-
Despre îngeri și alți demoni
Sunt indignat cumva de propria-mi răzvrătire. De inutilul (cel puțin așa perceput) consum neuronal, visceral și temporal. De ce să mă afecteze tocmai pe mine, într-o asemenea măsură și profunzime, aceste ultime și deja trecute alegeri locale ? Au fost acestea diferite cu ceva de cele precedente ? A existat, esențialmente vorbind, un
-
Concluzie. Cetățenii nu-și cunosc drepturile
Încă suntem, unii euforici, unii anesteziați de rezultatul alegerilor locale din 5 iunie. Acesta ar trebui să fie un bun prilej pentru fiecare să reevaluăm spectrul politic, să ne autoeducăm electoral, să ne pregătim civic pentru următoarele alegeri. Consumăm și risipim energie cu înverșunare într-o luptă cetățean contra cetățean. Susținător al lui x
-
Despre forme fără fond
De mult timp vorbesc despre forme fără fond. Pentru că văd o cazuistică impresionantă, zi de zi. Dar parcă niciodată nu e mai plină această tolbă a imposturii, decât în campania electorală. Sarcasmul, care de obicei mă apără împotriva intemperiilor vieţii, cade şi se face ţăndări. Rămâne o inexorabilă tristeţe (inexorabil fiind un cuvânt
-
Ceata lui Pițigoi se pregătește de război
Cum era de așteptat, în plină campanie electorală și în mijlocul scandalului Hexi Pharma, în România reală se petrec lucruri care trec nebăgate în seamă. O agitație mare a cuprins armata română în ultimul timp, deoarece a fost declanșat un program național de achiziții fără precedent în ultimele decenii. Da, în actualul context geopolitic,
-
Balcaniadă politică la jumătate de campanie
Mai țineți minte filmul ,,Zorba Grecul”? Cred că din toată această capodoperă cinematografică ar trebui să ne atragă atenția replica de final. Atunci când totul se duce naibii în jur, când falimentul și eșecul au intrat deja pe ușă, Zorba exclamă: ,,Ce prăbușire magnifică!” și se pune imediat pe dansat sirtaki. Esența balcanismului
-
Arta şi democraţia
Când nu ai habar cu ce se măsoară valoarea în artă, apelezi la democraţie. Pui de un sondaj în presă sau chiar pe stradă şi ai o acoperire democratică de nezdruncinat asupra a tot ce mişcă în cultură. Orgoliul celor ajunşi vremelnic într-o poziţie decizională este de multe ori deasupra unei abordări chibzuite şi
-
Noi NU suntem uniformi!
Mi-am petrecut anii de liceu în internat. Un internat lugubru, cu dulapuri metalice pe ambele părți ale unui coridor mult prea lung, veșnic întunecat și rece și curmat brusc de un soi de oficiu, gen cămară; acesta era înzestrat cu stelaje pe toți pereții, unde zăceau borcane nespălate, în care odinioară elevii își aduseseră
-
[RUBRICI] ACCENTE – Despre politețe
Nu am fost educat „special” să fiu politicos. Am învățat pe parcurs. Am văzut pe ai mei cum se comportă cu alții. Sigur, mi s-a spus să salut pe toată lumea. În Micălaca, ne cunoșteam toți. Prima lecție. Salutam. Îmi amintesc că eram cu mama pe bulevard și ziceam „Sărut-mâna” la trecători. Apoi, mama
-
Pe cine „face” Binomul DNA – SRI în campanie? Ia să auzim pariuri pe Arad…
Circulă așa… o întrebare dură… prin „cercuri”: pe cine ia Binomul în campania asta? Că, slavă turnătorilor… vorba tuturor, doar să vrea să-i ia și ți-l ia pe oricare numa` după o lectură din actele de pe birou, din laptop sau direct din căsuța de mesaje de pe telefon. Se fac pariuri, se schimbă bilețele
-
Eroii anonimi
Atenția publică ne e ocupată în aceste zile cu moartea băiatului ăluia de la Dinamo, Eckeng sau asa ceva. Fără îndoială, moartea unui om, cel puțin la nivel microsocial, e o tragedie. Moartea băiatului ăstuia e o tragedie națională și nu prea înțeleg de ce, că nu a făcut nimic special pentru nimeni în
-
Pista mă-sii!
Pistă pentru biciclete – subdiviziunea părţii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pistă separată de drum, special amenajată, semnalizată şi marcată corespunzător, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor; art. 6 pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier). S-a spus mult că pistele pentru biciclete făcute în Arad sunt proaste și asta
-
Talentul şi corupţia
Suntem încă supuşii cutumei de a se face totul pe „scurtătură”. Adică eşti un nimeni şi tratat cu dispreţ dacă nu ai pile, cunoştinţe sau relaţii atunci când ai o problemă de rezolvat. Am observat că mai multe instituţii publice sau sanitare au chiar două uşi. Una pentru „prostimea” care stă la rând şi
-
[RUBRICI] ACCENTE – Despre onanie
L-au ucis pe Iisus. L-au absolvit pe tâlhar. S-a schimbat ceva de atunci? Nicidecum. Tâlharii scapă și azi. Uitați-vă la ce se întâmplă în țară. Fac escrocii un denunț, împotriva unuia indicat de procurori, și scapă, și de pușcărie și cu banii furați. Scapă și cel denunțat, de regulă, dacă nu e piesă incomodă
-
[RUBRICI] SCRISORI PENTRU OMULEȚI: Scrisoare pentru Omuleți de Sâmbăta Paștilor
În presă și pe facebook, celebrul adevăr „cum ți-i crești, așa-i ai!” e mai valabil decât în familie (pentru că familia nu ți-o crești tu – strada, școala, jobul, internetul și religia sunt peste tine). Prin urmare: cocalari îți crești – cocalari o să ai; pianiști îți aduci – pianiști o să ai; politică
-
Tura-vura și cultura: când opera-i stridentă și poezia albă…
Sincer vorbind, nu aș vrea să fiu în pielea premierului Cioloș în perioada asta. Un birocrat de succes de la Bruxelles, omul care a revigorat agricultura europeană, a nimerit în balta de porci a societății românești. Și fiecare porcotanie din țară trage după premier din toate pozițiile. Până și termenul de ,,tehnocrat” începe să
-
Suntem în Săptămâna Patimilor. ȘOCHEAZĂ-I: FII BUN!
Mi-am scris deunăzi, ca status pe Facebook, că Lumea de azi nu mai poate fi șocată decât prin bunătate și am bifat cu bucurie consecința că demult nu am avut parte de un feedback atât de exclusiv-pozitiv emițând o cugetare publică. Asta vrea să însemne nimic altceva în afară de când ești pozitiv, până și succesul,
-
De ce să nu vă angajați la Jandarmerie sau Armată
Zbârnăie interneții în ultima vreme de goarnele militare care cheamă tinerii sub arme, să își apere țara, prin angajarea în Armată sau Jandarmerie. Piarii wanna-be militari se scobesc să aducă oameni la recrutare, dar sunt câteva chestii pe care nu o să vi le povestească nimeni înainte de angajare. Vă povestesc eu, din umila-mi experiență
-
Limbajul și presa
Limbajul este un organ, la propriu, viu. Crește, evoluează, capătă noi sensuri, suferă modificări genetice, degenerează. Poate devora sau poate ucide. Limbajul trebuie să fie liber și la liber. Ne țiuie urechile când auzim clișee de tipul „o doamnă nu înjură”, „copiii nu trebuie să audă”, „trebuie să vorbim frumos despre oamenii din jurul
-
[RUBRICI] ACCENTE – Așa ne este scris?
În popor auzi adesea, mai ales la moartea cuiva, „Așa i-a fost scris”. În cazul unor boli care taie „ața” vieții, mulți nici nu au habar cât adevăr grăiesc. Venim pe lume cu o „fișă” clară, în care e scris totul, în gene – ce boli vom avea, unde zace pericolul nimicitor. Cu ani
-
[Actualizare] Sfânta administrație publică și patimile ei
În cursul săptămânii trecute, premierul Dacian Cioloș a fost audiat în Parlament pe tema administrației publice. Omul a vorbit bine, a explicat faptul că avem o administrație supra-dimensionată, că foarte mulți funcționari publici habar nu au pentru ce sunt plătiți și că e nevoie de profesionalizarea personalului angajat în acest domeniu. Dar a murit
PLEDOARII
PLEDOARII – nu editoriale și nici opinii
Când avem o opinie despre ceva, se cheamă că susținem o pledoarie – nefixând neapărat ideea într-o ramă pe care o batem pe perete într-un cui… și acolo rămâne. Editorialul – „articol de ziar exprimând poziția întregii redacții asupra unei probleme importante” (cf. DEX) – este, după părerea noastră, o specie depășită și arogantă: nu există doi oameni a căror opinie să coincidă în totalitate „asupra unei probleme”… chiar dacă – sau cu atât mai mult! – fac parte din aceeași redacție. Opiniile sunt diverse pe o problemă contemporană… problemele lumii în care trăim sunt de o complexitate uriașă… și există tot atâtea interpretări ale sale, câte creiere o analizaeză. A-ți manifesta una dintre ele se numește că susții o pledoarie – termen „confiscat” cumva de avocații pledanți… dar suntem siguri că aceștia nu se vor supăra că îl împrumutăm pentru a-i îmbogăți sensurile… la o adică, toți urmașii lui Cicero fiind bine primiți aici, cu pledoariile lor… De asemenea, am evitat termenul de „comentarii” întrucât ni s-a părut prea „moale” pentru un articol de presă și prea bine fixat în ce privește locul său: aparținând, de regulă, cititorului, publicat în completarea articolului și făcând, practic, parte integrantă din el (conform noilor norme elaborate de presa internațională).
Ultimele comentarii