Emoţiile puternice se ivesc pe neaşteptate, se nasc instantaneu şi au termene de graţie direct proporţionale cu intensitatea momentului. La fel este şi cu filmele bune cu menţiunea că rămâne o reverberaţie în subconştient care palpită din când în când şi te trimite în timp la momentul de impact. Sicario: Day of the Soldado, că despre asta scriu este exact acest tip de film, unul solid emoţional în care subiectul (Mexico, cartels, revenge, governements, scheming) aproape că nu mai contează. Nu vă lăsaţi furaţi de scenariu, nu acolo rezidă punctul forte al peliculei lui Stefano Sollima, autorul unui serial feroce precum „Gomora”. Normal că nu mă pot abţine să comentez că Stefano e fiul lui Sergio Sollima (Sandokan; Run, Man, Run, Violent City- ring a bell ?) unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici artizani italieni ai genurilor crime, spaghetti western, giallo cu glazură art-film. ADN-ul corespunde iar Sicario: Day of the Soldado este un gore-fest necruţător, gravat cu talent, sete şi sudoare în cheie neo-western. Nu este pentru suflete slabe, snobi, domnişoare cu ifose sau intelectuali distanţi. Sicario 2 muşcă, arde, te târăşte prin tot diapazonul mizeriei umane dar şi a cavalerismului apus într-o sarabandă de sânge, lacrimi şi nisip fierbinte. Da, cu toată gura şi sufletul pe tavă!
