De la „Mitul peșterii” la „Societatea spectacolului”

george simonca
Distribuie:
În 1967, filosoful francez Guy Debord își lansa volumul intitulat Societatea spectacolului,

propunând viziunea sa asupra unei societăți în schimbare, depășind chiar viziunile utopice sau, mai degrabă, distopice ale unui Huxley ori chiar Orwell. O societate a noastră, în perpetuă transformare, în care evoluăm în fiecare zi, dar ale cărei subtilități ne scapă, nefiind capabili să-i intuim pe deplin sensurile.

E, practic, în fața noastră, înfloritoare, efemeră, uneori utopică, alteori distopică. Un etern prezent în care imaginile virtuale contează mult mai mult și par mai adevărate decât însăși realitatea.

Pornind de la aceste gânduri, mă întorc în timp, în urmă cu 2500 de ani și evoc una dintre cele mai frumoase alegorii construite vreodată în filosofia antică.

Mitul peșterii, esență pură a destinului ontologic al omului încătușat, dar dornic de (auto) cunoaștere, adus în discuție de atenianul Platon în Republica, poate fi aplicat astăzi perfect în societatea spectacolului lui Debord…dar mai ales a noastră. Poate și pentru că societatea noastră (a spectacolului) e astăzi redusă la imanența propriului naufragiu.

Asemeni captivilor din peștera lui Platon, stând cu fața la perete, văzând doar umbrele unor obiecte luminate de o flacără aflată în spatele lor, ei crezând că ceea ce văd nu poate fi altceva decât realitatea, și omul modern stă de multe ori cu spatele către realitate, dar urmărind reflexia ei orchestrată de un maestru al iluziilor.

E, cumva, starea naturală a omului, de a fi în ignoranță, nepăsare față de orice provocare subtilă a realităților imediate. Umbrele de pe pereți pot fi oricine: oameni politici, decidenți, conducători ai cetății, cei etern interesați de ascunderea adevărului, a realității.

Lumea e în schimbare, un continuu spectacol perceput cu toate simțurile.

Mondovisionul, artizanul suprem al beției simțurilor, e marele contributor al deformării percepției. Omul modern și-a pierdut capacitatea introspecției, a autoevaluării. Trăim de decenii într-o perioadă în care războaiele au fost puține sau în altă parte, mult mai departe.

Capitalismul și consumerismul ne-au educat că putem avea orice, ne-au învățat că totul ni se cuvine; lumea nouă ne-a dat locuri de muncă, prosperitate, bani, ne-a învățat să călătorim, să trăim, să credem că totul e perfect sau, cel puțin, să nutrim această iluzie.

Orice timp pentru introspecție, pentru meditație, s-a transformat în cel mai rău dușman al profitului, al prosperității! Omul modern s-a întors în peștera propriilor iluzii, de unde nu mai vrea să iasă.

Predictorul global (despre care mereu vă spun), marele arhitect al societății spectacolului, operează cu noi concepte, noile forme ale viitoarei dar nu foarte îndepărtate realități.

Dacă până nu de mult, numele acestor precepte erau rostite mai în șoaptă, astăzi Noua Ordine Mondială (NovumOrdoSeculorum), identitate digitală, portofel digital, QR Code, Certificat Verde, au devenit teme de discuție pe agendele de lucru ale tuturor guvernelor lumii.

Dacă războiul părea o utopie, azi e distopie cât se poate de reală. Libertatea noastră, cea din peșteră e comodă, ne place, nu vrem să pășim afară, să intuim realitatea. Ne temem de lumina informației, de durerea cauzată de impactul frontal și direct cu realitatea, cu adevărul. Preferăm, mai degrabă, lanțurile peșterii, ale ignoranței.

Refuzăm înverșunați, acum în ceasul al 12-lea să părăsim peștera propriilor convingeri modelate de alții, refuzând să le construim pe ale noastre.

E timpul să rupem lanțurile ignoranței, să privim în față noile paradigme, să intuim realitatea, să pricepem că viitorul nostru și libertatea noastră nu trebuie negociate. Acum, mai mult decât oricând trebuie să învățăm că Libertatea este ori deplină, ori nu este deloc!

Categorie: Opinii
Etichete: george simonca, Guy Debord „Societatea spectacolului”, libertate, „Mitul peșterii” Platon
Distribuie:
Articolul anterior
Accident ÎNFIORĂTOR la Șagu: un tânăr de 19 ani din Fiscut și o femeie de 45 au luat foc și au murit pe loc, după ce mașina în care se aflau a intrat într-un copac și a fost proiectată în altul
Articolul următor
Război în Ucraina – faliment pentru firmele românești?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…