De ce am preferat să ignorăm critic „FÂS”-ul numit „Festivalul berii” în favoarea minunatelor „Kaszoja Fesztival” și acțiunii de strângere a uleiului ars de la Port Arthur [FOTO]

Fiind o fire critică, mă intrigă prostia. Prostia de a face un festival de bere în luna mai echivalează cu un festival al culesului viei, al stoarcerii mustului sau  al castanelor coapte, primăvara. Festivalul berii are ca origine o țară în care au plecat o mare parte din frații noștri, Germania, unde la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie se dă cep la primele butoaie de bere – care, la începuturi, se ofereau gratuit petrecăreților.

Pentru că prostia nu doare și  foamea după bani este evidentă (inclusiv) la „Festivalul berii din luna mai” de la Arad paharul de bere din plastic de 400 ml costa 8 lei,  iar un hamburger, 28 de lei. Fiind invitate mai mule formații, sigur că s-au adunat o mulțime de tineri care au băut mai mult sucuri și apă, iar din ce am observat,  sunt convins că la acest festival al berii s-a băut mai mult suc decât bere, așa încât era mai logic să se fi numit „Festivalul Sucului”, sau, și mai corect, „Festivalul E-urilor” .

Noroc că în acest weekend au mai fost programate și alte evenimente, cu mult mai sincere și mai frumoase decât acest „Festival al Sucului cu E-uri”

Unul dintre ele a fost „Kaszoja Fesztival 2018”, unde puteai găsi tot ce îți dorești: de la un concurs de gătit gulaș la un concurs de băut bere (gratis!), muzică și relaxare. O atmosferă de luna mai, însorită și veselă, în care se integra ușor absolut toată lumea  –  de la femeile care se țineau de braț la cei peste 80 de ani împliniți la cei mici, care se jucau într-un crocodil gonflabil enorm. Atmosfera de relaxare de la marginea unui ceaun era atât de faină încât toată lumea era cu zâmbetul pe buze. Până și murăturile erau vesele.

Primăria a ajutat și ea… cu ce a putut: a lăsat becurile de pe stâlpi aprinse în mijlocul zilei,  iar pentru siguranța evenimentul au fost alocați doi polițiști locali, care au primit o tocană din partea casei. Ce era evident (de aproape că-ți „lipsea”) era mizeria, de regulă omniprezentă la astfel de evenimente. Nu am văzut nimic aruncat pe jos: nici pahare de bere goale, nici pachete de țigări, nici măcar chiștoace. Singurul cuvânt care s-ar preta unei descrieri este RESPECT!

Deși evenimentul era exclusiv în limba maghiară, au fost prezenți destui români la eveniment. Și – întru „bulversarea ideilor naționaliștilor”, chiar dacă inițial erai primit cu un zâmbet larg și cu un „tessek?”, după ce spuneai ce te doare in limba română erai servit cu același zâmbet larg – concluzia fiind că se poate conviețui fără probleme, dacă nu își bagă politicul coada. Sunt convins că evenimentul a fost degustat cu plăcere de toți cei prezenți.

O altă manifestare cu caracter de educație ecologică a fost colectarea de ulei ars de la gătit. La Port Arthur s-au colectat peste 500 de litri de ulei ars contra unei porții de ceaun. O minunată idee ce încearcă să ne conștientizeze faptul că uleiul ars aruncat la chiuvetă poluează incredibil de mult apele curgătoare.

Și atmosfera de la Port Arthur a fost una superbă, în care toată lumea bună a venit cu uleiul colectat (normal că au lipsit politicienii!) și aveai senzația de chef la pădure cu mâncare plus pălincă gratuită. O atmosferă umplută de susurul Mureșului și de glasurile copiilor ce alergau prin curte.