ALEGERI PREZIDENŢIALE ÎN SUA. Cu cine ai vota?

Târziu am aflat ce a vrut să spună. I-am descifrat mesajul. Citisem pe Arthur Hailey şi pe Barbara Harrison, apoi m-au edificat şi cărţile de reportaje despre USA, ale lui Viorel Sălăjean sau Romulus Rusan, dar în deosebi din Jurnal de călătorie (1977) al academicianului Constantin C. Giurescu. Istoricul, după ce a fost eliberat din puşcărie, o perioadă de câţiva ani a conferenţiat în Universităţile din USA şi a scris o carte cu impresiile sale. Deosebită! Ziceam că sunt edificat asupra societăţii americane, în complexitatea ei, de la negri din Harlem, (numiţi acum afro-americani) la spectacolele de pe Broadway cu Zsuzsa Gabor şi Anthony Quinn, jucând într-o piesă a lui Tennessee Williams, şi de aceea nu tânjeam după America, nici să o vizitez măcar. Ştiam cât e de mare, de la Pacific, din Silicon Valley – California, la World Trade Center în New York, la Atlantic. O lume complexă! Multiculturalism, democraţie, societate de consum, competitivitate, alegeri libere, ţara tuturor posibilităţilor. Ţara care te surprinde, deşi spui că eşti de-al casei.

Nu mi-au fost indiferente nici alegerile prezidenţiale. Acolo era într-adevăr, o mare competiţie. L-am urmărit pe John F. Kennedy, pe fratele său Boby, împuşcat şi el într-un hotel în timpul campaniei electorale. Îmi amintesc de Richard Nixon, de Jummy Carter, Reagen, George Bush, Bill Clinton, Bush junior şi Barack Obama. Confruntările între cei doi candidaţi, unul Republican şi altul Democrat, rareori şi al III-lea, erau moderate pe sticlă de reputaţi ziarişti, realizatori de televiziune, care pentru confruntări directe, le impunea o anumită conduită şi decenţă în limbaj.

Erau dezbateri active, vehemente, cu lansarea de programe pentru stimularea economiei, creşterea prestigiului ţării în lume, aportul major la stingerea conflictelor şi apărarea USA, protecţia de pericolele comunismului, consolidarea democraţiei, a libertăţii, sprijinirea drepturilor omului. Realizam că era acea America a eficienţei din cărţile lui Hailey „Mânuitorii de bani” sau din „Roţile”, etc.

Mai târziu, în „democraţie” mi-am revenit. Mi-am amintit de unchiul Vasile.

– America-i, Americă copile! Acum am înţeles gestul făcut din mână, l-am descifrat: America e prea complexă ca să-ţi explic, ca tu să înţelegi!

Şi aşa era! Azi e ceva fără precedent! Lupta pentru tronul de la Casa Albă, dintre Hillary Clinton şi Donald Trump, e mai fierbinte decât operaţiunea pentru recucerirea Mosoull-ului, şi care m-a derutat, m-a bulversat! Deşi miza e mare, mi se pare exagerat. Limbajul şi acuzele reciproce depăşesc cu mult expresiile folosite de fostul Tribun român, pe care în acuzam de vulgaritate! Citiţi!

– Hillary Clinton este o infractoare! Trebuie arestată! Strigă Donald Trump. A furat mobilă din sediul Secretariatului de stat şi a dus-o acasă! Şi vine cu un martor care confirmă. Dar cercetările ulterioare, stabilesc că erau bunurile sale, pe care le adusese la sediu, în timp ce era Secretar de Stat şi le-a recuperat.

În SUA o valoare umană importantă este considerată moralitatea familiei, loialitatea între soţi, educaţia copiilor, grija de bătrâni şi comportamentul civic în societate. Noi cunoaştem cazul Monika Lewinsky, o stagiară la Casa Albă pe timpul lui Bill Clinton, soţul doamnei Hillary, soţ care a atentat la pudoarea tinerei. Fapt dovedit şi recunoscut. Iar pentru compromiterea contracandidatei sale, Donald Trump a adus la o dezbatere de televiziune, în direct, alte trei doamne – care după părerea mea arătau neperformant – şi le-a prezentat ca foste amante ale lui Bill Clinton. Femeile prezentate au confirmat relaţiile extraconjugale cu fostul preşedinte.

Acuzaţiile aduse de Donald Trump doamnei Hilary au fost multiple, unele dovedite a fi reale. Într-una dintre acuze era implicat şi românul Guccifer, arădeanul Marcel Lazăr, care îi spărsese contul de e-mail personal, afirmativ, utilizat şi pentru transmitea de informaţii secrete; i se impută şi moartea diplomaţilor americani din Benghazi – Libia, fiind acuzată doamna Hillary Clinton, pe atunci secretar de stat, de faptul că a minimalizat amenințarea jihadistă în Libia, despre care avea informaţii.

Echipa Doamnei Clinton, şi chiar domnia sa, în confruntarea directă îl acuză pe Trump de comportament deviant, de aversiune faţă de femei, hărţuire sexuală, vulgaritate şi dispreţ. Echipa sa o difuzat un film în care Trump descria cum a hărţuit sexual o tânără, iar în The New York Times, de miercuri 12 octombrie a.c., apar declaraţiile a două femei ce îl acuză pe Trump de hărţuire sexuală.

Donald Trump este denigrat de însuşi biograful său, Tony Schwartz, care i-a scris cartea „Trump. The Art of the Deal” („Trump. Arta negocierii (în afaceri)”- aproximativ!), de mare succes, devenită un best-sellers, şi care ulterior declară: „Minciuna la el e a doua natură (…) Sunt sincer convins că dacă Trump va câştiga și va avea acces la codurile nucleare atunci va exista o posibilitate excelentă ca civilizația noastră să se sfârșească”, a mai precizat jurnalistul pentru The New Yorker.

Deşi Trump este candidat Republican, declaraţiile sale îngrijorează o parte a bogaţilor care susţin acest partid. El s-a angajat să reducă cheltuielile bugetare; creşterea taxelor pentru comercianţii specializaţi în fonduri speculative; acţiuni ferme pentru refacerea economică, reducerea deficitului datoriei naţionale, redresarea politicii externe ezitante şi contradictorie a echipei Obama; reducerea imigraţiei ilegale continue şi crescânde; refacerea prestigiului Statelor Unite în lume; refacerea potenţialului forţelor armate, a poziţiei dezavantajoase a USA în relaţiile economice cu China, Japonia şi alţi parteneri externi.

O declaraţie, care a şocat, nu numai America, a fost referitoare la rolul USA în NATO: „Nu va mai fi garanția unei protecții automate din partea Statelor Unite față de țările membre ale NATO”. Iar cu altă ocazie afirma că va reduce cheltuielile americane pentru NATO, iar cei ce doresc să fie apăraţi să plătească. Ca să mai pună  nişte paie pe foc, acum când în focarele de război din Siria şi Ucraina, se intensifică, Trump, se angajează să găsească limbă comună atât cu Rusia cât și cu China. „ SUA nu pot fi jandarmul lumii. SUA nu îşi pot permite să apere Japonia, japonezii trebuie să contribuie şi ei, China ar trebui sa se ocupe de ameninţarea nucleară nord-coreeană”. Afirma apăsat Trump într-un discurs electoral.

Mai reţin o ultimă declaraţia a sa, acum vreo două luni, când afirma: „ Dacă devin preşedinte am să schimb complet modul de a face politică, pe care o face USA de peste 150 de ani”. Nu a făcut precizări în ce constă această schimbare, dar din declaraţiile sale pare că, într-adevăr, pot interveni noutăţi în politica americană.

Cum ziceam mai sus, acum am înţeles ce vroia să-mi comunice unchiul Vasile când spunea: Copile, America-i, Americă!

Lupta pentru Casa Albă, şi poziţia de lider mondial, este acerbă, fără scrupule, chiar a depăşit precedentele confruntări, prin subiecte extra-tematice, cu limbaje mai mult decât colorate, şi care, cu siguranţă, au avut influenţă în masa electoratului american, iar opţiunea lor va fi justificată.

Dacă ar fi să mă întrebaţi, cu cine aş vota, aş răspunde fără să ezit: cu Donald John Trump !