„BALUL ȘOMERILOR – BOCSIG CARTIER” este o sărbătoare-unicat, după știința noastră. Are o istorie de 16 ani care, dacă ar deveni subiectul unui roman despre șomajul rural românesc de după apocalipsa ratată care să încapă pe mâna unui romancier talentat, Faulkner ar scrie pe Nobelul lui.
„Până în 2000, în Bocsig Cartier era cea mai mare fabrică de cherestea din vestul țării. În acel an s-a închis… și, de atunci, toți cei care am lucrat acolo, practic șomăm. Ne-am gândit să comemorăm cumva… în glumă… acea zi din august, 2000, strângându-ne să bem și să mâncăm în cartierul care a murit odată cu fabrica” – explică primarul comunei Bocsig, Ioan-Florin Ciul.
Un fel de parastas simpatic… o sărbătoare mișto la mișto… despre care, tot primarul, spune că „până acum s-a finanțat singură… am pus noi, șomerii fabricii de cherestea, mână de la mână… Anul ăsta am găsit și ceva bani la buget… cât să plătim o formație de pe la noi.”
Un headshot din inima satului românesc dat în sfecla colectivă a gândirii politico-admnistrative de la noi din țară – cum ar zice golanii filosofi.
