Amintiri dintr-o țară bananieră (27)

amintiri dintr-o țară bananieră
Distribuie:

Așa cum am spus, acum, la sfârșit de an, rămas cu numeroase nelămuriri, îi rog pe cei aflați pe cele mai înalte crăci să-mi deschidă mintea pentru a putea să pășesc în Anul Nou ceva mai înțelept.

Astăzi am să mă refer la Piața Catedralei, fosta piață mare a orașului.

Ca peste tot în lume, aceasta a fost în centrul municipiului, beneficia de copertine pentru spațiul liber, de o hală și, de jur împrejur, de magazine cu specific alimentar. Era locul unde cetățenii erau obișnuiți cu vânzătorii, iar printre aceștia se găseau atât producători angrosiști, cât și biete măicuțe care mai adăugau la puținul lor ceva din oferta din grădina casei. Totul sub supravegherea laboratorului sanitar-veterinar. Era loc central de aprovizionare și de socializare.

Când s-a lansat ideea mutării pieței într-un alt spațiu, unde locurile de aprovizionare și de parcare sunt total insuficiente, au fost strânse mii de semnături împotriva acestei intenții.

De care nu s-a ținut cont, iar Mai Marii Mâncători de Banane și-au dovedit iarăși eficiența în demolare: în câteva zile, chiar înainte de sărbători, o armată de muncitori și numeroase camioane, buldozere și tot felul de agregate au arătat că și în orașul Second Hand se poate munci zi lumină, indiferent de starea vremii, iar ritmul de melc în care se petrec lucrurile în Țara Bananieră poate fi uitat.
În felul acesta, așa cum au arătat și colegii din alte publicații, strada Mețianu s-a împânzit de spații comerciale goale, artera nemaifiind un vad comercial, iar în noua Piață Mare lipsește cu desăvârșire animația fostei locații.
Micii producători pot cu greu să-și permită acolo închirierea unei mese, costul acesta fiind prohibitiv nu numai pentru bietele măicuțe sărmane. Se pare că tendința este de a elimina marfa neaoșă în favoarea marilor magazine, unde marfa este vândută, iar banii părăsesc iute țara, chiar dacă aceasta nu este în Schengen.

Întrebarea mea de astăzi despre demolarea sistematică a Aradului tradițional are mai multe componente:
  1. Mai are populația orașului măcar cel mai mic cuvânt în problemele de care depinde viața ei?
  2. Ce se preconizează să se facă în locul pieții? Nici populația din zonă, poate că nici inițiatorii acestui act nu știu ce se va întâmpla în acel spațiu devastat, iar zvonurile care circulă sunt de-a dreptul îngrozitoare. Nu trebuia să apară măcar acest proiect la transparență înainte de a se porni dărâmarea a ceea ce a funcționat bine de ani și ani de zile?
  3. Și, dacă Piața Catedralei a ființat cu spor ca piață centrală, de ce în asemenea momente, când ni se tot repetă că trebuie să strângem cureaua, se desființează cu bani mulți ceva ce a funcționat pentru a se construi ceva nou și nedorit de majoritatea celor întrebați? (Întrebați desigur nu de mercenarii Mai Marilor Mâncători de Banane.)
  4. Când falimentul noii piețe va deveni atât de clar încât va fi vizibil și de pe cele mai înalte crăci, oare cine se va muta în noua fostă piață? Noi am propune o Casă de Cultură, că tot nu mai are orașul Second Hand așa ceva, dar nu excludem să apară și acolo un local de jocuri de noroc.
Categorie: Opinii
Etichete: Amintiri dintr-o țară bananieră, demolarea Pieței Catedralei, Gheorghe Schwartz, Piata Catedralei Arad
Distribuie:
Articolul anterior
CLEVER SOLUTIONS POINT a finalizat lucrările de extindere a U.P.U. a Spitalului Județean Arad cu 5 luni înainte de termen [GALERIE FOTO]
Articolul următor
Suporter Club UTA: „Ne aflăm într-o perioadă în care cuvântul de pe buzele tuturor este SPERANȚĂ”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…