BOMBA cu adevăruri penibile din justiția arădeană a explodat la Tribunalul Covasna! O PARTE VĂTĂMATĂ a dat peste cap Rechizitoriul procurorului Miron Codrin în cazul ȚIGANIADA ROMÂNO-GERMANĂ

Distribuie:

 

…sau cum un țigan cinstit a umplut de respect JUSTIȚIA ROMÂNĂ

Ziua care a pus punctul sub Ț a început așa:

– (…) Războaie mari în satu ăsta, frățioru…
– Daa… app de războaie: mă duc cu I. la Sfântu Gheorghe…
– Super… vezi că amândurora vrea să vă facă Bărbuță dosar. Și mie… (emoticoane cu „râs”, „mușchi” și „sperieturi”)
– …și la trei sferturi din populația Aradului! (emoticoane cu „ochi” și „fantomă care scoate limba”)
– Zice că influențați atât părțile vătămate cât și martorii…
– Am auzit…
– (poză cu un pahar cu o „liniuță” de țuică-n el)
– (poză cu un pahar cu o „liniuță” de Jack în el)… știți cum se dă „noroc” pe Whatts, nu?…

Discutam în drum spre destinație… bă, frate, ce megacurios de cum o să arate probele în dosarul ăla mi-s! Gen „avocatul discutând cu părțile pe holul Tribunalului Covasna”; „ziaristul făcând poze părților vătămate pe același hol al Tribunalului Covasna, ca să și le bage în ziar”; „intrerceptarea unor convorbiri ambientale din preajma Tribunalului Târgu Mureș în care avocatul îi spune clientei sale, de față cu translatorul: TREBUIE AVUT GRIJĂ!”; „convorbire ambientală de la o terasă din același oraș în care ziaristul, probabil beat, îl înjură pe procuror de față cu Serviciile”; „filmuleț cu ziaristul care îi dă niște acte translatorului (copii după declarațiile părților vătămate) la el, în fața blocului” (by agenții sub descoperire Leonardo di Caprio și Robert de Niro, cu Frank Sinatra la volan); filmuleț cum ziaristul îi dă părții vătămate Nyilas Csaba două țigări (tot în holul Tribunalului Covasna!), în loc de una, cât ceruse acesta” – tare proces o să iasă!…
„Mai ales date fiind părțile implicate!” – comentam pe drumul dintre Arad și Sfântu Gheorghe.
Dar lasă acum procesul nostru… că până acolo mai e cale lungă și documentări în derulare cât memoria hardului de la SRI.

Ne interesează acum exclusiv „soluționarea acțiunii penale pusă în mișcare împotriva inculpaților METTE CHRISTIAN GERHARD HEINRICH ALBERT și KULAS EVA

trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor din categoria „Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile”, în speță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de  Art. 210, al.1, lit. a, b, Cod penal, (Traficul de persoane (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane), raportate la art.182, al.1, lit. a C. pen. (Exploatarea unei persoane a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat), cu aplicarea art 77, lit. a C. pen (Circumstanţe agravante a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună) și art. 38, al.1 Concursul de infracţiuni (1)” – conform Rechizitoriului întocmit la data de 27 februarie, 2017, de procurorul-șef birou DIICOT Arad Miron Horațiu Codrin.
Succint, formularea acuzării este: „În cursul anilor 2014 – 2015, inculpații, în diverse forme de participație penală (autorat, respectiv complicitate) au comis acțiuni ce au adus atingere unor relații sociale ce au lezat drepturile fundamentale ale omului și atributele acestuia (trafic de persoane)”.

În articolele atașate găsiți toată istoria juridico-jurnalistică a problemei ăsteia care (nu după toate aparențele, ci după toate declarațiile date de părțile vătămate în instanță!) anticipăm că se va termina urât. Fără să influențăm noi „atât ,martorii cât și părțile vătămate”… numai așa… datorită și din cauza declarațiilor acestora în fața instanțelor de judecată.
Acum suntem la episodul „cum fac comisiile rogatorii cinstite rechizitoriul procurorului praf”.

Pentru cei care nu știu, COMISIA ROGATORIE este

procedura utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală, care nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit un act procedural, deoarece persoana care urmează să fie audiată sau locul unde trebuie efectuat actul se află în altă localitate decât aceea unde îşi are sediul organul judiciar competent. Prin comisie rogatorie organul judiciar care nu are posibilitatea să efectueze el însuşi actul procedural necesar se adresează organului de urmărire penală, sau, după caz, instanţei de judecată, de acelaşi grad, din altă localitate, care are posibilitatea să îl efectueze (art. 132 C. proc. pen.). Comisia rogatorie se dispune prin rezoluţie sau încheiere şi trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce urmează să i se pună. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării. Comisia rogatorie poate fi adresată şi unui organ de urmărire penală ori unei instanţe de judecată din străinătate şi atunci constituie o formă de asistenţă juridică internaţională în materie penală; tot astfel, organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din ţară pot efectua comisii rogatorii cerute de organele judiciare din străinătate (comisia rogatorie internaţională). Comisia rogatorie în străinătate se înaintează, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei care intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea ei. Comisia rogatorie din străinătate se primeşte de către Ministerul Afacerilor Externe, care o trimite, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei, iar aceştia sesizează organul de urmărire penală sau instanţa de judecată competentă (art. 514-518 C. proc. pen.). [Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/comisie-rogatorie]

În cauza „botezată” de noi ȚIGANIADA ROMÂNO GERMANĂ, s-a dispus ca audierea celor 30 de părți vătămate să se facă la Tribunalele Caraș Severin (Reșița), Covasna (Sfântul Gheorghe) și Târgu Mureș -pentru că „persoanele care urmează să fie audiate sau locul unde trebuie efectuat actul se află în altă localitate decât aceea unde îşi are sediul organul judiciar competent” – acesta fiind Tribunalul Arad.

Am fost la aproape toate înfățișările părților vătămate în fața judecătorilor de la Arad și a magistraților de  Comisii rogatorii de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș și Reșița

din vară încoace, respectiv de la sfârșitul lunii iulie, de când a început fondul procesului – așa cum înainte am fost în Germania, în locurile în care s-a întâmplat ceea ce procurorul incriminează a fi trafic de persoane pe urme (inexistente!) ale anchetatorilor SCCO delegați (sau nu) iar acest fapt necesită un intermezzo explicativ.
Nu ne-a obligat, capacitat sentimental sau corupt financiar nimeni ca să facem asta. Nu din dușmănie sau prietenie față de vreuna dintre părți am făcut-o. Nici „ca să-l dăm jos pe procuror” – cum transmite „Vocea Paranoiei” la „Radio Șanț”, departamentul amatori (un post neoficial, dar foarte ascultat în Palatul de Justiție din Arad). Doar așa… ca să înțelegem bine acest caz și ca să vedem cum acționează Justiția Română „live” și prin alte locuri decât aici – de dragul comparației și, scuze dacă vi se pare că „ne dăm mari” cu asta: din rațiuni deontologice! E obligatoriu de menționat că la niciuna dintre înfățișările respective nu l-am văzut pe procurorul de caz, la fel de obligatoriu e de menționat și că nici nu avea obligația legală să o facă (cum nici noi!)… dar orișicât: când pui atâta pasiune într-un caz, nu înțeleg de ce nu-l urmărești personal, pas cu pas, tu însuți?! Ce „dragoste platonică freackie” e asta?… Pentru că procurorul Miron Codrin chiar pune pasiune în acest caz… mai multă pasiune decât îi pretinde deontologia – ca să ne exprimăm vag-aluziv… cât ne permite nouă deontologia.

Înainte de toate: RESPECT Tribunalul Covasna!

Nu e nici pe departe huiduma opulentă asemănătoare Tribunalul Arad… de exemplu… zici că-i fratele geamăn care a preferat să crească sărac dar cinstit al acestuia. E o clădire simplă, în curs de reamenajare (parcă permanentă), paralelipipedică, pe două nivele, în care intri prin același sistem  de securitate ca la Arad sau Timișoara, cu deosebirea că mult mai ieftin, mai permisiv și mai eficient: nu te controlează și-n geantă, și-n pantaloni, dar îți bipăie-n urechi de-ți dă refresh la neuroni, iar o cameră, perfect perpendiculară pe ochii tăi, te scanează memorându-ți definitiv prezența. La parter sunt birourile magistraților dispuse labirintic, dar n-ai cum să intri acolo: ușile sunt păzite de jandarmi (unu la două uși… fiecare cât două uși), e filmat orice milimetru pătrat din mai multe unghiuri – nu poți să faci nicio șmecherie fără să te prindă camera sau jandarmul. La parter este un chioșc de unde poți să-ți cumperi cafea și apă cu un leu, pufuleți cu  un leu cincizeci și suc cu doi lei… numai „opulenții” cumpără suc cu doi lei cincizeci… nu este nimic de cumpărat peste 5 lei, iar dacă-i dai o bancnotă de 50 de lei la tanti care vinde, se uită urât la tine: „ce faci cu atâția bani la Tribunal?!” Magistrații ies la țigară împreună, în același loc, colegi de scrumieră cu avocații, jandarmii, inculpații, martorii și cu oricine caută ceva pe-acolo la ora aia… ceea ce n-ai să vezi ever-never la Arad… de exemplu.  Sunt doar două toalete – una pentru personalul angajat (care nici n-ai voie să știi unde e) și alta pentru clienții justițiabili (care e după colț, iar pe stâlpi scrie „toaletă cu plată” – da-i vrăjeală, ca să nu meargă tot pișorcosul de pe stradă… nu-i cu plată!). Sălile de judecată sunt la etajul superior, sunt în număr de 4 – una pentru civil, alta pentru penal, una de contencios și o alta „mare” – cea mare fiind cât cea mai mică de la Tribunalul Arad. Numele și prenumele judecătorilor sunt afișate citeț pe avizierul din fața sălii în care aceștia judecă, ai bancă pe care să stai și masă la care să scrii, poți să faci un milion de poze, că nu interesează pe nimeni acolo ceea nu e ilegal, pe un ecran se derulează evoluția cauzelor și nimeni nu cârâie-n front.


Apoi, respect Doamna Judecător de la Sfântu Gheorghe!

La instanțele de judecată din Târgu Mureș și Reșița, judecătorii delegați să soluționeze Comisiile rogatorii s-au comportat între sec-profesional și „ușor influențați” de aburii rechizitoriului. Într-o exprimare tehnic-fugitivă, judecătorul de la Reșița se vedea de la o poștă că nu-i curios… el a citit semnăturile de pe acte și și-a dat seama că… mă-nțelegi. A bătut, cred, recordul de viteză la luat declarații în fața instanțelor. La Târgu Mureș, magistratul nu a prea avut pe cine ce întreba… întrucât nu s-a prea prezentat niciuna dintre părțile vătămate, iar când s-au  prezentat, au făcut-o fără avocat, fără translator (cu o singură excepție, toți au declarat că nu știu românește) – deci s-a tot amânat. Tribunalul Târgu Mureș, la cum se prezintă, cred că e conceput special pentru amânări.
În schimb, la Tribunalul Covasna s-a întâmplat… ceea se întâmplă când Justiția nu mai suportă să fie dată de gard și umplută de sânge: a indicat, cu degetul ăla  serios, o judecătoare care pe lângă că e incoruptibilă (se simte în sală asta!), mai e și matură, și bilingvă, e și departe (din toate punctele de vedere) de marile-mici măgării din „justiția din vestul țării”, plus… aurul din balanță: are plantație de căpșuni chiar în zonă. Așa că știe cum stă treaba cu țiganii din Zagon, cum și unde lucrează ei, care le este comportamentul la locul de muncă, în ce fel de condiții trăiesc în casele lor… și alte lucruri care, desigur, ajută la actul de justiție, ducându-l acolo unde trebuie să fie: în zona IMPECABILULUI.

78a9a149 5ee6 4ef5 810d 1476b80ad8f4

Și chiar dacă doamna judecător Tuszon Maria-Marta nu este „stăpâna dosarului” – aceasta fiind, deocamdată, doamna Carmen Boșca-Matiș de la Tribunalul Arad – nimeni și nimic din deontologia magistraților nu o împiedică să efectueze o cercetare judecătorească  bazată pe exact întrebările pe care le-a formulat Instanța care are fondul cauzei pe rol, plus întrebările / obiecțiile formulate de apărătorii părților în conformitate cu Codurile de procedură – ba dimpotrivă: Legea chiar încurajează aceasta! (Doar o paranteză: faptul că tot mai puțini – spre niciunul – dintre judecători din România procedează la cercetarea judecătorească e trist – spre foarte trist!).
Iată  și întrebările pentru cele trei comisii rogatorii formulate de Instanța care judecă Dosarul 1556/108/2017:

f8839d45 5bb6 409a a44e 98bdd31cfc47

Apoi, RESPECT Cobra!

NYILAS CSABA, zis Cobra, a apărut ca de nicăieri. Figura pe lista celor citați pentru ședința de luni, 20 noiembrie, la Tribunalul Covasna, alături de părțile vătămate  Budi Joszef, Mailat Csaba, Budi Zenko, Budi Gerebenes Edit, Budi Tunde, Vilagi Hajnal, Budi Levente și Budi Hajnal – și, în afară de el, la ora citată, nu a apărut nimeni… de altfel, o practică a lotului de „părți vătămate”. Fără să îl oblige legea sau cineva / ceva, a indicat cu precizie Instanței unde se află fiecare dintre cei absenți: în Ungaria și Austria la muncă sau, pur și simplu, acasă (în Brașov, Zagon și pe unde mai stau ei). „Nu-i cunosc chiar pe toți după numele din buletin de acuma… că-și tot schimbă numele între ei” – a spus cel care, după toate aparențele, dar în primul rând conform cu declarația sa în fața judecătoarei, cunoaște cel mai bine situația din vara lui 2015, urmare căreia există acest proces: a fost acolo de la început și până la sfârșit. Degajat, Nyilas „Cobra” Csaba” a povestit, cu lux de amănunte (care nu se contraziceau reciproc, ca în cazul… celorlalți) cum a fost în „lagărul” de la Königslutter am Elm aproape două luni, vreme în care a fost un fel de „pacificator” al deselor conflicte care se iscau, spontan sau nu, pe plantația de căpșuni a „nazistului” Christian Mette. A povestit cum a ajuns acolo. „Ne-am deplasat în Germania, 12 persoane adulți sau împreună cu copiii care erau cu noi (…) cu un microbuz ce aparținea lui Csiki Hunor, fiind condus de acesta și cu un autoturism ce aparținea lui Budi Jozsef, fiul lui Vilagi Hajnal”. A arătat că inculpatul Mette Christian nu și-a ținut (deîndată) promisiunile că va suporta cheltuielile de transport și nici cele de a le asigura o masă caldă pe zi și apă pe câmp. „Cobra” era cel care se ocupa cu programul: „îi trezeam, puneam apă în bidoane pe care le duceam la câmp, și îi ajutam pe toți de acolo”… șeful de echipă – și singurul cu care stătea de vorbă Mette Christian – fiind Csiki Hunor, din „simplul fapt” că el i-a adus acolo și el era singurul care vorbea germana. „Am trăit din cerșit, fiecare mergeam pe stradă și primeam apă, bani și ne mai aduceau și vecinii de acolo. Nu știu cine, dar cineva ne-a pozat și a pus poza pe Facebook și venea lumea și ne aducea pâine, cozonac, mâncare, sandwichuri. Nu știu dacă cineva a făcut contract pe numele nostru, știu doar că într-o zi am fost duși la Primărie unde am fost înregistrați și am semnat niște hârtii, dar nu știu ce anume”… așadar nici vorbă de „trafic de persoane”, „grup organizat”maxim despre o țeapă reciprocă ce și-au luat-o (în grup!) părțile. Cobra a mai povestit cum lucrau la câmp de „dimineața de la orele 4, 5 sau 6, în funcție de cum ne solicita Mette Christian, unde culegeam căpșuni până la orele 17, 18, 19”, că după aceea „aveam o pauză de 2-3 ore seara, apoi începeam lucrul la 21-22, respectiv spălam căpșuni și făceam gem, într-un subsol unde era un cazan mare în care pregăteam gemul și îl puneam în borcane ca dimineața să îl poată lua.”  A arătat că „nu aveam normă”  și că „după vreo săptămână după ce am început munca, am primit 120-130 de euro de persoană pentru care am și semnat.”

„Cobra” a indicat ferma din Königslutter am Elm vizitată și de noi, în vara aceasta, ca fiind exact „teatrul de operațiuni cu specific agricol” în care s-a derulat tot bâlciul

– spre deosebire de restul părților vătămate care… n-au recunoscut-o – de parcă în actele Poliției Germane nu figurează adresa la care organele statului au descins!

danstedt 57 1

A arătat că în această clădire „noi am fost cazați în camerele de la parter, 3 sau 4 camere, fiecare de mărimea 4×4 m și în fiecare cameră eram câte 3-4 persoane. În camera în care am fost eu erau 3-4 bărbați. Arăt că fiecare cameră era mobilată cu mobilă veche, respectiv era câte un dulap, câte o masă și două paturi duble, cu saltele mai noi sau mai vechi, însă nu aveam televizor. De asemenea, aveam și o bucătărie în care era o masă mare la care mâncam toți, incșusiv polonezii care lucrau acolo, era un frigider care funcționa dar era murdar, de asemenea un dulap și un aragaz cu butelie. Am găsit și niște vesele, dar am avut și pe ale noastre pe care le-am dus noi. Erau două toalete, însă cea de la parter nu o puteam folosi pentru că nu curgea apa, era o defecțiune și foloseam doar toaleta de la etaj. Aveam și apă curentă dar nu aveam apă caldă, ca să ne spălăm încălzeam. Aveam și apă bună de băut de la robinetul din curte. Îmi amintesc că am avut și mașină de spălat. Am avut și curent electric. Arăt că după 2 săptămâni de la sosirea noastră defecțiunea de la baia de la parter a fost remediată, după care am putut folosi și acea toaletă.”

Poliția Germană a intervenit tranșant, trimițându-i pe toți acasă… dar în niciun caz pentru „trafic de persoane”

Nyilas Csaba a povestit în fața Instanței de la Covasna cum s-a încheiat „circul pe bani mulți”. „După vreo 2-3 săptămâni de la sosirea noastră, a venit poliția la fața locului deoarece am dat telefon și noi, și vecinii. Arăt că atât Csiki Honor cât și Vilagi Hajnal au sunat la Poliție și au reclamat faptul că patronul nu ne plătește” (în treacăt fie spus: „Neamțul plătește la urmă” e proverb!) „Cred că și vecinii au sunat la Poliție pentru că le era milă de copii. Și Protecția Copilului a fost sesizată de vecini. Polițiștii au venit la fața locului, erau în civil, au stat de vorbă cu noi și au spus că avem două variante: ori să ne ia copiii pe care să-i îngrijească în condiții normale, ori plecăm. Noi am hotărât să plecăm. Știu că Budi Jozsef care avea doi copii minori cu el și Majlat Csaba care de asemenea avea un copil și soția, au primit câte 400 sau 500 de euro și li s-a făcut plinul mașinii cu care să vină acasă. Eu, împreună cu Budi Levente și Kalanyos Ianos nu am plecat, am rămas în continuare la muncă cu speranța că vom fi plătiți. Pe Mette Christian din acel moment nu l-am mai văzut.”

Ceea ce nu a aflat „Cobra” și restul celor „11 vătămați” decât în fața Instanței de Judecată e că Mette Christian i-a dat lui Csiki Hunor suma de 9.000 de euro –

reprezentând contravaloarea muncii lor pe perioada celor „vreo 2-3 săptămâni” cât au lucrat pentru el. Banii au fost dați pe proces-verbal și semnătură, de față cu martori – iar faptul că șeful de echipă nu-și mai recunoaște semnătura în fața Instanței e o problemă de… expertiză grafologică – deci relativ simplă. Csiki Hunor nu poate justifica veridic cum și-a petrecut următoarele două luni de la plecarea din Germania. O „dă în lambada” inventând o poveste cu „mașina care i s-a stricat în Austria”, unde ar fi și abandonat-o, după care „m-am dus la soră-mea în Ungaria și am mai muncit două luni”... îți dai seama… dar banii respectivi e o certitudine că s-au dat! Că nu a mai dat el ochi cu cei cu care trebuia să împartă suma… asta chiar e o problemă țigănească: de stabor, nu de instanță serioasă… sau cel puțin oficială.

Iată toată declarația lui Nyilas Csaba dată în fața judecătoarei de la Tribunalul Covasna, așa cum a fost ea îndosariată:

cobra1 cobra2cobra3

cobra4cobra5nyilas

Episod remarcabil: „faza cu glonțul”… atât de des citată în aproape toate declarațiile părților vătămate, consemnată scriptic în primul paragraf al paginii 3 din declarație (vezi articolele asociate). În traducere mai exactă decât acolo: Cobra a făcut mișto gen „doamna judecător, eu n-am văzut niciun pistol, n-am auzit niciun glonț, în schimb mi s-a arătat o gaură!” – ceea ce… gata… l-a făcut poetul nostru preferat pe următoarea perioadă.

 

COBRA le-a stins, așadar, becul la toți!…

A venit din Ungaria, conform propriei sale mărturisiri, „pentru că știu cum e să fii condamnat pe degeaba… am fost și eu!” (pentru „trecerea frauduloasă a frontierei”, înainte de `89… azi, infracțiune prescrisă). A mărturisit că „știe românește… cum să nu cunoști limba țării din care faci parte?!” și că mai vorbește 6 limbi Întrebat de judecător dacă își menține declarația dată în fața organului de cercetare penală (respectiv Postul de Poliție al Comunei Zagon) privitor la faptul că solicită despăgubiri materiale în cuantul de 20.000 de euro, „Cobra” a spus că aceea „a fost o glumă… Dacă mi se dau 2000-3000 pentru cât am muncit, eu spun că e corect.”
Cobra a reușit, de unul singur, să umbrească prejudecățile la adresa etniei sale, a declarat exact ceea ce a trăit, astfel dând rechizitoriul procurorului peste cap și, așa cum a fost ultimul care a plecat din „lagărul din Germania” stingând becul, a plecat de la Tribunalul Covasna înapoi, unde lucrează el, cu sufletul curat… pentru că,  vorba lui: „nu mi se pare corect să-l pedepsești pe om pentru ceea ce n-a făcut.”

 

Articole asociate:

[ACTUALIZARE] A început ȚIGANIADA GERMANĂ – o mascaradă judiciară coruptă până-n esență, pe rolul Tribunalului Arad [ACTE, FOTO, VIDEO]

Un cuplu de traficanţi cu 30 de victime descoperite de poliţiştii SCCO – prins în timp ce încerca să fugă. Cei doi racolau sclavi pentru o plantaţie de căpşuni din Germania

Categorie: Investigații
Etichete: DIICOT Arad, Mette Christian, Mette Christian Gerhard Heinrich Albert, Miron Codrin, Nyilas Csaba, tiganiada romano germana, tribunalul covasna, tribunalul targu mures, Tuszon Maria-Marta
Distribuie:
Articolul anterior
Acțiune social-caritabilă la Școala N. Bălcescu: „Săptămâna fructelor și legumelor donate” a vrut să împlinească un „Vis de copil”
Articolul următor
Vernisajul Expoziției „CATEDRALA ÎNCORONĂRII. ISTORIE ȘI HAR” va avea loc luni, 27 noiembrie, la Teatrul Clasic ”Ioan Slavici” Arad
Bagă un „16”

2 comentarii. Leave new

  • avatar of răspunderea magistratilor
    Răspunderea magistratilor
    27 noiembrie 2017 22:31

    Ăsta e stilul lui Miron. Fabrică probe, martori și fapte.

    Răspunde
  • avatar of bani, cariera, dar sufletul?!
    bani, cariera, dar sufletul?!
    7 aprilie 2018 11:38

    Acest procuror sef de la DIICOT, mai exact domnul Miron Codrin e linistit suflteste acum in preajma Pastelui dupa toate mizeriile pe care le-a facut?! S-a gandit vreodata ca prin faptele lui distruge familii?! Ii doresc multa sanatate!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

sabin bodea

[NEWS ALERT] Sabin Bodea, cunoscutul hărțuitor de minori și de poezie, este cercetat pentru fraude economice… și îi cară pe toți cei care i-au dat bani să dea declarații la Poliție

Periodicele locale ale editurii „Viața arădeană”, intrată de trei ani în faliment, respectiv revistele  „Viața arădeană”, „Viața de pretutindeni”, „Ochiul vesel”, „Vdp-Rebus”, „Vdp-Sănătate”, „Vdp-S.F. Paranormal”,  „Vdp-Mini Jurnal” – publicații obscure, de…