Filmele lui Nae Caranfil au în mod sigur multe calități, pornind de la faptul că nu miros a mici, bere și semințe și până la umorul său inconfundabil, deloc grosier, cu care reușeste să îsi parfumeze peliculele. Caranfil a mâncat CINEMA pe pâine încă din copilărie și acest lucru se vede, nicio influență, nicio referință din a șaptea artă nu îi sunt străine iar când „fură” de la maeștri o face cumpătat și cu gust. Ce mai, scurt pe doi, omul știe să facă film iar „6.9 pe scara Richter” îl plasează stilistic foarte aproape de Woody Allen. Fobiile, tortura psihologică interioară, pendularea între realitate și vis, relațiile de cuplu prin lupa psihanalizei, tații sau unchii cabotini și excentrici à la John Turturro, cam toate ingredientele comediilor intelectuale ale lui Allen se regăsesc în acest film. Vreți să vedeți o comedie amară dar drăguță, fără înjurături, aluzii politice dar cu dialoguri simpatice și momente de musical inserate delicat, atunci „6.9 pe scara Richter” este o opțiune solidă.
