Facebook-ul, viața zilelor noastre

eleonora kiss
Distribuie:

 

Mi-am început recent activitatea pe celebra rețea de socializare, mai mult la îndemnul unora, pentru a avea vizibilitate, a lua pulsul, a fi la curent, mediatizare și o mulțime de alte aspecte pozitive. Nu mi-am imaginat că termenul corect va fi „pentru a exista”.

La început, a fost amuzant, trebuie să recunosc, am văzut postări simpatice, citate drăguțe, articole de presă , secvențe din emisiuni TV și alte nimicuri simpatice, chiar drăguțe. Însă după o vreme s-a transformat într-o joacă cât se poate de serioasă, chiar apăsătoare.

Toate știrile negative, drame de familie, actori plecați în neființă (cu poze explicite din coșciug), critici la adresa clasei politice, forografii cu animale pierdute, și chinuite, copii maltratați, în combinație cu invitații la evenimente caritabile, solicitări de ajutoare de toate felurile, inaugurări de târguri de Crăciun…și aș putea continua la nesfârșit, mi-au apărut în primele 5 minute de navigat. Nu m-am simțit deloc confortabil.

A devenit, oare, cea mai celebră rețea de socializare canalul nostru preferat  de știri și informații? Se pare că da, din câte am constatat.

Am amânat puțin acest material, pentru a mă documenta temeinic asupra celor pe care urmează să le expun. Am văzut site-uri de știri locale care preiau postări și le transformă în știri, într-un veritabil „efort jurnalistic” de a prezenta o părere ca fiind sursă credibilă, o „știre documentată, prezentată echidistant”, fără a menționa și poziția celeilalte părți (sunt n-șpe articole legate de carne stricată din Kaufland, sau cârnați cu păr și metale), televiziune naționale care preiau opiniile unor personalități și le prezintă ca axiome, în susținerea unui punct de vedere al unui subiect de actualitate (postările lui Marian Godină, de exemplu).

Toate acestea m-au condus la formularea a două întrebări pertinente, opinez eu. 1. Cine mai face jurnalism, de fapt? și 2. Care sunt reacțiile expunerii copiilor la acest fenomen de facebook media?

Ca de obicei, răspunsurile întârzie să-mi apară, neavând nicio concluzie personală, doar alte probleme pe care le identific, care nasc alte întrebări fără răspuns. Odată, a avea păr lung și a asculta Beatles părea „normal”. Acum, a deschide ochii și a începe ziua cu ce se mai întâmplă pe facebook este la fel de normal. Ochii în telefon, viața curge pe lângă noi, trăim și respirăm între postări și ne prefacem că e bine. Cui îi pasă că benzina va ajunge la valoarea aurului sau că ne conduce un guvern așa cum e el? Ne chemăm la manifestări pe facebook, criticăm că nu ne-am dus tot pe facebook, că era (poate) prea frig și înghețau degetele pe display sau îngheța de tot telefonul, ne scuzăm, felicităm de aniversări, ne facem reclamă, citim știri –pe facebook. Să fi ajuns viața noastră rezumată a a trăi pe facebook?

Dar până la urmă, totuși, îi pasă cuiva?

Categorie: Opinii
Etichete: eleonora kiss, , pledoarii
Distribuie:
Articolul anterior
La început de decembrie, Filarmonica vă invită la o seară Ceaikovski, joi, 7 decembrie
Articolul următor
[ACTUALIZARE] O nouă „deblocare” psihică a elevilor lui Todea

1 comentariu. Leave new

  • avatar of gica petrescu
    Gica Petrescu
    9 decembrie 2017 15:00

    N-o fi asta presa dar presa nu e nici atunci cand toti stau si asteapta cuminti din birou comunicatele de la politie.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Gica Petrescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…