RELIGIE

Sfântul Ioan Botezătorul poartnă numele de Ioan pentru că așa a dorit Dumnezeu. Numele Ioan în limba ebraică vine de la „Iahve” și „hanan” și înseamnă Dumnezeu este milos, dar numele se poate traduce și cu „cel miluit de Dumnezeu”. Faptul că numele nu a fost pus în mod liber de către părinți, ci a fost vestit de Arhanghelul Gavriil, denotă că în numele lui Ioan este prevăzută o misiune specială: să le descopere mulțimilor pe Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el este numit Înaintemergător, pregătitor al căii Domnului.

otezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și au înțelesul de „arătare", „descoperire". De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17).  Astfel, vorbind despre acest praznic, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat".

Viața Sfântului părinte Vasile cel Mare Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînţelept şi între toţi sfinţii preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din...

Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: „O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre – căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic."

Cinstiţi credincioşi şi credincioase, Sărbătoarea de acum se află în preajma sfârșitului și totodată începutului de an, la vreme de cugetare a ceea ce înseamnă viața omenească însăși, adică desfășurarea spre o mai bună împlinire, o ridicare după cădere, un impuls nou pentru o cale promițătoare în dezvoltare, totul purtând valorificarea dăinuirii prin ceea ce rămâne pentru veșnicie, ca urmare a unui dar ceresc.

  Toată viața lui pământească a fost urzită din faptele iubirii. Și toată viața de după moarte, pe care o petrece în împărăția slavei celei veșnice, este închinată nevoinței slujirii oamenilor, căci nu e suflet care să se fi tânguit...

Peștera în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peștera transformată în biserică a fost sfințită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin grija monahului Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută și redată cultului.

SEMNIFICAȚIE CREȘTINĂ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți la 8 noiembrie de către credincioșii ortodocși, fac trecerea de la venerarea sfinților și a moaștelor la cultul îngerilor. Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi și purtând săbii,...

„Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț pe Nestor l-ai făcut, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.” Având în vedere că Sfântul Dimitrie l-a învins pe Lie prin rugăciune, nu direct în luptă, această reprezentare face trimitere la războiul nevăzut. 

Grecii o numesc „Paraskevi cea Nouă”, bulgarii – „Petka Târnovska”, sârbii – „Petka Belgradska” iar românii – „Sfânta Parascheva de la Iași”, în timp ce rușii – „Praskovia” sau „Piatnița”, adică aceeași Sfântă Vineri pomenită adesea în basmele noastre cu feți frumoși aflați în călătoria inițiatică. Fiecare popor din Balcani o consideră pe Sfânta Parascheva a lor.