INVESTIGATII

INFECȚIILE NOSOCOMIALE iscă un nou scandal în Spitalul Județean Arad. Azi – CLOSTRIDIUM DIFFICILE

 

Despre focarul de infecții nosocomiale din Spitalul Județean Arad s-a tot scris în ultimii ani și, din păcate, această problemă nu a fost deloc rezolvată. Cel mult stăm bine pentru că nu sunt identificate / raportate, nu pentru că s-au luat toate măsurile de a fi măcar ținute sub control. Dacă întrebi reprezentanții spitalului sau pe cei ai DSP Arad, răspunsul este același: „noi ne îndeplinim obligațiile, le raportăm”.

Într-o conferință de presă (vezi articolul asociat Spitalul Județean Arad a finalizat ancheta internă în două din cele șapte dosare. Rezultatul: o plângere penală depusă la IPJ pentru luare de mită, un medic șef de secție retrogradat, 15 cadre medicale penalizate din salariu) din luna martie a acestui an a fost atinsă tangențial și problema nosocomialelor din SJA cu raportare la numărul mare de pacienți covid decedați care aveau mențiuni pe certificatele constatatoare de deces una sau mai multe infecții intraspitalicești:

„… Infecțiile nosocomiale (cu raportare la un număr semnificativ de pacienți care au trecut pe certificatul constatator de deces prezența unei infecții nosocomiale) – conducerea spitalului a spus că „acestea se monitorizează, pacienții primesc tratament și sunt raportate cazurile”. Mai mult, susține că această problemă este aproape imposibil de eradicat și că nosocomiale sunt chiar și-n spitale noi, cum este cel din Grădiște. Întrebată dacă, având în vedere că mulți pacienți au la cauza decesului trecută și infecție nosocomială, spitalul poate fi în culpă dacă cineva se va sesiza, conducerea a spus că „este cale lungă până acolo”.

Oricare pacient internat în Spitalul Județean Arad ( și în oricare spital de stat din România, dar ne raportăm la zona noastră de interes) are 100% șanse să contacteze una sau mai multe infecții nosocomiale. De-a lungul timpului am avut numeroase cazuri de pacienți care s-au plâns că după externare au avut nevoie de analize specifice și tratament pentru diverse infecții contractate în spital și pentru care au făcut investigații pe cont propriu pentru că, după externare, spitalul s-a spălat pe mâini.

Cel mai recent caz concret care se vrea încă un semnal de alarmă, relatat pe scurt

Un pacient în vârstă de 79 de ani s-a internat pe una din secțiile SJA pentru o intervenție chirurgicală. A stat internat nici 3 zile, fiind externat la cerere pentru că starea post-operatorie permitea acest lucru. A șasea zi de la externare au apărut simptome specifice unei infecții nosocomiale. A contactat medicul care a făcut intervenția chirurgicală care l-a sfătuit să se prezinte la spital și să solicite o analiză specifică pentru Clostridium difficile. Pacientul s-a prezentat la spital și a solicitat analiza doar că i s-a spus că „nu facem analiza pentru că nu avem reactivi”.

Am întrebat la Spitalul Județean dacă într-adevăr este o problemă cu reactivii și dacă nu se fac analize specifice pentru identificarea unor infecții nosocomiale la solicitarea pacienților care au simptome după externare. Ni s-a răspuns că „într-adevăr nu se fac analize de acest tip la cerere pentru că stocul de reactivi este limitat și se folosește doar pentru pacienții internați. Având în vedere stocul limitat de care dispunem, s-a luat decizia să nu se facă analize la cerere nici măcar contracost”.

Pacientul s-a resemnat și a făcut analiza specifică la un laborator privat, primind confirmarea (prin Buletin de analiză nr. 21720A0195 /20.07.2021) că într-adevăr este vorba de o infecție nosocomială (Clostridium difficile) contractată pe durata spitalizării și ale cărei simptome au apărut după externare, exact în perioada de incubație de 7 zile.

Aparținătorii pacientului au contactat telefonic conducerea DSP Arad și conducerea Spitalului Județean Arad pentru a le informa de infecția nosocomială. La unison, li s-a răspuns „să facă o sesizare scrisă”.

În aceste situații, observăm că nimeni nu-și asumă nimic și putem distinge mai multe probleme:

1.După externare, pacientul care a contractat în spital infecția este PE CONT PROPRIU, riscând să-și piardă viața pentru că tratamentul trebuie administrat numai în baza unor investigații clinice amănunțite, tratamentul trebuie administrat sub strictă supraveghere medicală de specialitatea, tratament pe care o clinică privată, de exemplu, nu și-l asumă când vine vorba de infecții intra-spitalicești din simplul motiv că nu vrea să interneze un pacient care poate pune în pericol activitatea medicală pe termen lung în cadrul clinicii (mai ales că existența infecțiilor nososcomiale poate pune în pericol acreditarea care se focalizează pe trei dimensiuni: implementarea sistemului de management al calităţii, organizarea proceselor în vederea acordării serviciilor de sănătate şi îmbunătăţirea practicilor profesionale – vezi AICI MANUALUL STANDARDELOR DE ACREDITARE A UNITĂȚILOR SANITARE CU PATURI)

2.După externare, chiar dacă culpa este exclusiv a unității spitalicești, aceasta NU ARE NICIO OBLIGAȚIE față de pacient, și NIMENI NU RĂSPUNDE.

3. Poate cea mai gravă dintre probleme, imediat după riscul de deces al pacientului din cauza infecției ( cu raportare la vârstă, alte afecțiuni preexistente etc), este cea cu privire la depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale de către orice unitate sanitară. Cum se poate afirma că spitalul face o raportare corectă din moment ce majoritatea cazurilor nu sunt identificate în spital, ci  sunt diagnosticate după externare? Aceste cazuri cine le raportează? Fiind vorba de infecție contractată pe durata spitalizării, nu ar trebui raportată de spitalul unde a fost internat pacientul?

Informații pe scurt despre problema infecțiilor nosocomiale în România:

-înainte de momentul Colectiv, aproape că nu se știa și nu se vorbea în România despre infecțiile spitalicești – o posibilă explicație pentru faptul că numărul raportărilor s-a dublat după acel eveniment nefericit

-la ultimul termen al dosarului Colectiv, judecătorul a anunţat că va discuta cererile avocaţilor care reprezintă părţile vătămate privind efectuarea unor expertize medicale, inclusiv expertize care să ateste dacă starea victimelor internate în spitalele din România a fost afectată de infecţiile nosocomiale

-în foarte multe cazuri, infecțiile din spitale continuă să nu fie raportate

-nivelul raportat al infecţiilor spitaliceşti din România este de 1,4%, în timp ce în Germania este de 8%,  iar asta înseamnă că spitalele nu anunţă aceste cazuri de infecţii, deşi ele pot pune în pericol viaţa pacienţilor

-motivele pentru care infecțiile nu sunt raportate sunt diverse, însă teama de sancțiuni și dezinteresul par principalele două cauze

-cheltuielile cu pacienții care dezvoltă complicații din cauza infecțiilor asociate actului medical sunt și de 10 ori mai mari decât în cazul pacienților care suferă intervenții chirurgicale

Ce este infecția nosocomială

„Infecția nosocomiala  este infecția contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul – datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar – datorită activităţii sale şi este legată prin incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.

Definiția infecției nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic.

Fiecare caz de infecție nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubație sau în faza de debut/evoluție clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.”

Conform Deciziei 2012/506/UE  infecția nosocomială se asociază spitalizării și după externare, iar în cazul Clostridium difficile simptomele pot apărea la 28 de zile de la externare:

 

Responsabilități și răspundere în ceea ce privește depistarea/Identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale. Cu raportare la cazul concret descris mai sus, cum se respectă legislația care prevede norme IMPERATIVE și OBLIGATORII?

Conform art. 3 din ORDINUL Nr. 1101/2016 din 30 septembrie 2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare emis de Ministerul Sănătății „ Depistarea/Identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii.”

Conform art. 8 din același ORDIN, „Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii asistenţei medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor asociate asistenţei medicale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.”

Așadar, singura șansă pentru pacienți este să-și facă dreptate singuri, să formuleze și să depună plângeri și acțiuni în justiție, să solicite despăgubiri.

In baza art. 655 din Legea nr.  95/2006  alin. (1)„Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința: a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului când se dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituție… și alin. (2) „Unitățile prevăzute la alin. (1) răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.”

Doar că, românul nu are „cultura” tragerii la răspundere a celor care le încalcă dreptul la sănătate și chiar la viață, mizând mai mult pe noroc și pe Dumnezeu să scape cu viață din acest cerc vicios. Această atitudine nu poate decât să încurajeze și să mențină dezastrul din spitale pentru că, fără presiune publică, nimic nu se va schimba…

Cu privire la cazul concret prezentat, vom reveni cu informații…

Articole asociate:

Spitalul Județean Arad a finalizat ancheta internă în două din cele șapte dosare. Rezultatul: o plângere penală depusă la IPJ pentru luare de mită, un medic șef de secție retrogradat, 15 cadre medicale penalizate din salariu

 

SPITALUL Județean Arad este un FOCAR de INFECȚII NOSOCOMIALE și BOLI, care stă pe o „pungă” de PISICI și ȘOBOLANI și care trebuie RAS de pe fața pământului… IERI! [1]

Sasha Romanov, 21 iulie 2021 12:01

nosocomiale