– Sau Care pe care –
Profitând de iarna asta care nu se mai termină, şi având în vedere că e o săptămână specială, cea cu două evenimente importante pentru mine, şi anume, că-mi plătesc curentul (poate) şi-mi serbez ziua de naştere, prin ingerarea unei sticle de alcool mai mult sau mai puţin ieftin, mi-am propus să caut prin urmele de cuţit înfipte în ceaţa densă a minţii mele, şi să extrapolez puţin pe marginea unui incident/accident din politica locală, în care argumentul fizic a devenit oarecum pregnant, în dauna celui doctrinar. Şi aşa s-a născut un exerciţiu de imaginaţie, materializat într-o luptă fizică, un meci între oamenii politici din urbea noastră.
Ar fi un meci pe cinste, un regal al luptei de clasă. În visul meu lucid, generat de un pic prea mult Pernod, combinat cu nişte pastile full de pseudoefedrină, nu văd finalul tuturor acestor bătălii. Pot însă, să prevăd anumite mişcări de trupe şi trupuri, trucuri şi jocuri de picioare. Dar să începem cu începutul. Normal, ar fi fost ca acest super eveniment pugilistic şi nu numai, să se desfăşoare la Polivalentă. Sau la Consiliul Judeţean. Având însă în vedere ultimele bătălii, regalul se ţine la spital. A fost şi aeroportul o opţiune, dar nu m-am îndurat să trezesc din somn pe cineva din cel mai liniştit loc din Arad. Oricum, având în vedere că evenimentul este sponsorizat de Nicu Ioţcu, va fi ceva pe cinste. Deci, pariaţi pe cine credeţi că va învinge, nu neapărat în cine credeţi, mai ales că se poate întâmpla să nu fie cel care credeţi voi că e, dar iacă-tă, efectele adverse, timpul se scurge ca-n tabloul lui Dali, sar silicoanele şi cad icoanele, eu vă dau doar luptele, nu şi finalul lor. Poate în alt film.
Iustin Cionca vs. Mihai Fifor
În primul meci de play off, doi grei din zona politică. Vorbim de Cionca şi Fifor. Având în vedere ultimele desfăşurări de forţe şi evenimente, ne aşteptăm la un meci dur. Mihai Fifor, voleibalist de calitate şi senator, la trecutu-ţi mare, mare viitor, pare favorit al acestui meci. Dar Iustin Arghir Cionca e un om neaoş, de-al locului, deci cunoaşte terenul, se aude chiar mai multe terenuri, sigur mai multe decât oponentul său. Şi chiar dacă e mai mic de statură, sigur e mai mare în buget, curaj are, aproape până la intrarea în sala Ferdinand, şi-n plus are şi o furculiţă ascunsă în mânecă. Pe care, fără îndoială, o va folosi.
Florin Tripa vs. Neluţu Cristina
În cel de-al doilea salon, pardon, ring, doi parlamentari, reprezentanţi ai judeţului, mai exact ai adâncului judeţului. Aţi ghicit, sunt Florin Tripa şi Neluţu Cristina. Aici, deznodământul e oarecum logic. În timp ce Neluţu merge pe o aparentă pace, rupându-se însă în ameninţări către Băse şi alţi iluştri foşti, Tripa are râul şi ramul de partea sa. În plus, nu îi e frică de avioane, nu s-a certat cu Taromul (încă), şi nu-l are pe Călin file de poveste în coastă, acela fiind ocupat cu imposibilul vis al dărâmării gogului. Dar să mergem mai departe.
Beniamin Vărcuş vs. Ionel Bulbuc
Al treilea ring, ce mai larmă, ce mai zbucium! Sunt consilierii Vărcuş şi Bulbuc, în plină desfăşurare de forţe. În timp ce Ionel aruncă cu manuscrise de Ibsen şi fire tăiate de la microfoanele din CLM, Beni are o replică adecvată, materializată printr-un dosar gros, care conţine bugetul, şi uşa unui cuptor de pizza, încinsă.
Cosmin Buruc vs. Bogdan Noghiu
Ringul greilor atrage ca un magnet. E la parter, ca să fie bine, şi să nu fie rău. Concurează Cosmin Buruc şi Bogdan Noghiu, într-un maelstrom presărat cu icnete şi pauze dese de masă. În mod nomal, am paria pe Buruc, e experimentat şi motociclist, a văzut şi făcut multe la viaţa lui, dar tânărul Noghiu are religia şi cejeul de partea sa, are voce, e mai tânăr şi, mai ales, a mâncat două conserve de fasole înainte de luptă. Echipajele ISU stau pregătite pentru orice, doctorii sunt pe fază, atât domnul Furău, cât şi doamna Crişan au încetat ostilităţile, şi privesc la marea încleştare.
Gheorghe Săplăcan vs. Călin Bibarţ
Aproape nimeni nu observă duelul absolut riguros a lui Săplăcan cu Bibarţ. E un duel după reguli vechi, aproape militare. Dueliştii sunt secondaţi, unul de consilierul Pădureanu, celălalt de rezervistul Coldea. E o luptă tăcută, şi dacă venim mai aproape, trebuie să ne închidem telefoanele, că se face microfonie şi îi rănim pe luptători la urechea internă. Dosarele cu care fiecare aruncă spre celălalt sunt cu margini netede, dar consistente.
Şi sună ceasul, şi mă trezesc din visul meu lucid, şi aştept să adorm din nou, să văd următoarele bătălii. Oare cine se va bate cu cine? Care pe care? Vine şi partea a doua.
