Iartă-ne, Avram Iancu!

basil muresan
Distribuie:

 

 

An de an, mai bine zis zi de zi, rămân siderat la vederea lumii în care trăiesc. Pe bune, dacă n-aş fi atât de necredincios şi păcătos, şi aş fi convins că dincolo sunt câmpiile elizee, aş da stop joc instant. E atât de multă ipocrizie, adânc înfiptă în meandrele concretului, atât de multă imagine deformată, începând cu pozele alea cu fericiţi de pe facebook, continuând cu ştirile mincinoase, continuând cu coaching despre cum să fim fericiţi şi să ne educăm financiar copiii de la o vârstă fragedă, şi cum nu contează cum arătăm, dacă avem suflet bun, dar în acelaşi timp, trebuie să fim slabi, foarte slabi, bronzaţi, botoxaţi şi zâmbitori, să fim amabili, dar fermi, şi toate căcaturile aferente consumismului infect în care ne zbatem. Să fim normali, şi integraţi, şi să ne placă faptul că ne trăim viaţa ca să plătim facturi, nelăsându-ne timp să fim efectiv fericiţi. Ai o problemă, eşti stresat, se rezolvă simplu, ia două pastile de magneziu şi un credit de la cămătari aproape legali, o să fie bine, zâmbeşte, trage aer în piept şi dă milioane pe sacouri cu trei numere mai mici… În fine, ăsta e tripul meu actual, poate nu e cel mai bun, poate n-ar trebui citit mai departe, că dau şi mai tare, ca Rocco în demoazele.

Am o problemă cu Ţebea. Cu ceea ce înseamnă şi cu ceea ce se întâmplă acolo, an de an. Pentru că se începe de la o idee falsă, acest patriotism plângăcios, cu eroi contrafăcuţi, cu o grămadă de lucruri urâte, pe care, ca şi ungurii, refuzăm să ni le asumăm. Destinul tragic al lui Avram Iancu, mort într-o căpiţă, uitat de lume într-un sat uitat de lume, e foarte asemănător cu destinul acestui popor. Nu o să îi spun populaţie, tocmai din respect pentru cei care au murit având crezul greşit că putem fi mai mult de atât. O observaţie, chiar empirică, poate arăta că oamenii aceia, plini de bune intenţii, s-au înşelat amarnic. Şi nici măcar asta nu e marea durere pe care o am. Îmi asum personal faptul că nici eu, ca român, nu fac destul pentru a preţui mai mult tezaurul nostru naţional. Cel puţin am curajul să o spun şi scriu, nu că ar interesa pe cineva, şi în nici un caz ca să-mi explic demersul.

Problema e că, în fiecare an, parada absurdă a politicienilor la Ţebea lasă un gust tot mai amar. Este o dovadă imensă de ipocrizie şi fals patriotism, absolut publicitar şi duplicitar, din partea tuturor formaţiunilor politice, de a merge într-o zi, într-o localitate uitată de Dumnezeu în secolul trecut, aproape părăsită, a merge o dată pe an într-un penibil pelerinaj undegunoaiele socializează, iar ceilalţi participanţi, majoritatea căraţi din ordin de partid, se întreabă ce dracu caută acolo, că-n restul anului, nimeni nu trece prin zonă, darămi-te să îşi ia din timp să se gândească la crăişor. Adică, această falsă aprehensiune a patriotismului real are aceleaşi caracteristici caracteriale ca un jaf armat la un cămin de bătrâni. Adică e de porc, şi ar trebui să ne fie nouă ruşine de neruşinarea lor, şi să-i ardem în efigie, dar pentru asta trebuie să ieşim la vot, să ne exprimăm nemulţumirea, patriotic, adevărat, nu să lâncezim democratic, aşteptând ca ei, sau alţii ca ei, să ne rezolve problemele.

Avem o voce şi ar trebui să o folosim şi la altceva decât veşnica tânguire şi chiar mai veşnica laudă de sine, care nu are nici o legătură cu ce au visat, şi dorit eroii pe care ne prefacem că-i comemorăm.

Categorie: Opinii
Etichete: Avram Iancu, crăișor, istorie, pamflet, Țebea
Distribuie:
Articolul anterior
Succes în noul an școlar!
Articolul următor
Început de an școlar cu emoții și forțe proaspete la Școala Nicolae Bălcescu din Arad [FOTO]

2 comentarii. Leave new

  • Aferim! Și ca ungur și ca român și ca turc…

    Răspunde
  • Bine scris, desi dupa lecturare mi-a revenit greata, sila, rusinea si alte senzatii asemanatoare. Asta se intampla cand natiunea doarme….o stiti cu totii pe aia cu somnul natiunii naste monstri.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…