Amintiri dintr-o țară bananieră (14)

amintiri dintr-o țară bananieră
Distribuie:
 Motto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu.

Pentru că într-o țară bananieră nu se face cu adevărat politică, ci doar se desfășoară o aprigă și neîncetată luptă pentru putere (pentru puterea de a profita cât mai mult de poziția cucerită), aparențele cer ca liderii să joace totuși spectacolul democrației.

Și în (încă) municipiul Second Hand, cei cocoțați în fruntea bucatelor fac tot ce vor, vorba reclamei, „pentru că pot”. Actualul primar, ajuns la cel mai mic scor de popularitate, pare un campion al sifonării banilor publici. Și chiar dacă se spune că nu face nimic de capul lui, vorbele ce-i ies din gură nu sunt opera unui ventriloc.

Cel ce a mințit cu nesimțire că primăria nu are 200.000 de euro pentru a cumpăra Teatrul Vechi, a investit sume uriașe în tot felul de „inițiative” absolut inutile. Nici măcar jocul unei aparente democrații nu-l interesează. Singurul lucru important pentru el și pentru suita sa sunt investițiile care fac parte din cele mai productive combinații. Vocea populației îi este absolut indiferentă.

Primăria municipiului Second Hand merge înainte alocând bani mulți pentru a distruge și a înlocui ce a mai rămas în picioare. Singurul mod prin care se mai uită și la electorat este reprezentat de amenzi. De pildă, în alte locuri asociațiile de proprietari sunt sprijinite pentru a-și reface fațadele imobilelor, în halta Second Hand „ajutorul” este dat prin amenzi pentru cei ce nu pot sau întârzie. Exceptate sunt doar clădirile aparținând statului, lăsate cele mai multe în paragină. Singura speranță vine din faptul că în țara bananieră totul se întâmplă atât de încet, încât – poate-poate – primarul actual nu va mai avea prilejuri să-și pună în practică aberațiile. (Țineți minte cât a durat până ce s-a ridicat actualul stadion? Și nici acum nu este terminat cu totul. Baronul Neuman l-a terminat în nici cinci luni și încă în același an echipa, născută tot atunci, a putut câștiga titlul național. Și asta în condițiile țării abia ieșite din război.)

Dar să facem un scurt bilanț – atât cât ne permite spațiul tipografic alocat acestei tablete –

în legătură cu banii evaporați în urma unor „investiții” ale edililor succesivi: Monumentul Unirii, plătit și înlocuit cu niște figuri de tinichea. La fel cu figurile, desigur tot din tinichea, din fața stadionului, care nici ele nu au fost pe gratis. Ruginite, vor fi un pericol pentru pietoni.

Pistele pentru biciclete, investiție majoră care nu există decât pe scurte porțiuni, per total fiind
inutilizabile. (Inutila bravă poliție comunitară mai amendează din când în când câte un bătrânel care nu circulă pe traseele care nu există.)

Piața Catedralei, unde totul funcționează și pentru care s-au strâns mii de semnături să nu fie
dezafectată. Locul ales pentru mutare – nu ne întrebați de ce – este strâmt și impropriu. Numeroși mici întreprinzători își vor pierde locul de muncă, iar reamenajarea riscă să semene cu aproape maidanul din Piața Reconcilierii. Dar va pretinde alte sume la nivelul milioanelor.

Voi reveni în următoarea tabletă cu alte aberații pentru care s-au găsit bani (din banii noștri…
pentru ei). Pentru Teatrul Vechi, primarul Bibarț n-a avut 200.000 de euro. Noi i-am găsit, dar deocamdată nu avem cu cine trata pentru a-l cumpăra.

Categorie: Opinii
Etichete: țară bananieră, teatrul vechi
Distribuie:
Articolul anterior
Wiener reîncălzește ciorba și propune transport public dedicat elevilor, în municipiul Arad
Articolul următor
Filmul „O logodnă foarte lungă“, proiectat în Grădina de vară de la Cinema Arta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Evoluție vs cinism 2-0

Pentru nevoile noastre firești, imediate, am făcut totul. Născocirile și invențiile ne-au adus astăzi la un nivel foarte ridicat. Dacă pentru a mânca, la început, ne ajutam de bâte acum…
gheorghe schwartz

Răspunzându-le prietenilor

Nici nu mai este necesar un cutremur pentru a se prăbuși clădirile. Îngrozită, proprietara unei firme mi-a spus că pereții au început să crape. ATENȚIE! ÎN FOSTA PIAȚĂ A CATEDRALEI…