PLEDOARII

Ăsta e mersul

 

Când vorbim despre tendințe de obicei o facem impersonal, ca și când acestea au izvoarele în Univers. Probabil că din această cauză le acordăm foarte puțină atenție. Spunem mereu: ce putem face?… ăsta e mersul. Apreciem acest „mers” ca fiind un dat al naturii, precum soarele sau uraganele și ne simțim copleșiți de neputință, experimentând zilnic lamentarea, finalizată în resemnare. Apoi începem să deslușim din comportamentele deja pe față ale protagoniștilor, faptul că ne-au mai înșelat încă o dată…

Îmi vine în minte moda. Spre exemplu: la sfârșitul secolului trecut dacă vreunul dintre noi ieșea la plimbare cu pantalonii rupți sau îmbrăcat doar cu un maiou avea foarte mari șanse să fie „săltat” de miliție, amendat chiar, și cu un ARO era dus la spital în vederea unei anamneze. Sau, în cazul vreunei domnișoare care, cu ciorapii rupți s-ar plimba printre grupurile de oameni normali, aceștia n-ar fi avut decât sentimente de uimire și compasiune totodată, față de ființa sărmană ce-și desfășura picioarele în mers prin public. Așa era. De asemenea mai puteam vedea în acel timp, doar câțiva oameni de vârstă mijlocie îmbrăcați cu un model de pantaloni „bufanți”, ca expresie a unei mode ce-și consuma sfârșitul atunci.Vom spune că toate acestea sunt normale. Da, așa este, timpul aduce întotdeauna lucruri noi, iar pe cele vechi, fie bune fie rele, le abandonează. Spunem că este progres. Să fie chiar așa? De ce nu mai sunt buni pantalonii fără franjuri sau găuri? Sau ce nenorocire ar fi purtarea ciorapilor întregi? Sigur, vom spune cu toții: s-a schimbat moda. Iar tendințele merg către ceva și mai greu de neacceptat.

Din păcate tendințele se manifestă în toate palierele care acoperă viața noastră. Niciunul nu este lăsat de capul lui. Cel care ne afectează cel mai tare este de departe cel social-politic. Aici, tendințele, au avut nevoie de strategii costisitoare, eforturi de implementare uriașe cât și foarte multă răbdare. Și multă tenacitate. Având de la bun început o țintă, tendințele au fost „prelucrate” în funcție de timp, cultură, tradiție. Așa s-a clădit istoria. Spunem mereu că ea se repetă și nu greșim deloc. Actorii se schimbă, strategiile de asemenea, dar ținta rămâne aceeași. Având beneficiul informației, noi cei trăitori ai acestui timp, putem să ne facem propriile analize. În ciuda faptului că la nivel de cronică istoria lucrează cu cicluri de sute de ani, iar noi rareori depășim individual 7o ani, totuși reușim în mare măsură să observăm lucruri și să ne tragem concluzii obiective. Fiecare generație de oameni este legată de precedenta și astfel informația este asigurată, chiar dacă uneori subiectiv, De asemenea generația din prezent își poate transmite adevărurile celor care îi vor urma. Nimic spectaculos în toate acestea. Se întâmplă pur și simplu. Problema noastră constă în modul cum ne poziționăm fiecare cunoscând tendințele. Putem să le acceptăm sau putem să vorbim despre ele, în speranța generării unor forțe capabile măcar să întârzie cât se poate atingerea țintei. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu sună foarte frumos, discutăm despre pasarea luptei către o altă generație, în speranța unor alte motivații și resurse în viitor. Nouă, rămânându-ne responsabilitatea de a nu ceda.

Întotdeauna au fost oameni care și-au dorit să dispună de alții. „Misiunea” lor a fost și este aceea de a aduce sub un unic steag toată suflarea omenească. Uneori, acești oameni au promovat lideri care să le satisfacă dorințele și așa s-au născut imperiile. Nici un imperiu n-a fost independent. Cu toții au avut un sistem care i-au promovat, i-au menținut și care, la un moment dat i-au înlocuit. Nici un imperiu nu a dăinuit mai mult de câteva sute de ani. Când acel imperiu nu a mai răspuns cerințelor sistemului, un alt imperiu i-a luat locul. Similar modei, despre care am făcut deja vorbire. Moda, ca și atitudine de exprimare, a rămas. Că în lume au fost sisteme de guvernare antagonice, nu înseamnă că ele funcționau la voia întâmplării. Toate au fost sub controlul unui sistem global bine pus la punct. Și așa sunt chiar în zilele noastre.

Tendința, după cum spuneam, supune toți liderii acestei lumi. În plan personal fiecare are slăbiciuni, de care sistemul știe să profite. Rar se întâmplă ca un lider să aibă o agendă separată, personalizată pe națiunea lui. Sistemul beneficiază prin însăși existența lui de finanțe. Or, până când absolut toate schimburile comerciale se fac cu ajutorul banilor este de prezumat că sistemul va deține toată puterea și nimeni nu poate exista în afara lui (a sistemului).

Acum trebuie să vedem dacă acest sistem are în concepția lui bunăstarea oamenilor sau are un proiect din care oamenii sunt excluși. În mod explicit niciodată nu vom auzi de la vreun exponent de seamă ce și-au planificat aceștia. Totuși, din acțiunile lor noi ne putem da seama de ceea ce urmăresc ei în fapt. Trebuie doar să identificăm organizațiile finanțate direct sau indirect pentru a afla care sunt acțiunile ce servesc scopului sistemului. Ne amintim de activista din Suedia care ne spune cât de rău ne purtăm noi cu planeta. Și de ceilalți care ne arată poze cu moartea animalelor din oceane, ca efect al încălzirii globale. Doar că mereu evită să ne arate cum fac bani din tăierea pădurilor. Sigur noi trebuie să procesăm doar temele pe care doar ei consideră că sunt importante. De fapt ne aplică un dresaj mediocru. Să fim stimulați doar la bățul pe care ei îl aruncă. Celelalte bețe nu sunt din recuzita lor, așa că nu avem a ne „revolta” cu privire la ele.

Strict la alegerile din SUA. De departe ele au fost organizate pentru a-l îndepărta pe Trump de la Casa Albă. Asupra acestui subiect îmi este imposibil să port vreo conversație. În sensul veridicității temei nu al modului cum se face. Încă din 1996 s-a încercat ca el să nu aibă acces la putere, dar se pare că sistemul mai are uneori și erori. Dar din ele învață și se repliază pentru următoarele acțiuni. Acum, în 2020, alegerile în SUA au început cel puțin cu câțiva ani în urmă. Când s-a proiectat și inventat o boală cu extindere globală rapidă, numai bună de pus în sarcina lui Trump. Și unde mai bine s-a lucrat decât în China, țară pe care Trump a amendat-o zdravăn în timpul mandatului său? O țară închisă de unde informațiile nu ies nici cu ajutorul porumbeilor. În același timp s-au inventat și organizații militante în stradă pentru a provoca scandaluri și proteste cu mesaje ascunse dar țintite pe Trump. Care, deja știind cu cine se luptă își va fi luat măsuri și a reușit în mare parte să dezvăluie americanilor adevărul. Din acest punct lupta este a adevărului, contra tendinței. De partea tendinței s-a construit o mașinărie puternică al cărei combustibil nu lasă fum dar are o muzică, în parte atrăgătoare. Spun că nu lasă fum pentru că democrații se folosesc de democrație pentru a pune mâna pe putere, în folosul direct al sistemului. Asta știe și Trump, care blocat în Constituție are puține pârghii de acțiune. Or, singura acțiune validă și eficientă împotriva acestei mașinării este bombardarea ei, La propriu. O acțiune antidemocratică, neconstituțională. Care, va salva America. Cel puțin pentru moment. Altfel, previziunile converg spre un război civil. Cu pagube greu de estimat. De fapt aici, e cheia acțiunii în aceste zile. Una în justiție, cu șanse dar în același timp cu realocarea țintei spre judecătorii Curții Supreme.

Trump nu este un om care a îmbătrânit în fotolii sau la mese. Va merge mai departe susținut de milioane de americani. Dispuși cu toții să-și apere libertatea și țara.

PS. Frauda la vot este o caracteristică a celor care mint și fură. Lor nu le pasă de ceea ce spun oamenii, atâta timp cât sunt la conducere. Ne putem aminti de aroganța nealesului nostru în toată campania din toamna trecută. Avea siguranța votului, indiferent de opțiunea românilor. Exact poziția lui Biden, căruia nu-i păsa de dezvăluirile din presă.

 

Virgil Florea, 6 noiembrie 2020 10:15