The Intercept, site-ul american de stânga (fondat în februarie 2014) considerat a fi „o voce activistă pentru confidențialitate și libertăți civile” foarte importantă deopotrivă în mediile anglo-saxone, sud-americane și rusești, multiplu premiat (și cenzurat de opozanți și de cei vizați) pentru conținutul său, atitudine, dezvăluiri și investigații „grele”, a publicat, în 15 ianuarie, sub semnătura jurnalistului Sam Biddle, un amplu interviu-reportaj-portret cu nimeni altul decât Marcel Lehel Lazăr, vedetă a hackerilor de pe toată planeta cunoscut ca GUCCIFER.
Data nu a fost aleasă deloc întâmplător (nașterea Poetului Național – Ziua Culturii Române) – cum nici cea în care s-a produs întâlnirea efectivă dintre jurnalist și celebritatea reîntoarsă acasă, în Arad: 1 ianuarie, 2023.
Presa națională a preluat parțial articolul jurnalistului american și l-a transformat într-o înșiruire de informații „contabilicești”. De dragul muncii autorului, noi preferăm să îl publicăm tradus în română cuvânt cu cuvânt.
NU-I pare rău!
Guccifer, hackerul care a lansat Clinton Email Flap, a vorbit după aproape un deceniu în care a stat în spatele gratiilor
Sam Biddle
15 ianuarie 2023, ora 13:00
MARCEL LEHEL LAZAR a ieșit din Institutul Federal de Corecție Schuylkill, o închisoare din Pennsylvania, în august 2021. Bărbatul de 51 de ani, cunoscut anterior doar sub numele de Guccifer, a petrecut peste patru ani încarcerat pentru o serie de spargeri de e-mailuri împotriva elitei Americii. Deși aceste dezvăluiri au schimbat probabil cursul istoriei recente a națiunii, Lazăr însuși rămâne o figură obscură. Luna aceasta, într-o serie de interviuri telefonice cu The Intercept, Lazăr a vorbit pentru prima dată despre noua sa viață și moștenirea ciudată pe care o lasă.
Lazăr nu este un nume cunoscut după standardele de acces neautorizat – precum Edward Snowden sau Chelsea Manning – dar oamenii sunt familiarizați cu munca lui. Pe tot parcursul anului 2013, Lazăr a furat corespondența privată a tuturor: de la membri ai Camerei Lorzilor din Marea Britanie, CEO companiei de asigurări americane MetLife și John Negroponte, fostul ambasador SUA la ONU, la autoarea „Sex and the City” Candace Bushnell.
„În acest moment, având acest timp în mână, încerc doar să înțeleg ce făceam eu cu 10 ani în urmă.”
Există o ironie în obscuritatea sa actuală: cariera prolifică a lui Guccifer părea adesea motivată de apetitul pentru faima media globală mai mult decât orice ideologie sau principiu. A acționat ca un agent al haosului, nu ca un denunțător, iar faptele sale au oferit la fel de mult divertisment ca orice altceva. Datorită infiltrării lui Guccifer în contul AOL al lui Dorothy Bush Koch, lumea știe că fratelui ei, George W. Bush, îi plac autoportretele în baie.
„Știam tot timpul despre ce vorbesc acești tipi”, mi-a spus Lazăr cu un grad de satisfacție. „ Știam mai multe decât știau ei unul despre celălalt.”
La zece ani după violarea acestor e-mailuri, Lazăr spune că, pe atunci, nu spera la celebritate, ci căuta să găsească o explicație ascunsă pentru prăbușirea Americii din secolul 21 – o cheie ascunsă în e-mailurile celor bogați și faimoși, ceva care ar putea expune ce provoacă putregaiul nostru național și îl inversează. În schimb, s-ar putea să-l fi pus din neatenție pe Donald Trump la Casa Albă.
Când Guccifer – un portmanteau al lui Lucifer și Gucci, pronunțat cu sunetul „tch” al cuvântului italian – a spart contul de e-mail al confidentului familiei Clinton, Sidney Blumenthal, a schimbat lumea aproape din întâmplare.
Îngropate printre miile de mesaje din contul AOL al lui Blumenthal, pe care le-a furat și le-a scurs în 2013, au fost e-mailuri către [email protected], adresa privată necunoscută anterior a lui Hillary Clinton. Existența contului și dezvăluirile ulterioare conform cărora ea l-a folosit necorespunzător pentru a desfășura afaceri oficiale ale guvernului și a transmite date sensibile de informații, au condus la ceva asemănător unui atac de panică națională: ostilitate politică neîntreruptă, investigații federale și, în funcție de pe cine întrebi, la victoria lui Trump din 2016.
În cele din urmă, modul în care Guccifer ar putea fi cel mai bine amintit a fost cooptarea numelui său extrem de captivant pentru o persoană de către un hacker rus: Guccifer 2.0. Ultimul Guccifer aste suspectat că ar culege multe informații de pe serverele Comitetului Național Democrat – un jaf publicat pe WikiLeaks.
În cele din urmă, un rechizitoriu federal a acuzat un grup de agenți de informații ruși de folosire personajul Guccifer 2.0 pentru a desfășura o campanie de propagandă politică și pentru a acoperi implicarea Rusiei.
Pe măsură ce versiunea Guccifer 2.0 a crescut în infamie, devenind o figură centrală în disputele americanilor cu privire la interferența Rusiei în alegerile din 2016, „mulgerea” hackerului omonim român au dispărut din memorie.
Când am ajuns la Lazăr prin telefon, era acasă în România. Se întorsese într-o familie care crescuse și fără el, de când a fost arestat de poliția română în 2014.
„Încă încerc să mă conectez cu familia mea, cu fiica mea, cu soția mea”, a spus Lazăr. „Am fost plecat de mai bine de opt ani, așa că acesta este un gol mare, pe care încerc să-l umplu cu tot ce este necesar.”
Își petrece cea mai mare parte a timpului singur acasă, citind despre politica americană și lucrând la un memoriu. Soția lui întreține familia ca muncitor prost plătit la o fabrică din apropiere. Revenind la viața lui trecută pentru a scrie o carte, cataloghează asta ca „o întreprindere ciudată”.
„Este ca o experiență în afara corpului, ca și cum acest tip Guccifer este un alt tip”, a spus el. „În acest moment, având acest timp în mână, încerc doar să înțeleg ce făceam eu cu 10 ani în urmă.”
Lazăr are puține de spus despre cele două închisori americane în care a fost condamnat să facă timp după extrădarea din România.
Ambele se aflau în Pennsylvania – o unitate de securitate minimă și apoi o perioadă la Schuylkill, de securitate medie, pe care el l-a descris simplu și solemn drept „un loc prost”. El a susținut că i s-au refuzat în mod obișnuit îngrijiri medicale și spune că și-a pierdut mulți dintre dinți în timpul mandatului său de patru ani.
În ceea ce privește crima și pedeapsa sa, Lazăr s-a contrazis, lucru pe care l-a făcut adesea în timpul conversațiilor noastre. Vrea să fie atât cruciatul neprihănit, cât și ciuperca rulată cu aburi. El a adus în discuție în mod repetat ceea ce el consideră o nedreptate fundamentală: a dezvăluit configurația de e-mail a lui Clinton care încalcă regulile și apoi a cooperat cu ancheta Departamentului de Justiție, doar pentru a ajunge la închisoarea federală.
„Hillary Clinton a navigat pe internet cu o „neglijență nesăbuită” , a spus Lazăr.
Lazăr s-a grăbit să scoată o listă de alți oficiali de rang înalt care fie știau despre contul de e-mail secret al lui Clinton, fie s-a dezvăluit ulterior că l-au folosit pe al lor. „Atâta ipocrizie, haide, omule”, a spus el. „Atâta ipocrizie.”
Și totuși, el a pledat vinovat pentru toate acuzațiile cu care s-a confruntat, iar astăzi recunoaște pe deplin că ceea ce a făcut a fost greșit.
„A citi e-mailurile altcuiva nu este OK”, a spus el. „Și am plătit pentru asta, știi. Oamenii trebuie să aibă intimitate. Dar, vezi tu, nu aș fi vrut să știu despre ce vorbesc vecinii mei. Dar am vrut să știu despre ce vorbesc acești tipi din Statele Unite și acesta este motivul pentru care. Eram sigur că, acolo, se întâmplă lucruri rele. Acesta este motivul pentru care am făcut-o, nu un alt motiv dubios. Ceea ce am făcut este în regulă.”
„M-a inspirat mai degrabă numele, pentru că întregul meu proiect Guccifer a fost, până la urmă, un eșec.”
Deși se mândrește cu accesarea e-mail-ului privat al d-nei Clinton, Lazăr a spus că nu a găsit nimic din ceea ce credea că va descoperi. În schimb, expediția de pescuit în inbox pentru cele mai întunecate secrete ale puterii americane și-a dezvăluit în mare parte picturile lor mediocre în ulei și instantaneele de familie slab iluminate. El a recunoscut că moștenirea lui Guccifer ar putea fi că serviciile secrete rusești i-au pus numele.
(Marcel Lehel Lazar – TheIntercept – NK-22 – rată fotografii vechi și actuale de identitate din portofel în timp ce se plimbă prin Arad, România, pe 1 ianuarie, 2023. Foto: Nemanja Knezevi pentru The Intercept)
Poate fi dificil de spus unde se termină mitologia Guccifer și unde începe biografia lui Lazăr.
Înapoi în orașul său natal, Arad, un oraș din Transilvania cam de dimensiunea Syracuse, New York, Lazăr pare ambivalent în ceea ce privește amploarea rolului său în istoria electorală americană. „Nu mă simt confortabil să vorbesc despre mine”, mi-a spus el. Când am apăsat într-un apel telefonic ulterior, Lazar a descris anul 2016 ca fiind ceva inevitabil: „Trump a fost glonțul din țeava armei. Deja zăbovea în jur.”
În timp ce Lazăr spune că nota surpriză a fostului director FBI, James Comey, adresată Congresului în octombrie – că obiceiurile lui Clinton de a trimite e-mailuri erau încă în curs de investigare – a fost ceea ce „a ucis-o pe Hillary Clinton”, el nu-și neagă rolul indirect în această întorsătură.
„Totul a început cu acest server de e-mail mumbo jumbo, cu aceste prostii de server de e-mail”, a spus el. „Așadar, dacă nu a fost pentru mine, nu era ca serverul de e-mail al lui [Hillary] să înceapă o investigație.”
Lazăr susține acum că aproape a încălcat cercul interior al lui Trump în octombrie 2013.
„Eram pe cale să-i sparg pe băieții lui Trump, pe Ivanka și altele”, mi-a spus el. „Și computerul meu tocmai s-a stricat.”
Cum te simți când l-ai impulsionat, chiar și accidental, pe Donald Trump, o elită americană de bună credință? Deși l-a descris pe fostul președinte ca fiind instabil mental, un erou al simpatizanților Confederației și profund egoist, Lazăr nu este deranjat de rolul său indirect din 2016: „Mă simt ca un tip obișnuit. Nu simt nimic special despre mine.”
Uneori, hackerul pensionat încă se bucură de scurta sa notorietate globală. L-am întrebat cum s-a simțit să-și vadă personajul de hacker uzurpat de informațiile rusești folosind decupajul „Guccifer 2.0”: A fost o înșelăciune nerușinată sau un omagiu măgulitor? Lazăr a spus că a aflat pentru prima dată că Rusia i-a furat personajul din interiorul unui centru de detenție din afara D.C. S-a animat. „M-am simțit bine, a fost ca o recunoaștere”, a spus el. „M-a făcut să mă simt bine, pentru că în toți acești 10 ani, am fost tot timpul singur în asta luptă.”
Lazăr și-a descris lupta – un termen pe care l-a folosit în mod repetat – ca pe o cruciadă personală împotriva elitei americane corupte, pe baza propriei sale înțelegeri ample a ideii reunite din citirea despre ea online.
Este greu de respins teza sa.
„Uită-te la ultimii 20 de ani de politică a Statelor Unite”, a explicat Lazar. „Totul este minciună și s-a mers atât de jos în noroi. Stii ce spun? Miroase urât.”
Căutarea de a găsi și dezvălui un „smoking gun” (n.red: referire la un obiect sau fapt care servește drept dovadă concludentă a unei infracțiuni sau a unui act similar, chiar înainte de a fi prins în flagrant delict) care ar putea explica declinul american a devenit o obsesie, una despre care spunea că îl ținea în fața unui computer timp de 16 ore pe zi pe tema: „ghicește parolele Yahoo Mail, cercetează agenda de contact ale celor aproximativ 100 de victime și complotează următoarea preluare de cont”.
A înțeles că ar putea părea o pasiune ciudată pentru un fost taximetrist român.
„Sunt român, locuiesc în acest loc părăsit de Dumnezeu. De ce mă interesează asta? De ce? Aceasta este o întrebare bună”, mi-a spus el. „Pentru noi, pentru băieții dintr-o țară comunistă, de exemplu România, care a fost una dintre cele mai proaste țări comuniste, Statele Unite au fost un far de lumină.”
George W. Bush a schimbat totul pentru el.
„În perioada de după 2000, ajungi să realizezi că totul este o farsă”, a spus el. „Totul este o minciună, nu? Deci, simți nevoia, pe care am simțit-o și eu, să fac ceva, să îndrept lucrurile, pentru poporul american, dar și pentru sufletul meu.”
Este amuzant, mi-a spus Lazăr, că cei mai mari admiratori ai săi păreau să fi fost ruși și nu poporul american pentru care, acum, pretinde că a lucrat pentru a-l informa. „Avem cumva aceeași mentalitate”, a gândit Lazar. „România era o țară comunistă; au fost și ei comuniști”.
Hackerii încă joacă un joc pe care Guccifer îl stăpânește.
De când Lazăr a început această luptă, rețeta pe care a popularizat-o – pătrunde într-un cont de e-mail, prinde cât mai multe fișiere personale, aruncă-le pe web și pune cele mai suculente fragmente cu jurnaliști dornici ca mine – a devenit o tactică de preferat în toată lumea. Fie că este vorba despre agenți nord-coreeni care jefuiesc schimburile de e-mailuri salate ale Sony Pictures sau despre un presupus hack din Qatar al aliatului lui Trump, Elliott Broidy, care își dezvăluie încurcăturile străine, hackerii încă joacă un joc pe care Guccifer îl stăpânește.
În ciuda faptului că nu avea abilități tehnice esențiale – a obținut acces la conturi în mare parte ghicindu-le întrebările legate de securitatea parolei – Lazăr știa adevărul fundamental că oamenilor le place să citească gândurile private ale străinilor puternici. Uneori, acestea sunt profund demne de știre, iar uneori este doar un fior pervers, deși există o linie foarte fină între cele două. Chiar și dezvăluirea unui e-mail inofensiv poate fi dăunătoare pentru o persoană sau organizație presupusă de public a fi impenetrabilă. Când l-am adus în discuție lui Lazăr, modurile histy au alunecat foarte ușor.
El a spus: „Sunt sigur că, în felul meu umil, am fost un deschidere de noi drumuri”.
Lazărul pe care l-am cunoscut la telefon a fost foarte diferit de Guccifer-ul de acum un deceniu. Pe atunci îi trimitea e-mailuri divagatoare lui Gawker, fostul meu angajator, constând în mare parte din fragmente împotriva Illuminati – termen despre care a spus că acum este expirat… face un semn din cap către o conspirație a elitelor globale care dețin o putere insondabilă.
„Aș dori să le numesc, chiar acum, „deep state”, a spus el. „Dar Illuminati era pe atunci un cuvânt la îndemână. Desigur, are conotații proaste, este ca un film B prost de la Hollywood.”
Din nefericire pentru Lazăr, „starea profundă” – un termen de origine turcă, care se referă la un sistem de securitate inexplicabilă, care acționează în mare parte în secret – a ajuns, în anii de la arestarea sa, să dezvolte o iluzie paranoică aproape la fel de mult ca și cuvântul „Illuminati”. Indiferent de ceea ce credem despre starea profundă, totuși, noțiunea este la fel de controversată și populară printre cei care locuiesc pe internet – în special și în mod ironic pentru Lazar, adepții lui Trump. Oricum ai vrea să-i spui, Lazăr credea că o va găsi în căsuța de e-mail a altcuiva.
„Scopul meu final a fost să găsesc planurile unui comportament rău”, a spus el.
Unii ar argumenta că, în căsuța de e-mail a lui Blumenthal, a făcut-o. Totuși, după un mandat complet al administrației Trump, ideea că comportamentul rău la cele mai înalte niveluri de putere este ceva ținut ascuns în e-mailuri secrete aproape că se simte ciudat.
În timp ce comentariile anterioare ale lui Lazar către mass-media au inclus invenții de-a dreptul, remarci rasiste și o dependență de tropi paranoici, el părea mai calm acum. La telefon, el a fost complet lucid și chibzuit de cele mai multe ori, chiar și la subiecte care în mod clar îl chinuiesc. Poate că închisoarea l-a costat dinții, dar se pare că i-a dat un avantaj mai blând decât a avut în urmă cu un deceniu. El este încă un om conspirator, dar nu neapărat unul delirant. El plănuiește să rămână implicat în politica americană în felul său.
„Nu-mi pasă de mine”, a spus el
Mi-a spus, „dar îmi pasă de toate lucrurile despre care vorbeam, știi, de politică și altele.” „Voi continua să fiu cu un ochi pe politica americană și voi reacționa la asta. Nu voi lăsa apa să curgă. Voi interveni.”
De data aceasta, el spune că va lupta împotriva puterilor, scriind, nu ghicind parole. „Sunt mai subtil decât eram înainte”, a încercat să mă asigure.
„Voi rămâne cu ochii pe politica americană și voi reacționa la asta. Nu voi lăsa apa să curgă. Voi interveni.”
La un moment dat în conversațiile noastre, Lazăr a zguduit o mostră din cele 400 de cărți pe care a spus că le-a citit în închisoare, sună la fel de mult ca un dependent de #Rezistență Twitter, ca orice altceva: „James Comey, Andrew McCabe, Michael Hayden, James Clapper, toate biografiile lor, pe care nimeni nu le citește, știi?”
Deși încă face referiri la statul profund, la „guvernele din umbră” și la influența malignă a familiei Rockefeller, el se grăbește, de asemenea, să facă referire la membri obscuri ai FBI-ului precum Peter Strzok și Bill Priestap, parafrazând rapoartele de contraspionaj sau citând „Examenul de mijlocul anului”, Departamentul. al Justiției în legătură cu practicile de e-mail ale lui Clinton.
Este greu de știut dacă acest Lazăr mai lustruit și mai bine citit a devenit mai puțin conspirativ sau dacă țara care l-a întemnițat a devenit atât de „mult mai mult” încât este imposibil să faci diferența.
Lazăr este un teoretician al conspirației, se pare, în același mod în care toată lumea a devenit după 2016.
Lazăr, omul liber, a făcut aluzie la faptul că știa că Guccifer era peste capul lui. El a recunoscut sincer că a mințit într-un interviu de la NBC News despre faptul că a obținut acces la serverul privat de e-mail al lui Clinton, o afirmație pe care a retractat-o în timpul unui interviu ulterior FBI, pentru că spera naiv că minciuna îi va oferi pârghie pentru a încheia o afacere mai bună după extrădarea sa. Nu a făcut-o, la fel cum nici cooperarea deplină a lui cu sondajul FBI pentru e-mail-uri Clinton.
Când l-am întrebat pe Lazăr dacă este îngrijorat de consecințele furtului de e-mailuri ale celor mai faimoși oameni la care ar putea ajunge, el a spus că crede că a-și crea celebritate, anatema pentru majoritatea hackerilor veterani, l-ar proteja de dispariția statului. Până la urmă, nu s-a întâmplat.
„La un moment dat”, a spus el, „am pierdut controlul”.
Sam Biddle
