PLEDOARII

PLEDOARII – nu editoriale și nici opinii
Când avem o opinie despre ceva, se cheamă că susținem o pledoarie – nefixând neapărat ideea într-o ramă pe care o batem pe perete într-un cui… și acolo rămâne. Editorialul – „articol de ziar exprimând poziția întregii redacții asupra unei probleme importante” (cf. DEX) – este, după părerea noastră, o specie depășită și arogantă: nu există doi oameni a căror opinie să coincidă în totalitate „asupra unei probleme”… chiar dacă – sau cu atât mai mult! – fac parte din aceeași redacție. Opiniile sunt diverse pe o problemă contemporană… problemele lumii în care trăim sunt de o complexitate uriașă… și există tot atâtea interpretări ale sale, câte creiere o analizaeză. A-ți manifesta una dintre ele se numește că susții o pledoarie – termen „confiscat” cumva de avocații pledanți… dar suntem siguri că aceștia nu se vor supăra că îl împrumutăm pentru a-i îmbogăți sensurile… la o adică, toți urmașii lui Cicero fiind bine primiți aici, cu pledoariile lor… De asemenea, am evitat termenul de „comentarii” întrucât ni s-a părut prea „moale” pentru un articol de presă și prea bine fixat în ce privește locul său: aparținând, de regulă, cititorului, publicat în completarea articolului și făcând, practic, parte integrantă din el (conform noilor norme elaborate de presa internațională).