ARESTAT LA DOMICILIUL STATULUI: acesta este STATUTUL REAL al unui „venit acasă de oriunde” și cazat în PENSIUNILE-CARANTINĂ… pe ai căror proprietari n-o să-i auzi plângându-se de CRIZA ECONOMICĂ! [FOTO / VIDEO]

Între ceea ce știm noi (cei autocăsătoriți cu autoizolarea de bună voie și nesiliți de nimeni în afară de ordonanțele militare) că se întâmplă într-o pensiune-carantină și ce se întâmplă de fapt e o distanță pe care numai cine posedă o dronă antisistem și anticorupție deopotrivă, invizibilă și silențioasă, poate s-o parcurgă – iar ca să și înțelegi oră cu oră ce se întâmplă într-un asemenea spațiu (pe care acum vreo trei luni și-l imaginau doar scriitorii de distopii… și ăia internați la psihiatrie) n-ai cum, decât dacă ești acolo.
Noi nu suntem acolo din fericire pentru noi… dar e aproape ca și cum am fi – pentru că am reușit să împrumutăm o dronă de la cineva care dormea în timpul serviciului (e la locul ei acuma, șefu, nu-i stres… și nici joy-stickul nu mai are amprente) și, în plus, am citit atât ficțiuni distopice (chiar mai absurde decât asta), cât și acte oficiale emise de autorități: LISTA CU BANII și ORGANIGRAMA cu OAMENII CARE-I ÎMPART – cea mai realistă dintre oglinzile posibile.

VILA DorTin din Grădiște are site pe net și este una dintre pensiunile-carantină despre care ar trebui să fim INFORMAȚI la MODUL PUBLIC… dar nu suntem! De ce nu suntem?…

De ce TREBUIE să fim informați de către autorități despre existența acestor centre de carantină, cum se ajunge acolo și ce se petrece în cele două săptămâni cu cei cazați acolo?
Pentru noi aceasta e o întrebare banal-firească – pentru autorități, e cea mai enervantă dintre toate! Ziariștii nu fac vizite acolo –  Degeaba le explici că aceste lucruri trebuie știute: 1. în primul rând de către cei care, venind în țară din zone roșii,  nu au de unde ști că aici legislația se schimbă din ordonanță-n ordonanță – că azi te testează înainte de a te caza într-o pensiune-carantină, iar mâine nu te mai testează… doar te ține statul 14 zile în aceeași incintă, la comun cu zeci de necunoscuți, toți veniți din zona roșie, toți netestați, unii cu simptome, alții fără; 2. e obligatoriu, constituțional și profilactic ca aceste locații să fie cunoscute de vecini – pentru că dacă nu sunt cunoscute, iese cu scandal, panică și, contaminare (vezi protestul din 10 martie, din Grădiște, când o altă vilă-carantină din Grădiște a fost „epicentrul” unui tămbălău de anvergură națională).

Pe booking.com, vila DorTin se bucură de nota 9,1 și, în condiții normale, probabil că o merită. Pe lista cuprinzând hiper-bugetul alocat pentru FINANȚARE COVID din bugetul Consiliului Județean Arad în schimb, nu apare la poziția 50 – Servicii de cazare – unde putem citi că 3.000.000 lei au fost alocate de la bugetul public doar până în data de 15 aprlie pentru carantina celor care au făcut greșeala să se întoarcă în țară aceste zile, crezând vor reveni într-o „Românie normală”.

(purcoiul ăla de bani de la sfârșit îl reprezintă bugetul total, așa cum vedeți, iar noi am ales să decupăm din tabelul întreg pe care l-am primit de la un poștaș deocamdată doar acest fragment… ca să nu deviem de la subiect – urmând ca în alte articole să dezvoltăm, nu-i așa?, „cheltuirea restului cheltuielilor”)
În fine… poate apare ca bugetată pe următorul tabel, post-15 aprilie, sau poate carantinarea e finanțată de la bugetul Primăriei Municipiului sau poate are altă denumire în tabel – nici nu mai contează asta -, fondurile s-au alocat oricum, majoritatea:

BANUL CONTEAZĂ… așa că tăiați „HO”-ul din HORECA, atunci când faceți calcule privind „pierderile suferite din cauza pandemiei”!

Că nu-i vorba de „un cibuc”: SE FAC AVERI!… vorba cuiva din interior, „Cât se fură acuma la Consiliul Județean Arad, nu s-a furat în toată istoria… și mai ales fonduri europene, unde nimeni nu mai arnicin control față de chetuirea banilor!”
Chiar și doar consultând surse oficiale se poate calcula cât câștigă un proprietar de pensiune într-o „tură de carantină”: cu 50 de euro pe zi / cap de carantinat rămâne „curat” – iar dacă facem o medie între locurile din asemenea pensiuni – cum e cea de la Nădab, care are peste 100 de locuri, cea de la Hanul de la Răscruce  (32 de camere… tot în jur de 100 de „veniți din zone roșii”), cu cele mai mici (DorTin are 37 de locuri), avem așa: 50 (sub medie… am rotunjit în jos) X 50 = 2500 de euro pe zi, ori 14 zile = 35.000 de euro. 70.000 pe lună.
Adică, lejer, îți mai faci încă o vilă după o lună de „pus la dispoziția luptei împotriva coronavirusului… acest inamic nevăzut-necunoscut” – vorba lui Tătaru -, lună în care tu ai frecat menta la domiciliu, în liniște și pace numărând cash-ul cu fundul pe lada de teste rapide și comandând la telefon mănuși cu containerul.

„No – pe partea asta, HORECA nu are de ce se plânge: cel puțin nu partea cu HO!”… vorba unui fin cunoscător. Păi așa hotel plin n-ai avut de când ești și l-ai făcut… atâția bani deodată n-ai fi strâns nici cu 10 bookinguri și reclame pe toate site-urile de turism!
Pentru tine, proprietar de pensiune obscură pandemia asta este ceea ce e pentru un proprietar de resort la Ibiza o vară plină de turiști, cu spectacole cu tot! – și atunci cum să nu crezi (și să te apuci să le verifici!) zvonurile privitoare la faptul că „vezi că doar dacă ești în gașca lor faci bani: nu-ți imagina tu că pupă asemenea contracte cineva neagreat, care nu face parandărătul cu cine trebuie”?!
Ba te crezi!

Haideți să dăm o raită de doar 15 secunde printr-o cameră de carantină, ocupată de 3 oameni care, ca și tine dacă ai fi în locul lor, se simt ARESTAȚI LA DOMICILIUL STATULUI!

Ei bine, acum imaginează-ți că vei sta două săptămâni „bătute-n-cuie” în această cameră de 20 de metri pătrați, aproape toată ziua încuiat pe dinafară, cu încă doi oameni (pe care ai noroc cu carul dacă-i cunoști… dacă sunt neinfectați… dacă-s măcar niște oameni cu care te poți înțelege la modul pașnic) și NU, nu se poate face nimic legal ca să poți părăsi carantina, chiar dacă ai testul făcut de „n” ori în Germania: ai ajuns la Vama Nădlac venind… practic de oriunde, stai cu japca două săptămâni în carantină!
N-ai făcut nimic ilegal – dar ești ARESTAT LA DOMICILIUL STATULUI; nu ești infectat – dar nu e nimeni care să aibă timp de tine, ca să-ți confirme asta printr-un test; vii din țara care și-a făcut cel mai bine „temele” la capitolul „prevenirea și combaterea coronaviruslui”, sănătos vii – și pleci bolnav!
În exemplul nostru de pensiune „scanată” aproape complet, avem așa: la etaj – o cameră cu două doamne venite din Italia, la parter, trei băieți veniți din Germania, iar restul, până la 37, „niște femei, bărbați și copii, neoprotestanți de etnie romă, veniți cu mașini cu volan pe dreapta, din Scoția, care în fiecare seară se adună să se roage… fără măști”.

Un coșmar cu care te-ai pedepsit singur… că ai vrut tu să te întorci sănătos în țară, cu banii câștigați după două luni de muncă, la soție și la copil… ca să ai grijă de ei… să fii bărbatul și cetățeanul-model!
Ai făcut greșeala să crezi ce ai auzit la televizor – dar nu te-ai uitat la toate televizoarele, non stop, și n-ai luat în calcul că azi îți spune un oficial că e cumva, iar mâine (când tu ești deja pe drum de bucurie), se schimbă modificarea… și NICIODATĂ ÎNSPRE BINELE TĂU, DE CETĂȚEAN -MODEL!
Asta-i cam tot ce vezi (nu și exteriorul) în cele două săptămâni de AREST.

 CELĂLALT FENOMEN – aproape amuzant în complexitatea lui: SINDROMUL STOCKHOLM de la Nădab!

La Nădab… e fix invers decât în carantina din Grădiște – mult mai amuzant, dincolo de „drama acestor vremuri”. Merită, fie și doar pentru a pune într-o altfel de lumină carantina, repovestită, concluzia unei surse care știe mai bine decât oricine ce se întâmplă în pensiunile-carantină din Arad. „De acolo sunt mulți – grupuri întregi! – care nu au mai vrut să plece la casele lor, după ce li s-a încheiat perioada de carantină. S-a format, în cele două săptămâni, acel tip de colectivitate ad-hoc, care se formează în excursii, tabere, vacanțe, între oameni care nu s-au cunoscut până atunci, venind din locuri diferite… s-au întemeiat chiar și relații intime. Nu e nimic neobișnuit în asta pentru cine știe puțină sociologie.”

Sociologia ca sociologia, dar FOAMEA ne omoară, iar la Nădab, „cheia îndrăgostirii de loc sau de om” trece prin stomac și, conform surselor noastre de acolo, „mâncarea e ca acasă, iar oamenii care trebuie să se ocupe de noi, chiar se ocupă”.
Ca dovadă, ne-a trimis și poze cu mâcarea… bravo Nădab și trăiască Sindromul Stockholm în vremea covidului:

Hanul de la răscruce – MAXIM DE GHINION ce-l poți păți și unde, nu degeaba! trendul e EVADAREA

Bineînțeles că am făcut rost și de o sursă aflată în carantină la (deja) celebrul Han de la răscruce, de unde au evadat vinerea trecută cei trei marocani (vezi articolul asociat)… bineînțeles că ne gândeam că nu degeaba și-au riscat ăia libertatea făcând acest gest extrem! „În primul rând, oamenii ăia nici măcar nu mănâncă porc! De când au venit, au spus că evadează… nu i-a crezut nimeni: de abia la o zi după ce au plecat și-au dat ăștia seama că au dispărut… ca să vedeți ce ordine și disciplină e aici! Mașini goale care păzesc NIMIC și oameni care vorbesc cu noi urât” – ne confirmă o sursă ceea ce auzisem deja din alte două.

„Mâncarea e adusă, sigur, din altă parte… resturi de nu știm unde. O pulpă de pui e împărțită în trei porții. Noi nu am mâncat niciodată ca și cei de la Nădab… numai lături ne aduc și ni le lasă la ușă, ca la câini… Mâncarea pe care reușim să ne-o procurăm punându-ne rudele de acasă să o care până aici, e ținută o zi de ei, până ce ne-o dă!  Îi rugăm frumos să ne facă cumpărături și ne amenință cu mascații și cu pușcăria”… așa că numai la Hanul de la Răscruce nu vrei!

Articol asociat:

[NEWS ALERT] Trei MAROCANI au EVADAT din CENTRUL de CARANTINĂ de la „Hanul de la Răscruce”… de sub ochii obosiți ai „Localilor lui Barna”