PLEDOARII

După Prima Zi de Școală: TRISTEȚEA ÎNVĂȚĂTOAREI

 

A trecut ziua „deschiderii” anului școlar, fără fast, fără discursuri politice, fără prezidii, aplauze ori promisiuni deșarte. Poate directorii au reamintit cadrelor didactice să respecte „ghidurile”, protocoalele sanitare ori scenariul aprobat în care să funcționeze școală. Autoritățile centrale au stabilit trei scenarii „modulare”, ca și cum procesul de învățământ ar fi un teatru, în
care se derulează o piesă cu actori, spectatori, cu recuzită etc. Recuzita obligatorie este masca.

În urma articolului meu despre „lacrimile învățătoarei”, Alina îmi trimite un mesaj de tristețe, de „tragică tristețe”, cum spune învățătoarea. Are clasa pregătitoare, ea purta mască, s-a prezentat copiilor cu ochi curioși, iar aceștia ar fi dorit să-i vadă chipul, zâmbetul, mimica, să poată răspunde corect la întrebarea părinților despre „cum e Doamna”. De ce învățătoarea mea, a
noastră, ar fi spus o fetiță, se ascunde de noi, de ce nu ne zâmbește, de ce nu ne îmbrățișează cu privirea? La rândul ei, învățătoarea a strigat lista copiilor din clasă, răspunzându-i niște figuri speriate, cu gurița, năsucul și bărbia ascunsă după o mască verzuie! Da, prima zi de școală a fost scenariul cu măști, urmat de prezentarea interdicțiilor, elaborate de ministeriabili în cele 60 de pagini ale Ghidului de protecție a sănătății copiilor.

Mai apoi, o altă fetiță m-a întrebat, zice Alina, de ce nu-i iubesc, de sunt distantă față de ei, de ce nu-i mângâi și nici nu-i las să mă atingă, interzicându-le ca ei înșiși să se atingă. I-am răspuns „cu lacrimi mascate” că, deocamdată, evităm pericolul de a ne îmbolnăvi de Covid 19. Ce înseamnă acest cuvânt? Ș.a.m.d.

E posibil că unii cititori să-mi sară în cârcă, dispuși să mă strofoace, în numele „protejării sănătății copiilor”! Ce e de făcut? Acest minister al educației (care educație?) are vreo 400 de funcționari, 41 de inspectorate județene (fiecare cu circa 50 de angajați) ar putea găsi un răspuns corespunzător la modul de realizare a educației în condiții speciale. Educația nu are nicio eficiență în condiții de stres și fără o comunicare față în față, fără afectivitate, fără implicare, fără pasiune, fără iubire și fără prețuire.

Cartea și creionul nu pot lipsi, copiii aceștia vor deveni „niște proletari digitali”, care și-au format deja un limbaj electronic, acultural, agramatical, aromânesc. Da, poate viața e mai facilă astfel, dar sufletele lor nu sunt luminate, sentimentele nu sunt liniștite și nici caracterul nu are stabilitate. În fine, e vremea să ne punem o întrebare esențială: ce vrea această țară de la
tineri? Statul se ocupă aproape 18 ani de educația tineretului, fără să știm dacă-i vrem oameni de cultură, patrioți, oameni de caracter, cetățeni de onoare și cu demnitate, devotați familiei, țării ori performanței etc. Condițiile în care se desfășoară activitatea școlară sunt dintre cele mai neprielnice. Dar au fost condiții de învățare și educație liniștite, iar efectele au fost aceleași: absolvenții buni și foarte buni au devenit exponenții elitelor în economiile și culturile altor țări. Unde sunt prețuiți și valorificați!

Educația după cele trei scenarii, cu mască și numai cu mască, e o cusătură rău „elaborată”! Efectele vor fi un bumerang la fel de periculos ca un fenomen natural agresiv. – Alina, învățătoare dragă, așteaptă vremuri mai bune, în care vei putea să-ți cunoști (și
după față și expresivitate) elevii, iar ei să te cunoască (și după chip, expresivitate și afectivitate).

Articol asociat:

LACRIMILE ÎNVĂȚĂTOAREI

Anton Ilica, 15 septembrie 2020 8:21