I’M WITH STUPID

basil muresan
Distribuie:

 

E dimineaţa de joi, iar eu mă trezesc cu greu, după ce n-am dormit. De două zile, pisica vecinilor e în călduri, şi miaună de parcă ar jupui-o cineva de vie, şi-ar pune sare pe carnea roşie. Sau albă. Mi-e la fel de urât, şi îmi vine să o fac poster, doar că nu-i vina ei, cum nu-i vina mea că mă înfurii, e genetica asta, ce să faci, nu te baţi cu dezoxiribonucleicul, el câştigă oricum, întotdeauna. Întotdeauna am crezut că realizarea, în forma cea mai completă, este dată de măsura eşecurilor. Astea fac parte din amintirile mele despre viitoare memorii despre cum eram eu un guru al filosofiei din faţa blocului. În fine, cam tot ce credeam s-a dovedit a fi fals, chiar şi acea minunată sintagmă cu adevărul suprem, cu revelaţia, care e dată doar de exces şi supradoză.

Şi mi s-a arătat îngerul domnului, undeva la sfârşitul verii trecute, şi mi-a zis că-i ţeapă, şi oricum nu plec, ci rămân aici, să mai văd lucruri interesante, să scriu despre ele, dacă pot, dacă nu, să le observ, cum observ că nu mai suport mieunatul împieliţatei ăsteia, dar o tolerez și m-am obișnuit cu ea, aşa cum e, în călduri, şi n-aş vrea să i se întâmple nimic rău, mai bine vecinei mele de vis a vis, un fel de elefant rozaliu şi încruntat (dacă mă gândesc mai bine, aduce a rinocer, păstrăm totuşi culoarea). Mai bine ceva rău trecătorilor care nu se bucură de faptul că au mai prins o zi, aşa grea cum e, alături de cei care…ei bine, pornesc iar de la o premisă falsă, cum că au pe cineva care îi suportă. Viaţa se bazează, din păcate, pe premise false, şi nu există speranţă, doar auto aburire (chiar, de ce nu se spune moto aburire, sau velo aburire?).

Şi, mare şef, după cum ar zice noii mei neprieteni, muncitorii din construcţii şi taximetriştii şmecheri, promit că o să scriu mai bine data viitoare, adică undeva pe la toamnă, la marea aniversare a unui eveniment neinteresant pentru aproape nimeni. Doar că acum sunt nedormit, şi nervos, şi mi-e frică să ies afară, între ei, să nu iau cumva morbul atotştiinţei şi suficienţei şi încruntării. Mi-e frică, şi mi-e târşă, şi închei acum, pentru că merg printre ei, că nu am ce face, şi gata.

Categorie: Opinii
Etichete: Basil Muresan, I’M WITH STUPID, pledoarii
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE 2] Trupul neînsuflețit al preotului Ioan Sorin CIURLEA este depus la Biserica din CONOP. Înmormântarea va avea loc sâmbătă
Articolul următor
[ANUNȚ] Curs de CONTABIL organizat de Camera de Comerț Arad. Vezi CONDIȚII

2 comentarii. Leave new

Dă-i un răspuns lui Vecina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…