INTERNATIONAL

Marea Conspirație a Petrolului

 

 

De fiecare dată când fac o analiză de politică externă sau de geopolitică, în vârful limbii îmi stă o înjurătură adresată mass-mediei române care ignoră la nesfârșit lumea de lângă noi. Și de fiecare dată îmi propun ca la următorul articol să mă abțin din a acuza presa națională de prostie și dezinformare, singurul argument fiind unitatea de breaslă. Dar nu se întâmplă asta. Iar revolta mea față de lipsa de implicare a presei autohtone în relatarea situației internaționale care ne afectează și pe noi crește exponențial. Aceasta înseamnă că redacțiile ziarelor sau studiourile televiziunilor nu au nici măcar un singur angajat care să vorbească barem limba engleză, responsabil cu lecturarea informațiilor de la agențiile de presă majore iar mai apoi să le prezinte cititorului sau telespectatorului român.

Trecem, așadar, prin istoria recentă ca gâsca prin apă și nu înțelegem de ce lucruri care se petrec ne afectează direct. Despre lipsa de imaginație geopolitică a celor care ne guvernează nici nu mai pomenesc. România e ca un sat din jungla amazoniană ai cărui locuitori habar nu au că peste deal a venit sfârșitul veacurilor. Această lipsă de înțelegere asupra lumii (Weltanschauung) ne va costa scump viitorul imediat, mediu și îndepărtat. Hai să vedem ce se întâmplă acum în lume și ce urmează să se întâmple.

În urmă cu aproximativ două săptămâni, în capiatala Qatarului, la Doha, țările producătoare de petrol, membre și nemembre OPEC, s-au întrunit pentru a decide dacă își vor limita cantitățile de petrol extrase sau va continua nebunia scăderii prețului până la limita absurdului. Căci, în momentul de față, omenirea trece printr-o criză de supraproducție petrolieră iar semnele sunt extrem de negre. Ideea întrunirii era următoarea: ,, dragi petroliști, haideți să nu dăm drumul la petrol pe conductă precum ne taie capul. Haideți să facem un plan de exploatare întins pe zeci de ani, astfel încât să putem menține prețul barilului la un nivel ridicat care să permită un randament economic al producătorilor și exportatorilor de hidrocarburi”. Singura referire din presa națională legată de Doha am văzut-o la Mediafax. Care Mediafax zicea că petrolul a ajuns mai ieftin decât apa. Că așa funcționează agențiile de presă românești: dacă nu înțelegi fenomenul, dă cu comparații proaste în populime, că oricum nu înțelege nici ea nimic.

De la începutul agresiunii ruse în Ucraina, mai toți marii geopoliticieni ai țării, în frunte cu prietenul lui Plahotniuc, Cozmin Gușă, puneau în circulație teoria conform căreia americanii, la adăpostul noilor tehnologii de exploatare a gazelor de șist, nu mai au interese în exploatarea petrolului din orientul mijlociu, motiv pentru care s-au hotărât să folosească prețul petrolului ca o armă împotriva extinderii Rusiei. Știut fiind faptul că economia rusă trăiește în proporție de 75% din exportul de hidrocarburi, toată lumea a înghițit momeala și a înțeles că ne aflăm în plin război economic.

Ori această teorie simplistă este departe de realitate. Iar mai jos voi explica de ce.

Marea Conspirație a Petrolului a ieșit la lumină exact la întrunirea din Qatar, când două state cu rezerve imense de hidrocarburi s-au exprimat împotriva limitării exploatărilor. Este vorba de Iran și Arabia Saudită. Din cauza celor două țări a ajuns prețul petrolului atât de jos astfel încât economii naționale, ba chiar și imperii, sunt pe cale de a fi debalansate. Iranul, ieșit recent dintr-un embargo internațional, are nevoie ca de aer de valută. Motiv pentru care deschide robinetul de combustibil. Ceea ce e de înțeles. Marea problemă vine însă de la saudiți, cei mai fideli aliați ai americanilor din orientul mijlociu. Ei bine, saudiții au arătat cu studii recente și foarte profesionist făcute, faptul că începe o nouă eră în economia mondială în care petrolul nu mai are putere. Avansul tehnologic, apariția tehnologiilor verzi de obținere a energiei, automobilul electric, panourile fotovoltaice etc, fac ca peste maximum 30 de ani să nu mai avem nevoie decât de 15% din rezervele de petrol ale lumii. Arabia Saudită are 270 de miliarde de barili în subsol! Iar dacă nu va scăpa de aceste cantități colosale chiar și la un preț mic, va rămâne cu ele pe cap. Credeți sau nu, se apropie vremea în care petrolul nu va mai valora un șfanț. Și se va întâmpla în timpul vieții noastre.

Poate că vă întrebați cu ce ne afectează asta pe noi?

Foarte simplu. Toate prognozele de dezvoltare a României pe termen mediu și lung pun în centrul lor devenirea țării noastre ca un hub energetic regional. Zăcămintele imense de hidrocarburi  descoperite în Marea Neagră ar urma să asigure României nu doar necesarul intern, ci și un venit consistent din exportul de energie. Recomand lucrarile de futurologie geopolitică a autorilor: George Friedman – ,,Următorii 100 de ani”, Henry Kissinger – ,,Ordinea Mondială” sau Robert Kaplan – ,,Răzbunarea geografiei”. Cei trei, dar și alți autori de specialitate, îi prevedeau României un viitor măreț, țara noastră urmând să devină, în opinia lor, un pol de putere regională în sud-estul continentului. Iar succesul acestui pol de putere urma să fie alimentat de miliardele ce urmau să vină din exportul de petrol din Marea Neagră. Doar că, se vede treaba, petrolul a ajuns la cel mai de jos nivel din istorie. Acum, hidrocarburile mai volorează cât echivalentul lor în apă plată. Peste puțin timp însă, nu vor mai valora nimic. Iar toate proiecțiile noastre de dezvoltare pe termen lung implicau ca vector principal independența energetică și transformarea României într-un hub energetic regional. După cum se văd lucrurile în noua lumină a întrunirii de la Doha, viitorul nu mai sună la numărul nostru de telefon. România nu are în momentul de față un plan B. Însă nu e încă prea târziu, deși ceasul ticăie tot mai amenințător. E nevoie să ne adunăm de pe drumuri, de prin șanțuri și să identificăm alte resurse, elemente sau avantaje care să ne asigure un viitor stabil în această lume din ce în ce mai învolburată. Dacă nu vom găsi calea, însăși supraviețiurea noastră ca națiune poate fi pusă sub semnul întrebării. Dar despre astfel de lucruri vom discuta pe criticarad.ro în zilele ce vor urma.

Cristian Titca, 26 aprilie 2016 4:37