Ce am învățat în 2018+

Anul care tocmai se termină pentru mine a fost unul plin de ciudățenii. A fost și unul dintre cei mai grei ani pe care i-am trăit. A fost anul care mi-a luat trei chestii importante: încrederea, zâmbetul și o mare parte din speranță. Dacă i-aș spune un an nașpa, l-aș subestima. Dar, pentru că e în spiritul sfârșitului de an, și în general al sfârșitului, am câteva observații de făcut. Pe care tu, cititorule, s-ar putea să le găsești folositoare. Mai ales că vin din experiența mea. Și probabil și din a ta, cu toate că sper că n-ai avut un an așa de ciudat ca al meu.

Nu trăiești într-un film american. Viața nu va fi bună cu tine. Nu te vei întâlni la masă cu familia și te vei înțelege cu ei, chiar dacă sunt din altă generație. Dimpotrivă, vor fi tunete și fulgere, și resentimente, și tăceri pasiv-agresive, și te vei ruga în sinea ta să se termine mai repede. Dacă te vei îmbolnăvi, s-ar putea ca în spital să nu îți fie mai bine, ci să prinzi și o infecție cu adevărat periculoasă. La școală nu îți vei descoperi potențialul, iar profesorii care te vor ajuta cu adevărat poți să-i numeri pe degetele de la o mână, câteodată cu pumnul strâns. Nu vei face mulți bani lucrând cinstit, iar dacă încerci să fentezi, te vor prinde pentru că, surpriză, nu ești atât de deștept nici atât de norocos ca să scapi. Femeia pe care o vei iubi nu te va iubi, sau nu te va iubi la fel, sau te va părăsi pentru unul mai puțin dăruit decât tine. Și, dragă cinefil pro american, nu-ți va trece așa ușor ca în filme, ci vei suferi ca un câine, și vei depăși momentul dorindu-ți zadarnic să rămâi bun. Viața îți va fute viața în moduri pe care nu poți să ți le imaginezi. Și, pe lângă asta, îți vei fute și tu viața. Prietenii te vor trăda, tu vei trăda la rândul tău, va fi un joc al dezamăgirilor fără sfârșit, nu te vei ridica repede după o lovitură, doar vei învăța ceva eschive, îți vei face planuri care se vor nărui în majoritate, îți vei reveni, totuși, vei găsi ceva mulțumire, apoi va veni altceva, încet dar sigur te vei acri, oamenii te vor evita, familia nu te va mai suporta, pentru că ești un bătrân mizantrop și ursuz, te vei alina cu cititul, dar nu vei mai avea nici vedere, nici răbdare, și vei ajunge să stai toată ziua pe România TV și Kanal D. Și toate astea pentru că ai crezut că trăiești într-un film american.

Sunt câteva lucruri pe care ți le pot spune, câteva adevăruri care te pot ajuta. Nu e plăcut, dar asta e, crede-mă. În primul rând, speranța e un eșec nedescoperit. Pornește fără așteptări, știu că e greu, dar surprizele nu pot fi decât plăcute. Așteptările ne omoară, mai ales chestia aia cu reciprocitatea. Dacă nu crezi în tine, nimeni nu va crede, dar măcar nu (te) vei dezamăgi. Fii sigur că fiecare zi e o nouă șansă de a fute meciul. Când te ia depresia, îndrăgostește-te de ea, că atunci sigur te va părăsi. Dacă nu reușești ceva din prima, mai încearcă, dar șansele sunt oarecum subțiri, pentru că te cunoști, nu-i așa? Bucură-te la maxim de momentele bune, deoarece au prostul obicei să dispară repede de tot. Înțelege că, dacă ai nevoie de o mână de ajutor, o găsești la capătul brațului tău. Ești singur, și asta nu e de bine sau de rău, doar este. Cu cât înveți mai repede asta, cu atât mai bine. Vezi, eu nu am putut, chiar dacă viața mi-a dat-o cu repetiție. Pentru că sunt oarecum prost. Învață din anul meu căcăcios, ca să ai un 2019 cât de cât mediocru. A propos, în mare parte suntem toți cel mult mediocri, așa că visează mai puțin, că n-o să ți se întâmple. Și ai grijă ce visezi, că dacă îți iese, e oarecum greu de manageriat. Crede-mă.

Și, dacă găsești vreun trubadur, de ăla de cântă IMAGINE într-o notă foarte personală, sparge-i chitara în cap. Fă-o măcar pentru mine. Mulțumesc. Un an nou fericit!