CULTURĂ

Înălțarea Sfintei Cruci. Semnificație, tradiții, obiceiuri și superstiții la români

 

Semnificație creștină

Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită de creștini pe 14 septembrie. Aceasta este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt.

În această zi se sărbătorește amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335 și  Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca împărătesei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie a spus să se atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci pe un loc înalt, unde să o poată vedea tot poporul.

Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclius, care a readus sfânta cruce în Ierusalim.

Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului și este una din cele două zile de post strict (ajunare) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).

În fiecare an, Drumul Crucii la Mănăstirea Feredeu în zilele de 13-14 septembrie

Ca în fiecare an, pelerinajele tradiţionale pe meleagurile Mănăstirii Feredeu din județul Arad încep cu 23 aprilie de ziua Sf. Gheorghe, continuă în Vinerea din Săptămâna Luminată, apoi de Sf. Marie Mare (15 august) şi culminează cu pelerinajul deja împământenit – 14 septembrie, Ziua Crucii, cu popasuri la cele 14 cruci aşezate la o anumită distanţă, în ziua premergătoare praznicului, şi  care prin icoanele înălţate pe acestea exprimă calvarul Mântuitorului pe drumul spre Golgota, calvar care devine modelul crucii mântuitoare a fiecărui pelerin.

În ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, la Izvorul Feredeu, în paraclisul Înalţării Sf. Cruci, se oficiază, în fiecare an, Slujba Vecerniei cu litie.

Rugăciunea Sfintei Cruci

 „Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstită și de via’ă făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul.

 O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin.”

 Tradiții și obiceiuri la români

Ziua de 14 septembrie este considerată şi data care vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

Tot în această zi, în Bucovina, se făceau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare.

Superstiții de Ziua Crucii la români

Cine găsește fragi de și după Ziua Crucii nu trebuie să ii mănânce, căci sunt ai morților. Se spune și că perele culese în această zi sunt vindecătoare de boli.

Nu este bine în această zi să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să se țină post negru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.

Nu este voie, în această zi nici să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile. Nu se culeg strugurii din ultima viță de vie, căci se consideră o ofrandă adusă Domnului, fiind „Strugurii lui Dumnezeu”.

 

 

Sasha Romanov, 14 septembrie 2017 7:07