-
PARTIKIP. De cine râdem când „ne râdem”?
Astăzi vor fi publicate rezultatele evaluării naționale. Și de această dată au apărut articolele care citau ,,perlele elevilor”, deși de data asta au fost mai puțin notorii, lumea fiind ocupată cu marile decizii juridico-politice. Vor urma însă și ,,perlele de la bac” pe care absolvenții le vor fi așternut pe foile de examen. Vor
-
Amintirea unei zile de luni – sau cum a născut fabuloasa Mița în Clasa a V-a și a ajuns ministru al Sănătății
În sfârșit: a venit. Cine? Cum cine?! A venit luni. Și ce-i cu asta – nu vine în fiecare săptămână? Ba da, dar acum e altceva. Ce altceva? Ce poate fi deosebit acum? Păi, stai să vezi. Poate te fac să înțelegi. Eu, cu ziua de luni am o relație de suflet. O
-
Românul nu s-a născut poet. S-a născut miner. Și canibal
Au trecut douăzeci și opt de ani de la mineriadă. Peste un sfert de secol de la, probabil, cel mai odios moment postrevoluționar. Sunt răni adânci, însă cel mai rău e că, din păcate, nu am reușit, ca popor, să depășim acel moment. Momentul unei rupturi îngrozitoare. O fragmentare istorică. Suntem cel puțin la
-
Mușcă mâna care te hrănește!
Aproape toți dintre cei ce azi conduc UE își datorează viețile unuia din a cărei mână mușcă precum câinii unei haite în plin atac. Și de ce n-ar mușca-o, dacă ea (mâna) umblă liberă pe străzi, flendurându-se amical pe lângă pantaloni? Păi mâna asta consideră ca fiind de la sine înțeles faptul că
-
Despre falșii iubitori de animale și mamele lor
De ceva timp, primesc pe Facebook niște imagini înfiorătoare și revoltătoare. E vorba de niște filmări de la un anume festival al câinilor, din China. Mai exact, ca să înțelegeți cât de îngrozitor e, sunt niște biete animale, arse cu flacără oxiacetilenică. De vii. E atât de îngrozitor, atât de barbar, că mi-e absolut
-
Ce-aveți cu protestul? Dar cu legea? În general, ce-aveți în comun cu ceva?!
Să ne înțelegem. Nu de alta, dar eu nu mai înțeleg nimic din nimic. Se schimbă moda așa de repede, că nu mă mai prind? Am îmbătrânit așa de repede, că totul mi se pare aiurea, ca pensionarilor care nu suportă nici măcar un sunet, în afară de cele pe care le scot ei
-
Ce vis frumos am avut și ce urâtă ne este realitatea…
Superbă zi. De două ore stau pe puntea vaporașului și nu mă mai satur. Mă uit la ceas. Mai puțin și se termină. Vaporașul înaintează încet în amonte și taie ușor apa ce vrea să ne trimită înapoi. Timp de două ore am admirat fascinat rezervația naturală. În față se vede deja debarcaderul
-
Nimic nu este ceea ce pare a fi
Extraordinară prestidigitația făcută de Dragnea și gașcă lui. Mi-a intrat deja în reflex ca atunci când întreaga atenție ne este dirijată într-o direcție, să încep a căuta în altă parte. De ieri întreaga atenție a publicului a fost captată de mitingul „Pentru protejarea justiției și respectarea democrației”. Un titlu care ne arată cât
-
Aventurile unui orășean la Căsoaia
Mă sună buna mea prietenă, Simona. Simona Stan, ca să fiu mai exact. Și, ca în fiecare an, de vreo trei încoace, mă invită la Zilele Târnovei. Ea e de pe acolo, și e mândră de asta, și nu cred că e neapărat un lucru rău să te mândrești cu localitatea de origine (asta
-
Şobolanizarea Aradului – sau STAREA DE CIUMĂ sărbătorită non-stop
Romanul „Ciuma” al lui Albert Camus începe cu descrierea orașului Oran, în care mii de șobolani, inițial neobservați de populație, încep să moară în stradă. Catastrofa care urmează, deși pornită de la date reale, e o ficțiune existențialistă, autorul exagerând de dragul literaturii și al demonstrării ideii că nu avem niciun control asupra propriilor
-
Cică „nu cereți să facem un ștrand de elită!”
Na că iarăși am comis-o. Am comis-o rău de tot. Am fost la ștrand. Nu la Arad, ci la orașul înfrățit Aradului, la Gyula. În emisiunea de mare rating de miercuri seara de la TV Arad, primarul Falcă, ghidat după școala băsesciană face o remarcă de tipul celei „la ce ne trebuiesc nouă autostrăzi”,
-
Rumburak
Prietenul meu Dan Pataș publicase ieri pe pagina lui de facebook un colaj cu câteva zeci de fotografii din Arad. Contemplându-le te apucă pur și simplu furia. Nu ai cum să nu remarci că un oraș superb și cosmopolit, pol economic al regiunii cândva, a fost transformat într-un sat de către habarnista noastră administrație
-
Proiecte și proiecții
Marile naţiuni ale lumii sunt constituite din individualităţi care lucrează în armonie. În comunităţi puternice. Au planuri şi aspiraţii comune. Binele general nu e un concept abstract, bun de folosit la tot felul de întâlniri ale posesorilor de putere sau zdrăngănei. În aceste comunităţi, care devin naţiuni prin armonizarea intereselor membrilor săi, totul este
-
STOP ACCIDENTELOR! Pledoarie pentru viață – sau „ceea ce ne ucide ne face mai proști”
Suntem proști! E o concluzie tristă și nicidecum o ofensă… Individual și la grămadă, suntem proști. Suntem o nație de criminali latenți, fără scrupule, fără sentimente, fără discernământ. Nu prețuim viața sub nicio formă de manifestare a ei; nici suflul din oameni, nici aripa libelulei, nici copacii, nici apa. Am devenit niște imbecili spălați
-
Mi-e dor de „proștii” ăia mai vechi!
Schimbarea ar trebui să fie un factor al progresului, de aceea orice schimbare ar trebui să ne bucure. Numai că în România la fiecare schimbare „spre bine” își bagă dracu’ coada și iese rău. Dacă stăm să ne gândim numai la schimbările de guverne și te ia cu frisoane. Păi ce simpatic era Boc
-
Să lăsăm deoparte trecutul? No way…
„Am venit în viitor şi la acest eveniment vorbim despre viitor”. Al nostru primar, ajuns la Tokyo, exclamă precum un copil în fața unui tort de ciocolată. Din păcate nu știe că așa arată prezentul unora. Nu știe, pentru că în cei 14 ani de mandat neîntrerupt la cârma orașului, a dus Aradul într-o
-
Gunoiul SF și soluțiile bune… ale altora
Aradul este un oraș în continuă mișcare. La fel și problemele orașului, ancorat adânc în trecut, au dinamica lor. Așa a fost și cu momentul gunoiului care la un moment dat părea că nu se mai termină. Acum că a trecut în plan secund, am avut timp să arunc o privire la cum
-
Gunoiul si soluțiile SF venite nu tocmai din viitor
Aradul este un oraș în continuă mișcare. La fel și problemele orașului , ancorat adânc în trecut, au dinamica lor. Așa a fost și cu momentul gunoiului, care la un moment dat părea că nu se mai termină . Acum că a trecut în plan secund, am avut timp să arunc o privire la
-
Homeopatele și delirul românesc
Deseori citim o știre doar uitându-ne la fotografia ce însoțește articolul și exclamăm: Apocalipsă! Cei ce se încumetă să citească silabisind și titlul proclamă ferm: Sfârșitul lumii! Puțini sunt cei care chiar fac un exercițiu de a citi stirea în întregul ei. La fel și cu propunerea lui Adrian Wiener de a aduce modificări
-
Două fete, un pariu și de restul prostie criminală
Citesc și mă cutremur. Patru tineri au zburat cu mașina în lac. Doi dintre ei, băieții, au scăpat ca prin minune. Fetele n-au fost la fel de norocoase. Înțeleg că au făcut un fel de pariu, un fel de “daredevil”. Și l-au pierdut. Și au plătit cu viața. E o nenorocire uriașă, o
PLEDOARII
PLEDOARII – nu editoriale și nici opinii
Când avem o opinie despre ceva, se cheamă că susținem o pledoarie – nefixând neapărat ideea într-o ramă pe care o batem pe perete într-un cui… și acolo rămâne. Editorialul – „articol de ziar exprimând poziția întregii redacții asupra unei probleme importante” (cf. DEX) – este, după părerea noastră, o specie depășită și arogantă: nu există doi oameni a căror opinie să coincidă în totalitate „asupra unei probleme”… chiar dacă – sau cu atât mai mult! – fac parte din aceeași redacție. Opiniile sunt diverse pe o problemă contemporană… problemele lumii în care trăim sunt de o complexitate uriașă… și există tot atâtea interpretări ale sale, câte creiere o analizaeză. A-ți manifesta una dintre ele se numește că susții o pledoarie – termen „confiscat” cumva de avocații pledanți… dar suntem siguri că aceștia nu se vor supăra că îl împrumutăm pentru a-i îmbogăți sensurile… la o adică, toți urmașii lui Cicero fiind bine primiți aici, cu pledoariile lor… De asemenea, am evitat termenul de „comentarii” întrucât ni s-a părut prea „moale” pentru un articol de presă și prea bine fixat în ce privește locul său: aparținând, de regulă, cititorului, publicat în completarea articolului și făcând, practic, parte integrantă din el (conform noilor norme elaborate de presa internațională).
Ultimele comentarii