Am avut o Universitate „Aurel Vlaicu”

anton ilica
Distribuie:

 

Într-un ziar arădean, Lizica Mihuț răspunde unor întrebări despre timpul în care, ca rector și președinte de Universitate, a avut responsabilitatea devenirii învățământului superior la Arad. Ca membru al UZPR, fie-mi îngăduit să-mi expun un punct de vedere despre ceea ce a însemnat Universitatea de stat în perioada 2000 – 2015, când prof. univ. dr. habil. Lizica Mihuț s-a implicat în creșterea autorității tinerei universități arădene în conclavul universitar național.

Chiar dacă-mi fac vreo 10 dușmani în plus și ceva mărunțiș…

După cum ne mărturisea adeseori, voința de a construi în Arad o universitate puternică și-a dobândit-o în momentul în care ministrul de atunci, Andrei Marga, a decis absorbția învățământului superior de stat de către cel privat. În asemenea momente, un om responsabil regăsește enormă putere de a schimba turnura evenimentelor. A fost o vreme a entuziasmului. Cu tenacitate și îndârjire, poate chiar cu o anumită ciudă, L. Mihuț început o altfel de re-construcție a Universității, sub toate aspectele: spații de învățare, autoritate, calitate, prestigiu și valoare comparativă. A chemat intelectuali de valoare din mediul arădean și din străinătate. Unii au confirmat, creându-și o biografie științifică, alții s-au plafonat, devenind plagiatori și profitând de ascunderea sub anonimat științific. A solicitat sprijinul altora pentru consiliere și expertiză. A angajat proiecte de construire a unei universități puternice, diversificate, concurențiale, chemându-și în sprijin valoarea și calitatea. S-a ajuns, după cum bine se răspunde în interviu, la 9 facultăți, la circa 40 programe de studii de licență, la aproape 30 programe de master și două școli doctorale, la peste 15 mii de studenți.

Cincisprezece mii! Ministrul D. Funeriu a avut inițiativa ierarhizărilor universităților, iar acest proces regăsește „A. Vlaicu” între cele mai relevante, unele programe de studiu fiind clasate pe podium. Rezultatele tenacității Rectorului au dat roade. Arad-ul a devenit cu adevărat Centru Universitar.

În fine, după trei mandate, Senatul a hotărât înființarea legală a Consiliului Academic, al cărui președinte a fost aleasă doamna L. Mihuț, iar menirea acestuia nu a fost de a configura un paralelism, ci de a semnala „derapajele” eventuale, a veghea la dezvoltarea ascendentă a Universității, a asigura expertiză pentru proiecte vizibile.

S-a investit multă trudă pentru a aduce învățământul superior la standardele dorite, prin achiziționarea/ construcția de spații corespunzătoare (vezi localul din Micălaca), prin calitatea actului didactic, încadrarea cu universitari care să desfășoare activitate didactică și de cercetare, prin funcționarea oportună a a specializărilor și asigurarea spațiilor sociale pentru studenți. Chiar concurența (vizibil conflictuală) între cele două universități arădene a întreținut emulația pentru dezvoltarea amândurora și pentru înalțarea lor prin temeinicie și responsabilitate.

Rectorul Lizica Mihuț avea o strategie de dezvoltare, pe care a urmărit-o cu tenacitate, în ciuda conflictelor deschise cu autoritățile locale ori cu cele ministeriale. S-a ferit, pe sine și universitatea, de a avea părtiniri politice, singura politică fiind aceea a calității învățământului.

Relațiile multiple universitare, naționale și internaționale, vizau tocmai deschiderea UAV către experiențe de calitate și pentru alcătuirea unui prestigiu binemeritat al instituției. Arad-ul avea atunci un învățământ superior de calitate. Ca participant, alături de alți colegi universitari, la acest proces de amplitudine instituțională, m-aș bucura dacă eforturile de atunci s-ar regăsi în actuala configurare a universității de stat.

Mulți dintre cei „plecați”, fără nici măcar o strângere de mână ori un mulțumesc, ar fi putut împărtăși din experiența lor pentru cei mai tineri, sprijinind bunul mers al Universității. Da, Doamna prof. univ. dr. Lizica Mihuț a făcut mărturisire de credință în acest interviu, sincer, onest și fără vreo umoare. Interviul e un răspuns ferm (și istoric) adresat celor ce, la un moment dat, s-ar putea întreba: „Încotro!” sau „Ce-i de făcut?” Până la punerea unor astfel de întrebări, să se știe că în deceniul precedent învățământul superior de stat arădean a avut o etapă de avânt și entuziasm, concurând la calitate, vizibilitate, autoritate și prestigiu cu marile centre universitare de tradiție din România. Iar emulația a fost stimulată și întreținută de Rectorul de atunci, prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

 

Categorie: Opinii
Etichete: centru universitar, Lizica Mihuț, Ramona Lile, studenţi, studii de licenta, Universitatea Aurel Vlaicu Arad
Distribuie:
Articolul anterior
Raportul de activitate al Tribunalului Arad şi al judecătoriilor aflate în circumscripţia sa teritorială, în perioada ianuarie-septembrie 2020
Articolul următor
Jocurile de noroc și prea multe șurubelnițe poartă ghinion. O grupare de spărgători „profesioniști” a fost destructurată [VIDEO]

1 comentariu. Leave new

  • Da,AM AVUT.,,Stradania” actualilor,,conducători” în înlăturarea SENIORILOR prin mijloace neacademice,,,experiența jalnică a lor”,interesele personale și-au pus amprenta! Unii dintre acestea își merită locul ÎN CARTEA NEAGRA A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…