Cazul Moise Guran – sau ultimul asalt asupra libertății presei

cristian titca
Distribuie:

 

Am privit aseară emisiunea de la Digi24 în care deputatul PSD Eugen Nicolicea mai că nu l-a luat la pumni pe jurnalistul Moise Guran. Nicolicea, un obișnuit al studiourilor de televiziune, este genul de parlamentar român care nu are nici măcar un minim de respect față de colegii de platou, față de telespectatori sau față de alegători. Este o mașină de produs legi dubioase la comandă politică primind în schimb protecția partidului. Dar nu despre activitatea respectivului am de gând să vorbesc și nici despre căruța de insulte pe care a răsturnat-o aseară peste Guran.

Ceea ce m-a revoltat cel mai tare a fost atitudinea de stăpân de sclavi a lui Nicolicea, atitudine pe care o afișiează de fiecare dată când se află în fața presei. Iar tipul ăsta de reacție izvorăște din faptul că specimenul pesedist consideră presa o unealtă politică și atât. În opinia unor oameni ca Nicolicea (că mai sunt și alții ca el, nu e singurul) presa e de două feluri: a noastră și a lor. Acești limitați mintal nu sunt obișnuiți să primească întrebări, ci doar laude. Iar atunci când trebuie să mai dea câte o explicație la televizor îi apucă istericalele de domnișoare bătrâne.

S-a ajuns aici după ani de zile de luptă pentru acapararea presei. Atunci când politicul nu a putut cumpăra un ziarist, a cumpărat ziarul cu totul. Nu știu, în momentul de față, câtă presă independentă mai există în România. Dar știu că există, chiar dacă funcționează la limita supraviețuirii. Iar pentru oameni ca Nicolicea nu există un pericol mai mare decât un ziarist onest care pune întrebări. Nimeni din șleahta acestui politician nu se va simți bine atâta vreme cât undeva prin țară vor mai exista unul sau doi ziariști onești.

Și ca să vedeți unde ne aflăm în momentul de față, e de ajuns să consulți colecția de ,,Monitorul Oficial” și vei vedea câte legi au fost date împotriva presei libere și câte piedici i-au fost puse în față. A fost creat un organism de control al televiziunilor, CNA, care este condus politic. Zeci de trusturi de presă arondate câte unui partid au fost ani de zile scutite de plata taxelor și impozitelor către stat, în timp ce ziarele sau televiziunile independente s-au sufocat sub o fiscalitate ucigătoare. Acum se discută în Parlament despre incriminarea penală a insultei și calomniei, așa cum era în Codul Penal al vremurilor comuniste. Adică eu, ca ziarist, aș putea face pușcărie dacă aș spune despre Nicolicea că face legi tâmpite! Dar, colac peste pupăză, legal vorbind, noi, ziariștii, nu existăm în România anului 2016. De ce? Păi nici măcar acum nu s-a reușit ,,intabularea” acestei îndeletniciri în nomenclatorul de meserii!

Poate că unii văd în cele descrise mai sus un război al politicului împotriva presei libere. Eu însă văd altfel lucrurile. Nu este un război ci un ultim asalt împotriva onestității și profesionalismului în presă. Urmând ca după câștigarea acestuia, întreg poporul român să doarmă liniștit vegheat fiind pe veci de oameni politici ca Nicolicea.

Categorie: Opinii
Etichete: Cristian Titca, Eugen Nicolicea, libertatea presei, pledoarii, ultimul asalt
Distribuie:
Articolul anterior
Un sfert de secol de minciuni
Articolul următor
Mihai Fifor: „Reducerea cotei contribuţiei de asigurări sociale cu 5 puncte va fi un sprijin concret pentru piața muncii din Romania”

1 comentariu. Leave new

  • Eu bănuiesc că am privit aceeași emisiune chiar dacă avem păreri diferite ! Eu am văzut emisiunea ca pe ceva pregătit din timp , practic o ”făcătură” împotriva invitatului , doar că acesta e mai bine pregătit. Singura formă pt. a i se închide gura fiind aceea a întreruperii în momentele cheie. Orice emisiune are punctată desfășurarea în care momentele discuției sunt cunoscute de protagoniști dar și de invitați ! Luarea prin surprindere de obicei este exclusă mai ales ducând la controverse de genu. Probabil s-a dorit creșterea ratingului.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Pavels Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…