Front 7 N-CAZURI

MAFIA PĂCĂNELELOR – Filiala Arad. O poveste despre „tombole dedicate”, „stele fără nume” și alte porcării

 

Să ne imaginăm aparatele alea de păcănele ca pe niște stupi (că stupi și sunt) și pe mânuitorii lor ca pe niște stupizi (că nu-s altfel). Cazinourile din Arad sunt niște cuiburi de viespi deghizați în albine, a căror miere produsă de stupizi o sug gazdele stupilor. De stupizi e plină lumea iar de stupi e plin tot municipiul și toate orașele, ba chiar și comunele și satele din județul nostru – și n-are rost să nominalizăm la care anume facem referire, pentru că facem referire la toate: nu există vreunul care să fie „altfel”. Nimeni nu împarte banii în mod cinstit într-un cazinou – etalăm banalitatea asta din prima ca să nu fim confundați cu inocenții, în primul rând, iar în al doilea rând ca să dăm flit bănuielii că am avea ceva cu cineva anume.

Acest articol este un teaser și își propune, ca un teaser ce e, doar să zgândărească… să tachineze scoarța de pe o anume rețea de cazinouri, una mare, care învârte sute de mii de euro pe săptămână, are o clientelă stabilă, „stupi” plasați în zonele cele mai frecventate ale orașului plus tot ce derivă din asta: putere, relații tari, arsenal ofensiv și defensiv etc.

 

Din ciclu` „Habar n-ai tu ce-i aia TOMBOLĂ”

Ei bine, dacă întrebi „cum naiba poate un cazinou care plătește chirie în cele mai scumpe locuri din oraș, taxe enorme la stat, salarii deloc mici la angajați, impozite pe aceste salarii, cel puțin o firmă de protecție și pază, să aibă administratori cu atât de mulți bani ?” și n-ai timp să asculți răspunsul lung – răspunsul scurt e: „Din tombole”. 

Schema-i așa: inventăm un Domn V. (să-i zicem deocamdată… ca să nu băgăm direct bâta-n cuib)… luăm și noi de unde avem prin curte… e bun și un retardat la chestia asta… un fost vânzător de haine fake la Obor, de exemplu, e ideal, și-l punem să câștige în două luni trei tombole de câte 20.000 de euro „tortul” – toate ingredientele, crema,  respectiv cashul fiind la noi.

În limbaj mai juridic, ca să priceapă și oamenii în costum, tombolele sunt o modalitate de a scoate banii din firmă. Toate premiile merg la acelasi jucător, dirijate direct din laptopul administratorului: azi scoatem bani pe fraierul „X”, mâine pe „Y” și tot așa. În treacăt fie spus (pentru că doar în treacăt contează), fraierul să zică mersi dacă ia 500 de euro un pot… De aia și rămân „stele fără nume”: nici n-ați auzit de ăla care a câștigat trei tombole în două luni – deși ar trebui să fie în Guiness Book!
Care-i schema?
„E ușor de observat că jackpoturile pică în ultima zi a lunii gata măsluite – dar știm de un caz în care jackpotul a picat la un aparat la care nu se juca, informații confirmate de cei care frecventează astfel de localuri” – ne explică o sursă… dar  la o simplă căutare pe Facebook găsești aproape tot; de aceea meritând exploatarea subiectului: pentru că interesează lumea.

„Ne întrebăm oare cum de oficiul ăla național cu jocurile de noroc nu s-a autosesizat în privința acestui lucru?” – nu noi… sursa noastră se întreabă… pentru că noi știm răspunsul.

 

Radu Pandelea, 29 octombrie 2018 12:22