. De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. În această  zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se considera timp optim pentru semănă­turile de toamnă.

 Ciobanii, în ziua de Sfântă Mărie, îşi coboară turmele de oi de pe munte, semn că anotimpul călduros este pe sfârşite.

Printre superstiţiile legate de Sfânta Maria Mare se resăsesc şi cele legate de foc. În multe sate româneşti nu se aprinde focul cu două zile înainte de această sărbătoare. Se spune că, în caz contrar, oamenii riscă să se îmbolnăvească, să le ia foc acareturile şi să ia boli care pocesc pentru cei ce mănâncă gătit la foc în aceste zile.

Gospodarii vor avea recoltele blestemate şi fără roade dacă vor lucra în această zi mare, iar vitele li se vor îmbolnăvi şi gospodăria se va destrăma.

Această sărbatoare se ţine mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări. Oamenii merg la biserică şi se roagă la Fecioara Maria: fetele de măritat pentru un „ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, iar bărbaţii pentru recolte bogate.

De Sfânta Maria Mare, fetele nemăritate, care doresc să îşi găsească ursitul, trebuie să poarte în sân de-a lungul întregii zilei un fir de năprasnic (feriga în unele zone) şi să se roage la icoana Maicii Domnului, ţinând candela aprinsă. Se spune că năprasnicul are puterea de a aduce dragostea fetei care îl poartă de Sfânta Maria Mare.

În alte zone, fetele care doresc să se mărite repede îşi pun busuioc proaspăt sub pernă, pentru a-şi visa jumătatea. Despre această zi se consideră că are o putere magică foarte mare, fapt pentru care, plantele de leac, culese de către tinerele necăsătorite, au forţa de a vindeca diferite boli.

Bătrânii satelor transilvănene cred şi în zilele noastre, că, dacă în ziua de Sfântă Mărie Mare înfloresc trandafirii, toamna va fi una lungă şi călduroasă.

Conform unei superstiţii vechi, în ziua de Sfânta Maria Mare credincioşii ar trebui să evite tunderea părului şi aruncarea lui la gunoi. De asemenea, în această zi de sărbătoare se spune că nu este bine să mergi înapoi, întrucat atragi tristeţea Maicii Domnului.

O altă superstiţie legată de ziua Adormirii Maicii Domnului spune că nu este bine să se aprindă focul în sobă, acesta fiind un gest care atrage boala şi ghinionul.

Ziua Marinei Române

Tradiţional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe din România, Serbia, Bulgaria şi Grecia era Sfântul Nicolae, iar în bisericile ortodoxe din fostul imperiu rus, ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei. Dar, din 15 august 1902 Maica Domnului a fost oficializată ca ocrotitoare a marinarilor militari români. De atunci, cu excepţia perioadei regimului comunist când Ziua Marinei a fost sărbătorită în ultima duminică a lunii iulie, în fiecare an la 15 august, marinarii serbează Ziua Marinei Române.

În 15 august este şi onomastica a aproximativ 2,2 milioane de români.

Din anul 2009,  ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală şi zi nelucrătoare la noi, la fel ca şi în alte zece ţări europene – Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia sau în unele landuri din Germania.

Surse: doxologia.ro, crestin-ortodox.ro, Wikipedia

Critic Arad, 15 august 2021 8:00


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/criticar/public_html/wp-includes/functions.php on line 3783