Despre INCOMPATIBILITATE și RELATIVISM de la ele din casă… în ziua în care Falcă (NU) PLECA la Bruxelles

Am dat joi mâna cu Falcă. La el la partid. Am intrat și ușor și în fugă, și cu treabă și fără, și fiindcă ploua și dacă n-ar fi plouat, perfect lucid și total absent în sediul PNL Arad – fosta aripă a Palatului Cenad (pe care, dacă n-ați știut, să știți: „Zeul comerțului, Mercur, marchează frontispiciul edificiului printr-o reprezentare sculpturală, sugerând funcționalitatea clădirii” încă din 1887 – aceasta fiind singura certitudine dominantă în acel palat și acum, și-n vecii vecilor). În ușă, doi pensionari de partid mai vechi decât partidul fumau relativ, așteptând să treacă ploaia, iar în capătul scărilor, în mijlocul holului în care la dreapta e sala de conferințe iar la stânga sunt birourile șefilor, de-15-ani-faraonul se-nvârtea de unul singur, încercând parcă să discearnă sensul zilei de 20 iunie, 2019… ultima dată oficială a mandatului său de primar de Arad al oamenilor săi proprii și personali (relativ suficienți pentru a forma o majoritate) – prima de reprezentant la #Brucsles… sau cu frasu` se zice?… e greu când faci limbi străine exclusiv cu „profa de incombati…pati… mă-nțelegi…” Geanina… undeva unde nu cunoaște pe nimeni și nimic.
Dând nas-în-nas cu el, m-am simțit (nu pentru prima oară, dar puternic) atât INCOMPATIBIL cât și RELATIV – și am bănuiala (opinia, ipoteza, conjectura – luați-o cum vreți) că și el.

A fost un moment poetic (de un expresionism postmodernizat filtrat prin zen – pentru specialiști). Inițial (urcând ultimele trei trepte) intenționam să trec pe lângă el și să-i dau „ignor de bagaboantă” (cum îmi dă mie Claudia Boghicevici când ne varsă cine știe ce conductă în aceeași incintă), urmărindu-l atent dacă întinde și cum întinde mâna. Îl văd că întinde mâna. „A evoluat” îmi zic. Are o strângere de palmă ușor nevrotică… involuntar-defensivă: vocea interioară îi comandă să-mi *ută una, educația militar-politică și xanaxul nu-l lasă s-o facă. Sunt martori. Martorii-s mai mari ca el și-s mulți… altfel! „Altfel, și eu îmi doresc momentul” – în transmit telepatic. „A evoluat insuficient” – conchid. „Voi unde mergeți?” – se face că relativ nu m-a auzit zicând nimic incompatibil. Am făcut și eu pe ziaristul superficial crescut cu calmante atunci și, în loc să-i zic (cum ar fi făcut Mălin Bot, pe speed, de exemplu!), cu telefonul pornit pe modul filmare pe nașpa, „Mai important decât unde merg eu este unde mergeți dumneavoastră, domnule primar!”, să fac să se audă tare întrebarea mea „Chiar, unde mergeți dumneavoastră, domnule primar Gheorghe Falcă?”, să profit de bâlbâiala lui, să îl pun pe YouTube și să fac un milion de vizualizări… am preferat un „La Glad!” – trântit peste umăr nu mai tare decât să audă el de la doi metri și să bage un „Aha!” resemnat.
Resemnat am intrat și eu în biroul pe care scrie „Gheorghe Falcă” și „Glad Varga” (citindu-le plăcuțele aurii – a lui Falcă, mai mare – a lui Glad, mai mică -, mi-am dat seama că am supralicitat obrăznicia… dar m-am simțit amuzat-nevinovat) fără să realizez IMPORTANȚA MOMENTULUI ISTORIC: totuși, am dat mâna cu de-15-ani-faraonul în chiar „chilometrul zero”, cum ar zice el însuși, al devenirii sale-ntru f*king ființa care este și pleacă la Brucsles… sau unde pleacă… în chiar momentul semnării plecării.

Și totuși, PLEACĂ!… mi-am zis ca Galileo Galilei în fața completului de judecată – doar că în momentul în care m-am așezat pe unul dintre scaunele lui Falcă din discret-somptuosul birou (n-am poze, că nu-s chiar nesimțitul ideal), am trăit revelația că NU PLEACĂ, de fapt, nicăieri! Când nu va fi fizic acolo, va fi, asemeni fantomei tatălui lui Hamlet: absența omniprezentă care dictează scenariul, regia și distribuția completă. „E relativ că pleacă: pleacă de la Primărie rămânând dirijorul primarului și pleacă de la partid rămânându-i tabla de șef pe sediu; e relativ și că pleacă să ocupe demnitatea de europarlamentar la Bruxelles- pentru că în mintea lui pleacă la Brucsles, unde n-are nimeni ce face cu el din simplul fapt că localitatea respectivă nu există fizic și geografic… deci pleacă undeva într-o lume imaginară”… mi-a șoptit vocea interioară… „Deci nu pleacă!” – m-am prins.

Așa cum nu a fost declarat incompatibil niciodată – deși este probabil cel mai incompatibil om cu funcția de primar pe care l-a dat vreodată vreun partid de la noi din țară în zbuciumata sa istorie care continuă să ne zdruncine… ca pe niște proști incompatibili ce ni-s – așa nici nu va pleca… decât relativ.

Falcă va fi un primar- europarlamentar-președinte-de-partid ubicuu sau nu va fi deloc.

Articol asociat:

PE CULMILE ISTERIEI. Am fost la conferința de presă a lui Falcă în ziua în care faraonul a împlinit 13 ani de DOMNIE, iar noi de PROSTIE