REPORTAJE

CAMBODGIA – între paradis și infern (1)

 

CAMBODGIA – ÎNTRE PARADIS ȘI INFERN (1)

ȚARA FĂRĂ MONEZI

Am mers în Cambodgia deoarece e o veche obsesie de-a mea. Și pentru că am muncit un an ca să ajung acolo. De la început pot spune că a fost, probabil, cea mai minunată și cumplită experiență din viața mea. Am străbătut aproape întreaga țară, și am sărit de la agonie la extaz și înapoi la distanță de minute. Cambodgia îți asaltează simțurile într-un fel unic. A merge acolo înseamnă că trebuie să fii pregătit să plângi, dar și să te bucuri, și toate astea la maxim. Așa că nu e o destinație pentru cocalari și pițipoance, nu e locul de unde să te hlizești pe Facebook, în selfie-uri despre plaje minunate și apă perfectă. Deși Cambodgia le are și pe astea, cu prisosință.

M-am îndrăgostit de țara asta extraordinară și atât de asemănătoare nouă, chiar dacă e la o lume depărtare, și chiar dacă e complet altfel. Primul lucru care te șochează în Cambodgia e lipsa monedelor. În sensul că nu au bani de metal. Sunt doar bancnote, se numesc rieli, și au o valoare foarte mică. În fapt, toate tranzacțiile se fac în dolari americani, rielul e doar rest la mai puțin de un dolar. Povestea mea începe în Siem Reap, locul unde am ajuns de la Bangkok, cu un zbor de noapte. Am pornit de acasă cu o otită acută, astfel încât simt că îmi explodează capul la fiecare pas. Sunt burdușit de medicamente, și sper ca să trecem repede de formalitățile vamale. Intrăm într-o vamă care îmi amintește foarte mult de cea românească din anii nouăzeci. Sunt treisprezece inspectori vamali, dar lucrează doar doi. Restul vorbesc între ei, probabil glumesc. Cei doi lucrători efectivi sunt destul de bățoși, foarte conștienți de importanța muncii și poziției lor. Unul dintre ei ia toate pașapoartele, le studiază, ia banii pe taxa de viză și apoi trece de ceilalți vameși, înmânându-i celui de-al doilea inspector pașapoartele, pentru a le viza. Cel de-al doilea ștampilează, apoi cheamă toți posesorii pașapoartelor. Deodată. Fiecare îți alege pașaportul, apoi suntem conduși spre o poartă, unde un personaj cu mulți epoleți ne studiază individual. E foarte încruntat, și vizează fiecare pașaport, cu greutatea cu care ar muta un bloc de piatră. În final, trecem de vamă, iar atmosfera devine, brusc, mult mai destinsă. Oamenii fără epoleți râd cu toată fața, deși remarc o anumită melancolie în ochii lor. Toți sunt extraordinar de zâmbitori și dornici să ajute. E o altă lume. Domnul Phao, șoferul care se ocupă de transferul nostru, e un om de vârstă mijlocie. Vorbește o engleză aproximativă (în săptămânile ce au urmat, mi-am dat seama că asta a fost una dintre cele mai „fericite” variante de engleză din Cambodgia). Ne spune că așa e aici, că singurii cu adevărați norocoși sunt cei ce lucrează în aparatul de stat. Ei au bani și slujbe sigure. O realitate pe care noi, românii, o cunoaștem prea bine. Apoi, șoferul nostru coboară vocea și ne povestește că, de fapt, Cambodgia e condusă de Vietnam, prin partidul la putere de douăzeci de ani. E Partidul Muncitoresc din Cambodgia, o ramură „umanizată” a khmerilor roșii, cu cadre școlite și susținute de Vietnam, vecinul comunist din est și, pare-se, adevăratul stăpân politic al țării. Oficial, Cambodgia e o monarhie constituțională, cu pluripartitism. De facto, e țara pe care o visează o grămadă de politicieni, inclusiv români: un partid unic, consens total, presă controlată, populație ignorantă, corupție generalizată. Am avut ocazia să văd urmările îngrozitorului autocid cambodgian, iar asta e una din ele. Dar despre asta voi povesti mai târziu. Pentru că am multe, multe de povestit.

ANGKOR

În Siem Reap am venit ca să văd cel mai mare complex de temple din lume. E vorba de două complexe, de fapt, Angkor Wat și Angkor Thom. Pentru cei puțini care cunosc povestea acestor extraordinare orașe, pot spune că realitatea bate tot ce am citit și văzut vreodată, la televizor și pe internet. Pentru neinițiați, e locul acela unde s-a filmat Tomb Rider. Nu o să pot vreodată să spun în cuvinte ce înseamnă să vezi răsăritul la Angkor Wat. E peste putința mea, poate ar trebui un pictor de geniu, care să imortalizeze razele portocalii și roșii care apar în spatele templului de la Angkor Wat, și îți străbat sufletul. E un spectacol măreț, mai ales privit din fața maiestuosului râu artificial care înconjoară orașul.

Angkor Wat a fost construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local și reprezintă un model de arhitectură khmeră de cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat loc arheologic din Cambodgia, de la înființarea sa acesta este cel mai important centru religios, prima dată hindus, dedicat zeului Vishnu, iar apoi budist. Este cel mai mare complex monumental religios din lumea actuală. A devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său național, și este prima atracție a țării pentru vizitatori. Angkor Wat combină două planuri de bază ale arhitecturii templului khmer: muntele templului și mai târziu templul, bazat pe arhitectura specifică din Sudul Indiei hinduse, cu caracteristici Jagati. De asemenea acest templu a fost construit să reprezinte Muntele Meru, lăcașul zeităților hinduse. În secolul al 13-lea, Angkor Wat a trecut treptat de la hinduși la budismul Theravada, care continuă și în prezent. Angkor Wat este neobișnuit printre templele Angkor prin faptul că, deși a fost oarecum neglijat după secolul 16, nu a fost niciodată complet abandonat, conservarea acestuia fiind posibilă în mare parte datorită șanțului artificial care îl apără de invadatoarea junglă. Unul dintre primii vizitatori ai templului a fost Antonio da Magdalena, un călugăr portughez care a vizitat templul în 1586 și a spus că este extraordinară construcția, astfel încât nu este posibil să o descrie cu un desen, în special deoarece arată diferit de toate celelalte clădiri. Ea are turnuri și decoruri și de asemenea toate rafinamentele care le poate concepe geniul uman”. Cu toate acestea, templul a fost popularizat în Occident numai la mijlocul secolului al 19-lea. Exploratorul francez Mouhot a spus: „Unul dintre aceste temple-un rival pentru templul lui Solomon. Acest templu este mai măreț decât orice altul din Grecia sau Roma și prezintă un contrast trist la starea de barbarism la care este supusă națiunea khmeră”. Într-adevăr, locul e unic, și genial, iar impresia pe care o lasă este remarcabilă. Din punct de vedere arhitectural, este locul care m-a impresionat cel mai mult. Și nimic nu mă putea pregăti pentru Angkor Thom.

Pentru că Angkor Thom este imens, e un sit împrăștiat pe zeci de kilometri pătrați.
Conform Wikipedia, „În jurul anului 400 d.Hr, khmerii au creat pe actualul teritoriu al Cambodgiei un stat numit Chen-la, stat influențat de cultra indiană, care a atins apogeul în jurul anului 700 sub conducerea Rajahului (regelui) Jayavarman I. Anterior hinduși, khmerii au adoptat în această perioadă budismul mahayana, prin intermediul relațiilor comerciale cu Vietnamul și cu Imperiul Tang din China. Chen-la a intrat în declin și după o scurtă ocupație de către javanezi, în 802 a fost creat un nou stat khmer, mult mai mare, condus de către Rajahul Jayavaram al II-lea, care s-a autoproclamat devarajah (rege-zeu), fiind întemeietorul Imperiului Khmer. A stabilit capitala imperiului la Angkor Thom (marele oraș), un oraș care se numea inițial Yasodharapura și care a fost construit înainte de anul 900. Armatele khmere, care erau formate din mii de războinici, care de luptă trase de bivoli și mai ales elefanți de război, au purtat multe bătăli și au extins imperiul în noi teritori. Așa se face că la apogeul său din timpul Devarajahului Surayavaram al II-lea, Imperiul Khmer cuprindea Cambodgia, Thailanda, Laos și Champa (sudul Vietnamului). Deși s-au descoperit zeci de temple, dintre care Bayon și Jotun sunt absolut colosale, săpăturile continuă, iar jungla ține captive multe alte comori.”

Fizic, nu ai cum să străbați întregul sit într-o zi. Așa că alegi să le vezi pe cele mai mari. Una dintre problemele cu care se confruntă cei ce administrează imensul sit este furtul de artefacte, deoarece piața neagră de antichități cambodgiene este extrem de dezvoltată, iar colecționari dispuși să plătească bani buni pentru “amintiri” din temple se găsesc cu duiumul.

 

Basil Muresan, 23 iunie 2018 9:45

cambogia-13cambogia-12cambogia-11cambogia-10cambogia-9cambogia-8cambogia-7cambogia-6cambogia-5cambogia-4cambogia-2cambogia-1