Donald Trump vs George Soros. Uniunea Europeană, societate deschisă?

Nici nu ştiu cum să încep, pentru a mă felicita (!), că am intuit şi am optat, nu fără temei, că Donald John Trump o să devină Preşedintele celui mai puternic stat din lume. Am scris asta chiar în această publicaţie. Nu am avut prea mulţi susţinători. Analiza mea a fost citită de sute de Internauţi, unii luându-mă în derâdere, alţii mai vehemenţi, îmi reproşau că nu am suficiente argumente pentru a-l prefera pe Trump; sugerau că e iluzoriu să cred în profeţiile babei Vanda, când Institutele de sondaje din USA, cele mai reputate din lume, o dau câştigătoare pe Hillary Clinton, cu procente semnificative. Şi totuşi, Trump e Preşedinte!

Care a fost mobilul opţiunii mele? Verdictul clarvăzătoarei Argentina, nepoata mamei Omida? Fie-i ţărâna uşoară. Nici vorbă! Privind tabloul socio-economic comunitar al Europei şi chiar al Statelor Unite, îţi oferea posibilitatea de a observa tendinţele divergente, un început de conflict, între facţiuni şi curente politice în interiorul aceleaşi naţiuni. Demersurile de globalizare, de centralizare, de heghemonie mascată, sub paravanul Uniunii Europene şi în acord cu doctrina „societăţii deschise”, lezau entităţile statale, amalgamau etniile, alterând esenţa statelor naţionale. Era evident că această politică aparent democratică, urmăreşte omogenizarea demografică, instituirea unui construct multinaţional, care să fie condus de „cei aleşi”, adică, de sistem. Sunt oameni politici şi politologi, care asemănă Uniunea Europeană cu Planul lui Hitler de cucerire a Europei, şi de aceea i se împotrivesc. (Eu nu împărtăşesc idea, pentru că cea de astăzi e mult mai sofisticată, mai subtilă!).

Mi-aş permite, succint, să fac referire la conceptul de „societate deschisă”, modelul de societate, căruia i s-a opus poporul american, alegându-l pe Trump. Opoziţie întâlnim şi în Europa, chiar mai timpuriu, prin BREXIT, sau opoziţia Grupului de la Vişegrad, de a admite în ţările lor imigraţi islamici din zonele de conflict.

Deşi o lume întreagă crede că ideologul şi promotorul Societăţii Deschise este evreul ungur Görgy Soros (fonetic Şoroş), devenit americanul George Soros, el este doar studentul şi continuatorul modelului elaborat de profesorul său Karl Popper (Karl Popper, n. 1902 la Viena, într-o familie de evrei, filozof, considerat unul dintre cei mai mari filozofi ai sec. al XX-lea) de  la London School of Economics and Political Science, care la rândul său dezvolta idea lui Henry Bergson. Iniţiatorul dorea să opună societăţii tradiţionale închise, o societate deschisă, o societate globală a umanităţii, care să faciliteze destructurarea tuturor formelor, dar și a fondurilor modernității. (Henri-Louis Bergson, născut la Paris în 1859, m. 1941, scriitor și filosof evreu francez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927). George Soros, acest discipol sârguincios al urmaşilor săi, care prefigurau societatea deschisă, a demarat dezvoltarea conceptului încă din anii 1970, dar favorizat de îmbogăţirea, într‑o singură zi, cu 1,1 miliarde de dolari, prin speculaţii la bursă, a investit sute de milioane de dolari pentru implementarea ideii. Nu dezvolt acum reţeaua fantastică de  ONG-uri creată în SUA şi Europa, pentru implementarea societăţii deschise.

Doar câteva caracteristici ce implică construcţia societăţii deschise concepută de George Soros şi adepţii lui. După Mihai‑Bogdan Marian, într-un studiu pe această temă, comparativ cu societatea închisă, remarca:

Societatea deschisă susţine expansiunea pe modelul economie-lume şi modele de integrare politico-administrative transnaţionale; În sfera socio-culturală societatea se întemeiază pe valori culturale asociate schimburilor comerciale; Rolul principal revine comunităţilor artificiale; Presupune dislocarea populaţiilor etnice din arealele tradiţionale de habitat; Funcţionează principiul minorităţilor active, care împiedecă instaurarea unui monopol cultural la nivel de societate; Pluralism de idei şi opinii; Peisaj social diversificat; Extroversie (înclinație psihologică către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială, depersonalizare).

În domeniul economic societatea deschisă este caracterizată prin economia de piaţă transnaţională; Capital privat dominant faţă de cel public în economie. Iar în sfera dreptului, a reglementării normative, legislaţia trebuie să fie sumară, să conţină prevederi de drepturile negative (drepturile civile şi politice) iar rolul central ar trebui să revină sistemului de justiție.

Pot să am curajul, să vă întreb pe voi români, dacă acceptaţi să fiţi translataţi din habitatul tradiţional în Africa, dacă sunteţi de acord să abandonaţi modelul vostru cultural, să renunţaţi la identitatea de român, abandonând eul propriu, să faceţi parte dintr-o minoritate activă (ex. de homosexuali!) sau să fiţi judecat după legile unui trib? Aţi subscrie acestui model de societate? Întrebare retorică. Sigur, nu!

Societatea deschisă are o asemenea finalitate. Tentaţiile doctrinei au penetrat şi la noi, periculos. Întruna din seri, un elevat şi doct profesor universitar, membru al unui ONG stipendiat de Soros, încerca să ne inoculeze o interpretare originală a democraţiei. Foarte serios, grav chiar, susţinea că majoritatea nu este legitimă să ia hotărâri, cu care minoritatea nu este de acord. Aceasta este o formă de dictatură a majorităţii! Dacă o minoritate este activă, trebuie să reuşească să răstoarne voinţa majorităţii, etc! (Atunci am avut convingerea că Guvernul Ponta a căzut datorită acestei „minorităţi active”, parte a ONG-urilor lui George Soros).

Desigur ştiţi, că migraţia către Europa din ţările islamice este finanţată şi de ONG-urile lui Soros, create special să „sprijine migraţia”. Scopul real: omogenizarea populaţiei Europei, pierderea identităţii etnice, abandonul eului propriu, etc.

Ştiţi care e culmea? Peste 50 de ONG-uri din Romania au cerut, împotriva Constituţiei României, Art. 3(4), să fie relocate în România, mai multe mii de imigranţi decât cei decişi până acum, semnând o petiţie. Înţelegeţi !?! Începând cu Asociaţia Pro Democraţia – APD şi ultima ARCA – Forumul Roman pentru Refugiaţi şi Migranţi.

În ultima analiză, citam abundent dintr-un intelectual româno-american, D.M. din Connecticut, care motiva alegerea de către americani a Preşedintelui Trump. Îl citez din nou: „victoria lui Donald Trump nu spune altceva decât că majoritatea democratică a americanilor nu doreşte nici eliminarea Creştinismului din societate, nici „căsătorii” homosexuale, nici „discriminare pozitivă” pentru minorităţi, nici imigraţie necontrolată strict, nici corectitudine politică, nici ca SUA să poarte războaie care nu sunt ale sale prin toată lumea. Victoria lui Donald Trump este votul (disperat) al unei Americi care se încăpăţânează să nu capituleze în faţa unei monstruozităţi ideologice: fascisto-bolşevismul progresist. Acest fascism progresist este ideologia ce tinde să devină dominantă şi în Uniunea Europeană. El pretinde atotputernicia Statului, care poate redefini realităţi: cum ar fi viaţa, moartea, familia, căsătoria, normalitatea.” Acestea toate erau propagate în SUA de doctrina Soros.

Dacă acestor adevăruri din SUA, îl alăturăm cel al BREXIT-ului şi respingerea brutală de către liderii Ungariei şi Poloniei, a invectivelor proferate la adresa acestor ţări de candidata Hillary Clinton, în campania electorală, finanţată cu 16 milioane de dolari de către Soros, susţin că suntem în prezenţa respingerii implementării „societăţii deschise” în aceste state. Poziţie confirmată după alegerea lui Trump.

Despre România ce putem spune? Se simte bine? Deşi atacată de exponenţii soroşişti din ONG-urile existente, încă rezistă! Ştiţi câte ONG-uri sunt finanţate, direct sau prin interpuşi, de către fundaţiile lui Soros? Care pentru acest an doar, a alocat peste 200 milioane de dolari, pentru a se face paşi hotărâţi spre societatea deschisă. În România sunt active peste 95 de ONG-uri, o parte le-am studiat, cu denumiri şi obiect de activitate dintre cele mai năstruşnice, toate militând pentru „edificarea societăţii deschise” în patria noastră. Nu voi nominaliza.

Mă gândesc să nu pun eu concluziile analizei. Îl las pe expertul american, profesor George Friedman, să mă substituie:

„Specialiştii serviciilor de Intelligence din Vest au tras următoarea concluzie: mai eficient de distrus o ţară este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neisprăviţi, sau nespecialişti, decât cu armate de spioni super-performanţi. (…) Odată plasat în funcţia-cheie, adversarul din afara graniţelor va surâde satisfăcut. Ăsta îşi va distruge ţara mai puternic decât un bombardament cu arme din ultima generaţie.”

Ceea ce se întâmplă, de fapt, acum şi în România…