Biserica Roșie și Tricoul Verde: o sugestie arădeană din Portland – Oregon – USA [FOTO]

parc1
Distribuie:

 

Știrea că terenul fostei fabrici Tricoul Roșu din Arad ar putea deveni un parc municipal a venit ca un duș cald după o săptămână de apă rece sau chiar fără apă.

Adică, după ce zburdă șobolanii prin fața Bisericii Roșii, am putea noi să ne plimbăm voioși pe la Tricoul Roșu? Sigur că da, dacă nu cumva toată povestea este o altă „gogoașă electorală”, așa cum susțin reprezentanții partidelor de opoziție. Dar și atunci, o gogoașă dulce ar fi binevenită după atâția mititei și bere, nu?

Ideea e foarte inspirată. Un parc acolo ar putea fi legat pietonal de Pădurice, devenind o largă oază verde aproape de centrul orașului. Păcat că nu se află într-o zonă rezidențială și mai densă. Dar și așa, sunt convins că oamenii ar veni să se bucure de orașul care a tras pe el un tricou verde în loc de cel roșu atât de prăfuit și perimat.

La Tricoul Roșu venea Moș Gerilă, cu trening, bomboane și jucării, la Pomul de Iarnă. Fiindcă acolo lucra tata, contabil, și matușa, șefă de secție. Chiar dacă sărbătoarea era mereu după Crăciun, era binevenită. Toată lumea mă iubea, primeam cadouri și complimente și eram un copil fericit, fiindcă treningul de anul trecut se găurise deja pe la coate și genunchi. Ah, și tot acolo, când primul satelit Sputnik a intrat pe orbita cosmică, se bulucea lumea să se holbeze la traiectoria lui, închipuită ca niște becuri alergând unul după altul în inima unei mari stele roșii cu cinci coarne plantată pe acoperișul fabricii. Tricoul Roșu era uniforma fanilor lui Spartak Moscova – URSS. După șase decenii, nu aș putea fi mai fericit decât dacă locul acela vestigios ar deveni parc, un parc adevărat.

Despre cum ar trebui să arate un parc adevărat, dacă asta e menirea locului, voi vorbi mai târziu. Acum am o idee și mai grozavă. Ar trebui, eminamente, să devină și parc, si parking, pentru că este un loc ideal, adică la numai o stație de tramvai atât de Gara CFR cât și de Podgoria, începutul centrului orașului. Și iată cum:

Ce-ar fi ca, la Tricoul Roșu, să se amenajeze nu doar un parc verde, ci și un parcaj verde? Că loc este destul. Ar fi binevenit pentru aproape jumătate de oraș. Cei veniți cu treabă în centru din Vlaicu, Poltura, Gai și Bujac, ar putea parca liniștiți zi și noapte și a-și face drum în oraș sau la gară cu mijloace regulate de transport în comun sau chiar pe jos. Cu puțin efort – că  avem un primar drumar, nu? – ar  putea beneficia și Grădiștea și chiar Micălaca. Ar fi ca în orașele moderne cu centru istoric aglomerat – acolo unde există puncte de tranzit la marginea centrului, de unde accesul spre interior se face cu mijloace alternative, chiar și pentru vizitatori. Și funcționează de minune.

Dau un simplu exemplu, unul modest chiar, pe măsura noastră, unul dintre punctele de tranzit la sud de Portland, Oregon. Urmăriți narativul fotografiilor (în sensul invers al afișării) și veți vedea cum parcurile pot fi și parcaje, fără însă a stânjeni sau eradica alte funcțiuni. Adică, nu sunt nici la Constructorul, nici la Eminescu și nici la Moise Nicoară, în plin centru și peste sau sub terenurile de sport existente, ci tocmai acolo unde trebuie și pot să fie ca să descongestioneze orașul.

  1. Acest „Park & Ride” este unul dintre câteva la sud de aglomeratul downtown Portland, Oregon, aflat la 18 km mai la nord. Cinci zile pe săptămână, aici parchează câteva sute de persoane din imprejurimi, care ori se asociază câte patru cu un singur șofer (carpool), ori parchează și așteaptă autobusul spre cele două centre de business – Portland și Beaverton.
  2. Autobusele vin regulat la stația adiacentă, după un orar afișat. Sau, dacă există vreo perturbare de trafic, poți introduce numărul dispeceratului în telefonul mobil și afli imediat cu cât întârzie. Sunt curse rapide, pentru că pe „freeway” au benzi speciale, deci vor ajunge la destinație înaintea automobilelor particulare.
  3. Dacă nu ai avut prezența de spirit să te informezi din timp și să zăbovești la un coffee shop de vis-avis, poți frunzări un ziar local la alegere. E sigur că autobusul va veni, chiar și cu întârziere. Dacă nu, mașina ta se află în parcajul de alături. Nu vei întârzia nicicum, decât din cauza traficului.
  4. Iar dacă te apucă cumva nevoile omenești, ca abonat ai cheie personală la facilitatățile portabile. Totul costă o fracțiune de cât ar costa parcajul în centru. Adică, orașul câștigă oricum, dar poți și tu să economisești…

Ce părere aveți domnilor în tricouri roșii? Oricare v-ar fi părerea, vă rog să nu lăsați șobolanii să infesteze Bulevardul Revoluției și, mai ales, Biserica Roșie. Și mai lăsați movul! Îmbrăcați orașul într-un tricou verde, vă îndemn cu bună știință și cu tot dinadinsul!

……………………………………………………………………………….

Nota redacției: Michael Iovin este un arhitect urbanist și profesor de origine arădeană, rezident în SUA.

 

Categorie: Opinii
Etichete: Michael Iovin, parc, parcare, tricoul rosu, tricoul verde
Distribuie:
Articolul anterior
PNL: Bogdan Boca este noul Andrei Fuliaș
Articolul următor
Birou pentru obţinerea certificatelor de cazier judiciar în Curtici

2 comentarii. Leave new

  • Excelent. Idei de arhitect şi nu numai. Şi asocierile cu Moş Gerilă sunt plauzibile, mai puţin cu URSS-ul.
    Ceva lipseşte totuşi pentru utilitatea parking-ului.
    Omisiunea Credincioşilor ortodocşi care vin la cel mai reprezentativ edificiu religios, la rugăciune, cu autoturismele şi nu au unde parca.
    Probabil, Catedrala Ortodocsă a Aradului s-a edificat după plecarea domniei sale din ţară, de aceea nu o aminteşte.
    Nu vreau să cred că altul e motivul, mai ales azi, sărbătoare mare la credincioşii ortodocşi, Înălţarea Sfintei Cruci, Ziua Crucii.

    Răspunde
  • Nu știu de ce va cramponati atât de niste șobolani. Sincer, eu i-am văzut , și numai eu, acum 2 ani, la Raliul Aradului, eram aproape de locul cu pricina și probabil, nestingheriți, s-au înmulțit de atunci. Cât despre parc, și acela a fost în discuție și a fost chiar solicitat de arădeni atunci când s-a organizat competiția de motociclete…doar ca acel teren este proprietatea cuiva și trebuie făcute demersuri.
    Oare de ce primează răutatea și critica atunci când se vrea ceva util si frumos si ne legăm mereu de amănunte inutile?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…